joi, 31 martie 2011

Poezia este dimensiunea cea mai curată pe care orice fiinţă umană o are.

Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi

adică din acel mine care-a fost.

Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.

Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.

Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.

Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur şi simplu.

Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul "sunt"

Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
şi literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
şi patul lui, în care doarme.

*********************************Poezia: Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?

Nichita Stanescu ar fi putut serba astazi 78 de ani...
--------------------------------------------------------------------------------------------------
Va recomand sa cititi: Vania, TeoNegura, Flavius, Cristian, GabrielaHelen, Costin, GabrielaSavitsky, Caius, Mirela, Gabi123, LinkPing, CatiLupascu, RedSky, CarmenNegoita, AnaUsca, Nabadaiosul, AlexandrescuDaniela, IoanUsca, Se-cret, WorldOfSolitaire, Irina, StropiDeSuflet, Elisa, Tetris, Cosmin, GabrielaIlies, OanaClara, Mariana, VacaVerde, Ninu, Griska, Verovers, Rotziki, BelleDeJour, GabiRotaru, Dan, Daurel, Sophie, CumVaPlace, Alina, Ceska, Fosile, Anda, Iulia, Anavero, GabrielaNeagu, Ulise, Florin, Fly2Sky, Zâna, Minodora, Florina, Bogdanic, Pandhora, VsR, Lukluk, Acuarele, Paul, Roxana, Joco, Alessia, Anamayana, Ema, Cella, Sophie, Danielle, Lumi, 13Angi, Gina.

36 de comentarii:

  1. A fost cel mai optimist poet-scriitor pe care-l stiu ,a ascuns maladia de care a suferit si i-a uimit chiar si pe medici cu vitalitatea si rezistenta lui .Nominalizat la premiul Nobel in 1980.

    "Un poet este o fiinţă nefericită a cărei inimă este sfâşiată de suferinţe secrete, dar ale cărei buze sunt atât de ciudat alcătuite încât atunci când suspinele şi ţipetele le scapă, sună ca o muzică frumoasă"

    RăspundețiȘtergere
  2. "Eu nu sunt altceva
    decat o pata de sange
    care vorbeste".

    Nichita Stanescu, 'Autoportret'

    RăspundețiȘtergere
  3. Nichita a stiut cine este, el se identifica cu Sinele, cu imparatia cerurilor din el ... se vede asta din fiecare cuvant al sau

    RăspundețiȘtergere
  4. Superb!

    "O voi, prieteni,
    poezia nu este lacrimă
    ea este însuşi plânsul,
    plânsul unui ochi neinventat,
    lacrima ochiului
    celui care trebuie să fie frumos,
    lacrima celui care trebuie să fie fericit."

    RăspundețiȘtergere
  5. Testament

    Mă cirpesc cu vorbe, cu substantive,
    îmi cos rana cu un verb.
    Nobile paleative
    de serv.

    Îţi scriu cu trupul meu viaţa
    şi mersul stelelor ţi-l scriu.
    Vocala cea mai lungă este aţa
    în care mortu-l cos, de viu.

    Căci trebuie să dăm şi mărturie,
    altfel nimica n-ar mai fi,
    în dulce scriere târzie
    ţinând alături morţii şi vii.

    Tu ombilic din care curge
    vorbirea numai altor guri
    fără să ştim unde ne duce
    în care dalbe viituri.

    Încât nu ştim cine trăieşte -
    cuvântul poate, poate trupul.
    Zâpada albâ Doamne, poate,
    sau urma-n ea, pe care o lasă lupul...

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
    Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
    doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
    una foarte de jos, intoarsa spre pamânt,
    una foarte de sus, aproape rupta
    în infrigurata, neasemuita lupta
    a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

    'Ce bine ca esti' Nichita Stanescu

    RăspundețiȘtergere
  7. Carmen,
    Aduc și eu un cuvânt , care sper să nu supere.
    http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/03/in-marea-si-neobosita-lui-curgere.html

    Ah, copacule, Nichita Stănescu

    Ah, copacule, frunza ta imi cade pe umar,
    soarele-si roteste ochiul, cazand la orizont,
    umbra ta e lunga si subtire
    pe campul acesta pustiu, de piatra

    Am ramas asa, tinand in mana
    saua si hamurile cu miros de cal
    Mi-ar parea foarte rau sa mor...
    Poate si pentru ca nu mi-e sete,
    pentru ca as vrea sa plec, ramanand
    de dragul unui cal care putrezeste
    si-al unui copac cu frunze cazand

    Pana unde - nici eu nu stiu
    si nici ce intamplari vor fi in sufletul meu.
    Ah, copacule, stelele sar dintr-o margine de pamant
    si e dulce caldura si e un timp si e o liniste
    ca o flacare verzuie, arzand”//

    Ion Pillat, Aci sosi pe vremuri

    La casa amintirii cu-obloane şi pridvor,
    Păienjeni zăbreliră şi poartă, şi zăvor.
    Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
    De când luptară-n codru şi poteri, şi haiduc.
    În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii.
    Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.
    Nerăbdător bunicul pândise de la scară
    Berlina legănată prin lanuri de secară.
    Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, şi din berlină
    Sări, subţire,-o fată în largă crinolină.
    Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac,
    Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.
    Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,
    Îi spuse Sburătorul de-un tânăr Eliad.
    Ea-l asculta tăcută, cu ochi de peruzea...
    Şi totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.
    Şi cum şedeau... departe, un clopot a sunat,
    De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.
    Dar ei, în clipa asta simţeau că-o să rămână...
    De mult e mort bunicul, bunica e bătrână...
    Ce straniu lucru: vremea! Deodată pe perete
    Te vezi aievea numai în ştersele portrete.
    Te recunoşti în ele, dar nu şi-n faţa ta,
    Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poţi uita...
    Ca ieri sosi bunica... şi vii acuma tu:
    Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.
    Acelaşi drum te-aduse prin lanul de secară.
    Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scară.
    Subţire, calci nisipul pe care ea sări.
    Cu berzele într-ânsul amurgul se opri...
    Şi m-ai găsit, zâmbindu-mi, că prea naiv eram
    Când ţi-am şoptit poeme de bunul Francis Jammes.
    Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub lună
    Şi-am spus Balada lunei de Horia Furtună,
    M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist,
    Şi ţi-am părut romantic şi poate simbolist.
    Şi cum şedeam... departe, un clopot a sunat
    . Acelaşi clopot poate . în turnul vechi din sat...
    De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.

    |

    RăspundețiȘtergere
  8. Când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
    când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
    când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
    când eşti nefericit nu are sens să o spui.

    când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
    când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
    când eşti la pământ cine se interesează de tine?
    cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

    fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
    poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
    nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
    fii lângă mine, ţine cu mine.

    înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
    fii iubita mea permanentă.
    hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
    să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

    dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
    când ai nevoie de dragoste.
    când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
    când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte

    M.Catarescu.

    RăspundețiȘtergere
  9. SoriN,
    un concis si sensibil memento, multumesc mult.

    RăspundețiȘtergere
  10. OFZ,
    semnificativ citatul, multumesc mult.

    RăspundețiȘtergere
  11. Donca,
    tu gasesti tot timpul cuvinte frumoase, multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  12. Alina,
    întreaga opera a Maesturlui este superba! ar trebui citata în întregime... Frumoase versuri, multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  13. VertAnge,
    cât de usor a stiut sa se joace cu cuvintele, sa jongleze cu hiperbolele, metaforele si comparatiile... Multumesc pentru frumoasele versuri alese.

    RăspundețiȘtergere
  14. Alicee,
    un cântec al inimii, curat, proaspat, care nu se putea intona, decât asa...

    RăspundețiȘtergere
  15. il iubesc...inca si mereu...
    a ramas atat de cald,uman,masculin si copil si...timpul nu mai conteaza...

    RăspundețiȘtergere
  16. Incertitudini,
    cum ar putea versurile cu valoare sa supere vreodata?! Pilat si Nichita, curgerea timpului si experientele repetabile... Multumesc mult Gina.

    RăspundețiȘtergere
  17. Ionut,
    minunate versurile alese de tine!
    Nichita a fost nominalizat la Nobel si nci Dumnezeu nu a înteles de ce nu l-a si primit! Despre Mircea Catarescu se spune ca ar fi scriitorul român contemporan cu cota externă cea mai ridicată pentru a fi candidat la obținerea Premiul Nobel pentru Literatură... Poate ca prin el, spiritul românesc va fi recompensat...

    RăspundețiȘtergere
  18. Pandhora,
    e vremea marturisirilor... noi toti - cel putin cei ce au scris aici - îl iubim...

    RăspundețiȘtergere
  19. :)
    Carmen, sarut'mana!
    Buna poezia si se potriveste de minune cu postarea mea. O voi lua drept argument in dialogul meu cu ManZeu!
    Nu numai poezia, ci si muzica, pictura, sculptura... adica ARTELE!
    Multam pentru postare!

    RăspundețiȘtergere
  20. AndreiRadu,
    esti liber sa faci asa cum crezi :) si eu fac la fel si asa si este bine!
    Cât priveste postarea ta... nu am citit cartea, si nu doresc sa ma arunc în comentarii care nu mi se potrivesc.
    O zi frumoasa în continuare!

    RăspundețiȘtergere
  21. A incercat...; si el, si multi alti conationali.
    Sinele este greu de (ex)spus pe romaneste; nici eu (!) nu pot.

    Vin cu un citat
    <- Singurul lucru de care ai nevoie este luciditatea, i-a spus Maestrul discipolului exagerat de religios, luciditatea, luciditatea, luciditatea.
    - Stiu. De aceea, incerc sa fiu constient de prezenta lui Dumnezeu.
    - Constientizarea prezentei lui Dumnezeu e o fantezie de-a ta, caci tu nici nu ai nici o idee despre esenta Lui. Ar trebui sa fii constient de sine.
    - Apoi a adaugat:
    - Daca Dumnezeu este iubire, atunci distanta dintre El si tine este exact distanta dintre tine si constiinta de Sine. "> http://www.sensart.ro/despre-sine.html

    Daurel

    RăspundețiȘtergere
  22. Daurel,
    poezia lui Nichita Stanescu este într-adevar greu de înteles, dar te asigur ca arta lui nu are nimic comun cu adresa la care faci trimitere: "Cabinet de psihoterapie si psihologie clinica" ...

    RăspundețiȘtergere
  23. Noi, romanii, am fi fost mai saraci fara Eminescu, Stanescu sau Sorescu.

    RăspundețiȘtergere
  24. "Eu nu sunt nici bun nici rau
    Ci sunt pur si simplu."
    Imi place aceasta autodefinire.Pur si simplu a fost si este CINEVA!

    RăspundețiȘtergere
  25. Angi,
    frumos definit! a fost si este CINEVA!

    RăspundețiȘtergere
  26. Primăvară
    Primejdii dulci alcătuind sub gene,
    mi te iveşti istovitor de dulce
    cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce
    pe ei sărutul lutului, alene.

    Te stingi încet din mine, iară
    sub piept loveşte-n căldărim o minge
    şi ziua pe trotuare se prelinge,
    lăsând în urmă-i iz de primăvară.
    .............
    (Nichita Stănescu)

    Carmen, tema Poveștii parfumate va fi ”Flori de Paști. Parfum de sărbătoare”.
    Sâmbătă sau duminică, se poate publica! Acum…noapte bună și vise plăcute!

    RăspundețiȘtergere
  27. Mirela,
    frumoase versuri ai adus, asa pe ultimele 10 minute ale zilei :)) Multumesc mult!
    Gabriela spunea, un pic mai sus... românii ar fi fost mai saraci fara Eminescu, Stanescu sau Sorescu... Eu întorc un pic vorbele si spun: noi astazi, suntem mai bogati, ca l-am citit pe Stanescu, Catarescu si Pilat!
    Noapte buna Mirela, si multumesc ca mi-ai amintit de Povestea parfumata!

    RăspundețiȘtergere
  28. Asa-mi trebuie, daca m-am bagat in vorba...
    Scuze !

    Daurel

    RăspundețiȘtergere
  29. Ar fi putut serba 78 de ani, dar am curajul sa afirm, ca era destul de mototolit, improscat cu mocirla si ignorat de multi. Nichita ar trebui sa fie un stalp de sustinere a dezvoltarii noastre. El a fost facut de Dumnezeu, ca un dar pentru noi toti. Acum depinde de fiecare cum il apreciaza si mai ales cum deschide acest cadou.

    RăspundețiȘtergere
  30. Daurel,
    sper ca nu ai interpretat gresit ceea ce am scris eu!

    RăspundețiȘtergere
  31. Costin,
    doar ignorantii l-au împroscat cu noroi!
    El "a fost facut de Dumnezeu" asa cum fiecare din noi a fost facut... Fiecare din noi are un rost aparte în acest Univers, Stanescu ne-a daruit din talentul si întelepciunea lui, noi (cei mai multi) i-am daruit admiratie...

    RăspundețiȘtergere
  32. Doamne, cat de frumos!!
    Nu-l mai citisem din adolescenta. Acum il pricep altfel, da.

    RăspundețiȘtergere
  33. Acuarele,
    :) tocmai de aceea îmi place sa reiau la citit marii poeti...

    RăspundețiȘtergere