Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.
Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.
Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.
Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.
Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur şi simplu.
Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul "sunt"
Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
şi literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
şi patul lui, în care doarme.
*********************************Poezia: Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?Nichita Stanescu ar fi putut serba astazi 78 de ani...
--------------------------------------------------------------------------------------------------
Va recomand sa cititi: Vania, TeoNegura, Flavius, Cristian, GabrielaHelen, Costin, GabrielaSavitsky, Caius, Mirela, Gabi123, LinkPing, CatiLupascu, RedSky, CarmenNegoita, AnaUsca, Nabadaiosul, AlexandrescuDaniela, IoanUsca, Se-cret, WorldOfSolitaire, Irina, StropiDeSuflet, Elisa, Tetris, Cosmin, GabrielaIlies, OanaClara, Mariana, VacaVerde, Ninu, Griska, Verovers, Rotziki, BelleDeJour, GabiRotaru, Dan, Daurel, Sophie, CumVaPlace, Alina, Ceska, Fosile, Anda, Iulia, Anavero, GabrielaNeagu, Ulise, Florin, Fly2Sky, Zâna, Minodora, Florina, Bogdanic, Pandhora, VsR, Lukluk, Acuarele, Paul, Roxana, Joco, Alessia, Anamayana, Ema, Cella, Sophie, Danielle, Lumi, 13Angi, Gina.
A fost cel mai optimist poet-scriitor pe care-l stiu ,a ascuns maladia de care a suferit si i-a uimit chiar si pe medici cu vitalitatea si rezistenta lui .Nominalizat la premiul Nobel in 1980.
RăspundețiȘtergere"Un poet este o fiinţă nefericită a cărei inimă este sfâşiată de suferinţe secrete, dar ale cărei buze sunt atât de ciudat alcătuite încât atunci când suspinele şi ţipetele le scapă, sună ca o muzică frumoasă"
"Eu nu sunt altceva
RăspundețiȘtergeredecat o pata de sange
care vorbeste".
Nichita Stanescu, 'Autoportret'
Nichita a stiut cine este, el se identifica cu Sinele, cu imparatia cerurilor din el ... se vede asta din fiecare cuvant al sau
RăspundețiȘtergereSuperb!
RăspundețiȘtergere"O voi, prieteni,
poezia nu este lacrimă
ea este însuşi plânsul,
plânsul unui ochi neinventat,
lacrima ochiului
celui care trebuie să fie frumos,
lacrima celui care trebuie să fie fericit."
Testament
RăspundețiȘtergereMă cirpesc cu vorbe, cu substantive,
îmi cos rana cu un verb.
Nobile paleative
de serv.
Îţi scriu cu trupul meu viaţa
şi mersul stelelor ţi-l scriu.
Vocala cea mai lungă este aţa
în care mortu-l cos, de viu.
Căci trebuie să dăm şi mărturie,
altfel nimica n-ar mai fi,
în dulce scriere târzie
ţinând alături morţii şi vii.
Tu ombilic din care curge
vorbirea numai altor guri
fără să ştim unde ne duce
în care dalbe viituri.
Încât nu ştim cine trăieşte -
cuvântul poate, poate trupul.
Zâpada albâ Doamne, poate,
sau urma-n ea, pe care o lasă lupul...
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
RăspundețiȘtergereDoua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamânt,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.
'Ce bine ca esti' Nichita Stanescu
Carmen,
RăspundețiȘtergereAduc și eu un cuvânt , care sper să nu supere.
http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/03/in-marea-si-neobosita-lui-curgere.html
Ah, copacule, Nichita Stănescu
Ah, copacule, frunza ta imi cade pe umar,
soarele-si roteste ochiul, cazand la orizont,
umbra ta e lunga si subtire
pe campul acesta pustiu, de piatra
Am ramas asa, tinand in mana
saua si hamurile cu miros de cal
Mi-ar parea foarte rau sa mor...
Poate si pentru ca nu mi-e sete,
pentru ca as vrea sa plec, ramanand
de dragul unui cal care putrezeste
si-al unui copac cu frunze cazand
Pana unde - nici eu nu stiu
si nici ce intamplari vor fi in sufletul meu.
Ah, copacule, stelele sar dintr-o margine de pamant
si e dulce caldura si e un timp si e o liniste
ca o flacare verzuie, arzand”//
Ion Pillat, Aci sosi pe vremuri
La casa amintirii cu-obloane şi pridvor,
Păienjeni zăbreliră şi poartă, şi zăvor.
Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De când luptară-n codru şi poteri, şi haiduc.
În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii.
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.
Nerăbdător bunicul pândise de la scară
Berlina legănată prin lanuri de secară.
Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, şi din berlină
Sări, subţire,-o fată în largă crinolină.
Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac,
Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.
Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,
Îi spuse Sburătorul de-un tânăr Eliad.
Ea-l asculta tăcută, cu ochi de peruzea...
Şi totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.
Şi cum şedeau... departe, un clopot a sunat,
De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.
Dar ei, în clipa asta simţeau că-o să rămână...
De mult e mort bunicul, bunica e bătrână...
Ce straniu lucru: vremea! Deodată pe perete
Te vezi aievea numai în ştersele portrete.
Te recunoşti în ele, dar nu şi-n faţa ta,
Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poţi uita...
Ca ieri sosi bunica... şi vii acuma tu:
Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.
Acelaşi drum te-aduse prin lanul de secară.
Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scară.
Subţire, calci nisipul pe care ea sări.
Cu berzele într-ânsul amurgul se opri...
Şi m-ai găsit, zâmbindu-mi, că prea naiv eram
Când ţi-am şoptit poeme de bunul Francis Jammes.
Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub lună
Şi-am spus Balada lunei de Horia Furtună,
M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist,
Şi ţi-am părut romantic şi poate simbolist.
Şi cum şedeam... departe, un clopot a sunat
. Acelaşi clopot poate . în turnul vechi din sat...
De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.
|
Când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
RăspundețiȘtergerecând trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.
când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?
fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.
înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte
M.Catarescu.
SoriN,
RăspundețiȘtergereun concis si sensibil memento, multumesc mult.
OFZ,
RăspundețiȘtergeresemnificativ citatul, multumesc mult.
Donca,
RăspundețiȘtergeretu gasesti tot timpul cuvinte frumoase, multumesc.
Alina,
RăspundețiȘtergereîntreaga opera a Maesturlui este superba! ar trebui citata în întregime... Frumoase versuri, multumesc.
VertAnge,
RăspundețiȘtergerecât de usor a stiut sa se joace cu cuvintele, sa jongleze cu hiperbolele, metaforele si comparatiile... Multumesc pentru frumoasele versuri alese.
Alicee,
RăspundețiȘtergereun cântec al inimii, curat, proaspat, care nu se putea intona, decât asa...
il iubesc...inca si mereu...
RăspundețiȘtergerea ramas atat de cald,uman,masculin si copil si...timpul nu mai conteaza...
Incertitudini,
RăspundețiȘtergerecum ar putea versurile cu valoare sa supere vreodata?! Pilat si Nichita, curgerea timpului si experientele repetabile... Multumesc mult Gina.
Ionut,
RăspundețiȘtergereminunate versurile alese de tine!
Nichita a fost nominalizat la Nobel si nci Dumnezeu nu a înteles de ce nu l-a si primit! Despre Mircea Catarescu se spune ca ar fi scriitorul român contemporan cu cota externă cea mai ridicată pentru a fi candidat la obținerea Premiul Nobel pentru Literatură... Poate ca prin el, spiritul românesc va fi recompensat...
Pandhora,
RăspundețiȘtergeree vremea marturisirilor... noi toti - cel putin cei ce au scris aici - îl iubim...
:)
RăspundețiȘtergereCarmen, sarut'mana!
Buna poezia si se potriveste de minune cu postarea mea. O voi lua drept argument in dialogul meu cu ManZeu!
Nu numai poezia, ci si muzica, pictura, sculptura... adica ARTELE!
Multam pentru postare!
AndreiRadu,
RăspundețiȘtergereesti liber sa faci asa cum crezi :) si eu fac la fel si asa si este bine!
Cât priveste postarea ta... nu am citit cartea, si nu doresc sa ma arunc în comentarii care nu mi se potrivesc.
O zi frumoasa în continuare!
A incercat...; si el, si multi alti conationali.
RăspundețiȘtergereSinele este greu de (ex)spus pe romaneste; nici eu (!) nu pot.
Vin cu un citat
<- Singurul lucru de care ai nevoie este luciditatea, i-a spus Maestrul discipolului exagerat de religios, luciditatea, luciditatea, luciditatea.
- Stiu. De aceea, incerc sa fiu constient de prezenta lui Dumnezeu.
- Constientizarea prezentei lui Dumnezeu e o fantezie de-a ta, caci tu nici nu ai nici o idee despre esenta Lui. Ar trebui sa fii constient de sine.
- Apoi a adaugat:
- Daca Dumnezeu este iubire, atunci distanta dintre El si tine este exact distanta dintre tine si constiinta de Sine. "> http://www.sensart.ro/despre-sine.html
Daurel
Daurel,
RăspundețiȘtergerepoezia lui Nichita Stanescu este într-adevar greu de înteles, dar te asigur ca arta lui nu are nimic comun cu adresa la care faci trimitere: "Cabinet de psihoterapie si psihologie clinica" ...
Noi, romanii, am fi fost mai saraci fara Eminescu, Stanescu sau Sorescu.
RăspundețiȘtergere"Eu nu sunt nici bun nici rau
RăspundețiȘtergereCi sunt pur si simplu."
Imi place aceasta autodefinire.Pur si simplu a fost si este CINEVA!
Gabriela,
RăspundețiȘtergereai categoric dreptate!
Angi,
RăspundețiȘtergerefrumos definit! a fost si este CINEVA!
Primăvară
RăspundețiȘtergerePrimejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te iveşti istovitor de dulce
cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.
Te stingi încet din mine, iară
sub piept loveşte-n căldărim o minge
şi ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.
.............
(Nichita Stănescu)
Carmen, tema Poveștii parfumate va fi ”Flori de Paști. Parfum de sărbătoare”.
Sâmbătă sau duminică, se poate publica! Acum…noapte bună și vise plăcute!
Mirela,
RăspundețiȘtergerefrumoase versuri ai adus, asa pe ultimele 10 minute ale zilei :)) Multumesc mult!
Gabriela spunea, un pic mai sus... românii ar fi fost mai saraci fara Eminescu, Stanescu sau Sorescu... Eu întorc un pic vorbele si spun: noi astazi, suntem mai bogati, ca l-am citit pe Stanescu, Catarescu si Pilat!
Noapte buna Mirela, si multumesc ca mi-ai amintit de Povestea parfumata!
Asa-mi trebuie, daca m-am bagat in vorba...
RăspundețiȘtergereScuze !
Daurel
Ar fi putut serba 78 de ani, dar am curajul sa afirm, ca era destul de mototolit, improscat cu mocirla si ignorat de multi. Nichita ar trebui sa fie un stalp de sustinere a dezvoltarii noastre. El a fost facut de Dumnezeu, ca un dar pentru noi toti. Acum depinde de fiecare cum il apreciaza si mai ales cum deschide acest cadou.
RăspundețiȘtergereDaurel,
RăspundețiȘtergeresper ca nu ai interpretat gresit ceea ce am scris eu!
Costin,
RăspundețiȘtergeredoar ignorantii l-au împroscat cu noroi!
El "a fost facut de Dumnezeu" asa cum fiecare din noi a fost facut... Fiecare din noi are un rost aparte în acest Univers, Stanescu ne-a daruit din talentul si întelepciunea lui, noi (cei mai multi) i-am daruit admiratie...
fara cuvinte
RăspundețiȘtergereAnonim
RăspundețiȘtergere... ?
Doamne, cat de frumos!!
RăspundețiȘtergereNu-l mai citisem din adolescenta. Acum il pricep altfel, da.
Acuarele,
RăspundețiȘtergere:) tocmai de aceea îmi place sa reiau la citit marii poeti...