Parfumul Cenușăresei

o poveste cu care particip la "Poveste parfumată între bloggeri"

De mica era foarte timida si îi placea sa-si urmareasca familia dintr-un colt de camera. Timiditatea ei s-a accentuat în timpul adolescentei, când a fost nevoita sa poarte un oribil aparat dentar, cauza pentru care a adoptat moda "soricel", îmbracând haine cenusii si încercând pe cât posibil sa treaca neobeservata. Era foart inteligenta, citea foarte mult, nu avea prieteni si folosea tot timpul pentru a învata. Devenise "Tocilara" si îi placea statutul. Doar în timpul studentiei a suferit din aceasta cauza, însa i-a fost teama sa se schimbe. Ba mai mult, nevoita fiind sa poarte ochelari, a ales unii cu rame patratoase si negre, ce-i aspreau figura. Cu aceeasi intentie, îsi lasase parul bogat si lung sa-i acopere fata, ascunzând trasaturile dealtfel deosebit de fine.
Învatase su sârg toti ani, luase licenta în drept, obtinând note maxime, însa în viata sociala nu facuse nici un progres.
Tocmai efectua ultimele luni de stagiatura în Bucuresti, când sora mamei, avocata cu renume într-un barou de provincie, i-a propus preluarea cabinetului. A acceptat imediat si cu multa bucurie s-a prezentat chiar urmatoarea zi la noul loc de munca. Au stabilit sa tina secret legatura lor de sânge si au hotarât sa dea vestea sefiei, doar peste câteva luni.
Atmosfera în birou era vesela si degajata, cei câtiva avocati, avocate, secretari si secretare obisnuiau sa râda, sa faca glume si chiar sa iasa seara împreuna la un teatru sau restaurant. Ea nu fusese însa niciodata invitata. A fost primita în rândul angajatilor fara sa i se acorde mai multa atentie decât unui aparat scanner, achizitionat la second-hand. I se adresau fara a-i pronunta numele si de câte ori încerca sa povesteasca ceva, remarca raceala colegilor. Chiar si clientela o ocolea, considerând ca nu are prestanta si deci nu le-ar putea apara cauza.
Doamna Magdea, matusa, observa totul, însa hotarâse ca nu este momentul sa intervina. Pâna în ziua în care, la obisnuita sedinta de dimineata, a anuntat ca doreste sa se retraga din activitatea de avocatura si ca biroul, cu întregul personal, va fi predat pe mâinile unei persoane competente si de încredere, ce va fi prezentata la petrecerea de la sfârsitul saptamânii, la care sunt invitati toti angajatii.
În acea dupa-amiaza, doamna Magdea si-a luat nepoata într-un pelerinaj la cele mai bune case de moda, salon cosmetic si de coafura, la optician, reusind sa transforme terna si trista figura a nepoatei, într-o frumusete de femeie.
În seara serbarii, aparitia lor la local, a facut furori. Alaturi de distinsa doamna Magdea, pasea o tânara fermecatoare. Parul strâns într-un coc modern, îi pronunta figura delicata. Rochia vaporoasa de culoarea coralului, se potrivea perfect culorii tenului ei ciocolatiu si corsajul brodat cu dantela fina, îi punea în evidenta formele feminine si talia subtire. Avea cercei lungi din perlute sidefii, asortati la culoarea pantofilor. Era prima data când purta tocuri, însa siguranta cu care pasea, nu trada acest lucru. Dunga ciorapilor era perfecta, punand în valoare frumusetea picioarelor.
Stia si ea ca este frumoasa si pentru prima data, privirile celor din jur nu o intimidau. A zâmbit tuturor si comportamentul ei pe parcursul întreagii seri a dovedit ca nu poarta ranchiuna niciunuia.

Surpriza serii a atins cota maxima în momentul în care doamna Magdea a anuntat ca nepoata este noua sefa de cabinet. Câteva secunde a domnit stupoarea, apoi toata lumea s-a grabit sa le felicite. Au petrecut o seara minunata si doar putin înainte de miezul noptii s-au despartit, urcând fiecare într-un taxi.

De pe bancheta din spate, observa în oglinda, zâmbetul admirativ al tânarului sofer. Nu au schimbat nici un cuvânt, iar la destinatie, acesta a ajutat-o galant sa coboare din masina. Si-au luat la revedere si el a ramas privind cum gratioasa pasagera se îndeparta spre intrarea casei. Ca un facut, dupa doar câtiva pasi, unul din tocurile subtiri i-a ramas împlântat între placile caldarâmului. În secunda urmatoare, tânarul era aplecat la piciorul ei, ajutând eliberarea pantofului. Si-au zâmbit si tânarul nu a gasit altceva sa spuna decât:
- Va rog... ce parfum folositi? Este seducator, delicat si extravagant în acelasi timp, este ceva de nedefinit! Este sublim!
A raspuns aproape soptind, facât parca sa cresca mai mult misterul acelui miez de noapte:
- Dior, Midnight Poison. Ce altceva s-ar potrivi mai bine unei Cenusarese?!
Apoi a disparut în spatele usii care s-a închis...
.......................................................................................................................
Va recomand sa cititi si: Mirela, Stropi de suflet, Gabriela Elena, Incertitudini , Daurel, Gabi, CatiLupascu