marți, 27 martie 2018

Viată, Muncă, Echilibru

Work-life balance - Nigel Marsh - Consultant în management, specialist în comunicare, autor și întreprinzător
Din timp în timp, firma la care lucrez organizeaza cursuri pentru dezvoltarea profesionala, cursuri facultative, plasate in zilele de sâmbata si considerate "în afara timpului de lucru". Sunt cursuri interesante si ma înscriu cu placere de cate ori tema afisata are tangenta cu problemele cu care ma confrunt eu la locul de munca.
Firma închiriaza mereu pentru seminare una din salile de conferinta ale unui hotel (de 4 stele si jumatate) si preia toate costurile pentru cafea, ceai si alte bauturi nealcoolice pe tot parcursul seminarului, pentru masa de prânz la restaurantul hotelului si pentru prajituri si fructe, în pauzele aditive.
Sâmbata am fost întreaga zi (de la ora 8:30 la ora 17) la un seminar pe tema "Metode eficiente de gestionare a timpului - procedee concrete pentru aplicare la locul de munca".
Cursul mi-a facut o deosebita placere, atmosfera a fost placuta si cunostintele cu care am plecat dupa cele 8 ore le-am putut imediat aplica chiar si în viata privata. Am învatat sa privesc viata (prifesionala sau privata) din alte perspective, am capatat o mai mare siguranta în puterile mele si o putere mai mare de discernamânt.
Videoclipul prezentat aici ne-a fost recomandat de docentul care a tinut seminarul.

PS: Pentru cei care nu înteleg engleza, prezint mai jos traducerea videoclipului facuta de Brandusa Gheorghe /Magda Marcu:
00:00
M-am gândit să-ncep printr-o simplă rugăminte. „Aş vrea ca voi toţi să vă opriţi pentru o clipă, ticăloși netrebnici ce sunteți şi să vă uitaţi la existenţa voastră mizerabilă”. (Râsete)
00:18
Ăsta a fost sfatul dat de Sf. Benedict discipolilor săi uimiți, în secolul V. E sfatul pe care am hotărât să-l urmez când am împlinit 40 de ani. Până atunci, fusesem clasicul luptător corporatist: mâncam prea mult, beam prea mult, lucram prea mult şi îmi neglijam familia. Am hotărât că voi încerca să-mi schimb viaţa. Mai concret, am hotărât să încerc să mă ocup de problema spinoasă a echilibrului viaţă personală - muncă. Am ieşit din câmpul muncii şi am petrecut un an acasă cu soţia şi cei patru copii ai noştri. Tot ce-am învăţat despre echilibrul viaţă-muncă din acel an a fost că mi se părea destul de uşor să echilibrez munca şi viaţa când nu munceam. (Râsete) O abilitate nu foarte folositoare, mai ales când se termină banii.
01:17
Așa că m-am întors la muncă, şi de atunci încoace, în ultimii 7 ani, m-am străduit să studiez și să scriu despre echilibrul viaţă-muncă. Am patru observaţii pe care aş vrea să vi le împărtăşesc. Prima: ca societatea să facă vreun progres în această problemă, avem nevoie de o dezbatere sinceră. Problema e că foarte mulţi oameni spun foarte multe prostii despre echilibrul muncă-viaţă. Toate discuţiile despre orar flexibil, sau vineri în ținute lejere, sau concedii de paternitate, nu fac nimic decât să mascheze miezul problemei și anume: că anumite alegeri de carieră şi serviciu sunt fundamental incompatibile cu implicarea reală, zilnică, într-o familie tânără. Primul pas în rezolvarea oricărei probleme e să-ți dai seama de situația în care te afli. Realitatea în societatea noastră e că sunt mii şi mii de oameni în lume trăind vieţi chinuite, urlând într-o disperare tăcută, muncind din greu ore întregi la servicii pe care le urăsc, să-și cumpere lucruri care nu le trebuie ca să impresioneze oameni pe care nu-i plac. (Râsete) (Aplauze) Mă îndoiesc că mersul la muncă vinerea în blugi şi tricou e rezolvarea problemei.
02:49
(Râsete)
02:53
A doua observaţie pe care aş vrea să o fac e că trebuie să acceptăm adevărul că guvernele şi corporaţiile nu ne vor rezolva problema. Nu mai căutați înafară, depinde de noi ca indivizi să luăm controlul şi responsabilitatea pentru tipul de viață pe care vrem să o ducem. Dacă nu-ţi creezi tu viaţa, altcineva o va face pentru tine şi s-ar putea să nu-ţi placă ideea lor de echilibru. E foarte important – asta nu-i pe net, nu-i așa? că voi fi concediat – e foarte important să nu-ți lași calitatea vieții pe mâinile unei corporaţii comerciale. Nu mă refer doar la companiile rele – abatoarele sufletului uman, cum le numesc eu – (Râsete) ci vorbesc despre toate companiile. Pentru că companiile comerciale sunt proiectate prin natura lor să ia de la tine cât pot de mult cât să scape cu fața curată. E natura lor, e în ADN-ul lor, ele asta fac, chiar şi companiile bune, bine intenţionate. Pe de-o parte, să ai creșe și grădinițe la serviciu e minunat și măreț. Pe de altă parte, e un coşmar: petreci mai mult timp la nenorocitul de birou. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru stabilirea și impunerea limitelor pe care le dorim în vieţile noastre.
04:22
A treia observaţie e că trebuie să fim atenţi cu perioada de timp pe care o alegem pe care o considerăm echilibrată. Înainte să mă întorc la serviciu după anul de stat acasă, m-am aşezat şi am scris o descriere detaliată, pas-cu-pas, a zilei ideale, echilibrate la care aspiram. Era ceva de genul ăsta: mă trezesc bine odihnit după un somn bun. Fac sex. Plimb câinele. Iau micul dejun cu soţia şi copiii mei. Fac sex din nou. (Râsete) Duc copiii la şcoală, în drum spre birou. Lucrez trei ore. Fac sport cu un prieten la prânz. Lucrez încă trei ore. Ies cu niște prieteni la pub la un pahar la începutul serii. Merg acasă pentru cina cu soţia şi copiii mei. Meditez jumătate de oră. Fac sex. Plimb câinele. Fac sex din nou. Merg la culcare. (Aplauze) Cât de des credeţi că am acea zi? (Râsete) Trebuie să fim realişti. Nu le putem face pe toate într-o singură zi. Trebuie să prelungim timpul care ne oferă echilibru în viață, dar să-l prelungim fără să cădem în capcana: „Voi avea o viaţă când ies la pensie, când copiii mei vor fi plecat de acasă, când am divorţat de soţie, sănătatea mi se șubrezește, nu mai am prieteni sau pasiuni." (Râsete) O zi e prea scurtă, după ce mă pensionez e prea târziu. Trebuie să fie o cale de mijloc.
06:21
A patra observaţie: trebuie să abordăm echilibrul într-un mod echilibrat. O prietenă m-a căutat anul trecut, – nu se supără dacă vă povestesc – mă caută și-mi spune: „Nigel, ţi-am citit cartea și mi-am dat seama că viaţa mea e complet dezechilibrată. E dominată total de muncă. Lucrez 10 ore pe zi, fac naveta două ore pe zi. Toate relaţiile mele au eşuat. Nu există nimic în viaţa mea în afară de muncă. M-am hotărât să-mi vin în fire şi să rezolv problema. Aşa că mi-am făcut abonament la sală.” (Râsete) Nu vreau să ridiculizez, dar să fii un șobolan în formă care stă 10 ore la birou, nu înseamnă mai echilibrat, înseamnă mai în formă. (Râsete) Oricât de drăguţ ar fi exerciţiul fizic, există şi alte lucruri în viață. Există o parte intelectuală, una emoţională și una spirituală. Ca să fim echilibrați, cred că trebuie să ne ocupăm de toate acele părți, nu doar să facem 50 de abdomene.
07:28
Asta poate fi descurajator. Pentru că oamenii spun: „La naiba, n-am timp să intru-n formă; vrei să merg la biserică şi să-mi sun mama.” Şi înţeleg. Chiar înţeleg cum poate fi asta descurajator. Dar un incident de acum câțiva ani, mi-a oferit o nouă perspectivă. Soţia mea, care e undeva în public azi, m-a sunat la birou: „Nigel, trebuie să-l iei pe cel mic, pe Harry, de la școală.” Ea trebuia să fie altundeva cu ceilalţi 3 copii în acea seară. Deci am plecat de la serviciu cu o oră mai devreme în după-amiaza aceea şi l-am luat pe Harry de la poarta şcolii. Am mers pe jos până în parc, ne-am dat în leagăn, ne-am prostit cu niște jocuri. Apoi am urcat dealul la cafeneaua locală, şi am împărţit o pizza la vremea ceaiului. Apoi am coborât dealul până acasă, i-am făcut baie şi l-am îmbrăcat în pijamaua cu Batman. Apoi i-am citit un capitol din „James şi Piersica Uriaşă” de Roald Dahl. Apoi l-am pus la culcare, l-am învelit, l-am pupat pe frunte, i-am spus, „Noapte bună, prietene” şi am ieșit din dormitorul lui. Pe când ieşeam din dormitor, mă strigă: „Tată!” „Da, prietene?” „Tată, asta a fost cea mai tare zi din viața mea.” „Din toată viața mea.” Nu făcusem nimic, nu-l dusesem la Disney World, nici nu i-am cumpărat un Playstation.
08:53
Ideea e că lucrurile mici contează. Să fi mai echilibrat nu înseamnă să-ţi schimbi viața radical. Cu cea mai mică investiţie în locurile potrivite, îți poţi transforma radical calitatea relaţiilor şi calitatea vieţii. Ba mai mult, eu cred că poate transforma societatea. Dacă suficient de mulţi oameni fac asta, putem schimba definiţia succesului, de la noţiunea idioată şi simplistă că cine are cei mai mulți bani când moare e cel mai câștigat, la o definiţie mai profundă și mai echilibrată a cum arată o viaţă bine trăită. Şi asta, cred, e o idee care merită să fie răspândită.
09:40
(Aplauze)

22 de comentarii:

  1. Foarte interesante aceste cursuri si totodata temele abordate. Uneori e destul de greu sa gasesti echilibrul, poate e altfel numai cand iubesti ceea ce faci, asa cred, dar poate vb prostii... Ma bucur ca ai scris despre asta , Carmen!Ps. se poate activa subtitrarea in romana.
    Seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca iubesti meseria pe care o ai, timpul de lucru trece rapid si vii cu placere la servici. Problema este ca daca prea iti iubesti meseria, nu mai sesizezi cand e vremea pentru a pune punct si de a-ti vedea si de viata privata.
      Si mie videoclupul mi a placut enorm! 😊 stiu Florina draga, de acolo am preluat traducerea. O vezi insa numai daca parasesti pagina blogului meu si stiu ca multi acceseaza videocllipul aici.
      Te pup. O seara placuza si tie.

      Ștergere
    2. Da, asa este, Carmen, iubindu-ne meseria poate fi si dezavantajos, picam in cealalta extrema. Hmm, eu de la tine din pagina am activat subtitrarea, nu a trebuit sa parasesc pagina blogului. :D

      Ștergere
    3. O, ma bucur ca functioneaza. Este mult mai placut sa urmaresti textul marcat sincron, decatsa il citesti "uscat" 😉
      Te pup. O seara faina 😘

      Ștergere
    4. Da, functioneaza! :) :) Videourile se mai sterg, ce este scris ramane... :*

      Ștergere
  2. Greu ca zi de zi sa gasesti echilibrul,dar la pensie...sigur.Interesanta expunerea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tocmai asza e problema pe care o ridica acest videoclip: sa nu asteptam echilibrul sa se produca (doar) la vremea pensionarii! 🤗

      Ștergere
  3. Acest articol a picat la fix. Multumim!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-a placut filmuletul. :)
    Cred ca mentalitatea toxica (super alimentata dupa 90) ca cei mici sa fie orientati catre cariere de succes isi pune foarte mult amprenta pe nefericirea crescuta, mascata de aparente.
    Cand eram eu mica, la scoala, ni se spunea ca ""meseria e bratara de aur" si absolut toate (dar toate) profesiile sunt onorabile, conteaza sa faci ceea ce iti place cu drag. Dupa 90 a devenit un refren obsedant ca toti copiii sa faca doar anumite profesii, citez "banoase".
    Si de aici consecintele, care se vad nu doar la nivel personal, individual, ci de societate.

    Concluzia ar fi: da, e bine sa iti ghidezi copilul, sa il ajuti, observand catre ce are inclinatie si neobligandu-l sa urmeze o cale doar pentru ca a fost "visul tau", sau ca asa crezi tu ca va fi un om "implinit". Astfel, nu vor mai ajunge oameni care nu au nici cea mai mica tangenta cu o anumita profesie in campul muncii, producand nefericire la un nivel sau altul (pentru ca poate fi un om care face bani si traieste foarte bine, dar distruge viata, sanatatea si visurile altora).

    Pupici cu drag :*!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. parerea mea este ca foarte greu poti sa decizi la vârsta de 14 ani ce meserie doresti sa faci toata viata! Mai ai o sansa sa decizi dupa 18 ani, dar si atunci este foarte devreme. DE unde sa stii ce ti-ar place sa lucrezi pâna la 67 de ani?!
      Indiferent de alegerea pe care ai luat-o, important este sa te simti bine in meseria pe care o practici, sa fii mândru de munca ta si sa simti ca esti apreciat pentru ceea ce faci.
      Dar mai important si mai important decât toate, este sa nu fii singur, sa ai o familie pe care sa te bazezi oricând ai bucurii sau probleme. Foarte important mai este sa iubesti natura, sa-ti petreci cat de mult timp poti în aer liber, sa te plimbi, sa ai un hobby - ca e sport, muzica, pictura, tricotat sau mai stiu eu ce altceva, sa te recreezi practicându-ti hobbyul si, deasemenea foarte important sa pastrezi mereu vie legatura cu prietenii, sa te întâlnesti cu in mod regulat cu ei.
      Doar cine reuseste toate acestea, poate sa se spuna ca traieste o viata echilibrata!
      Te pup Rux. Noapte buna! <3

      Ștergere
  5. Un subiect foarte interesant!
    Când pășim în viață după terminarea studiilor suntem absorbiți de slujbă, iar dacă aceasta se mai găsește și la distanță de 2-3 ore navetă zilnică, realizezi că ajungi ostenit seara, după aproape 12 ore de la plecarea de acasă și constați ca viață socială în calitate de tânăr angajat, ți-e dificil sa ai în cursul săptămânii...iți rămâne speranța week-endului...Unde se regăsește echilibrul zilnic dorit?
    Nu știu tinerii să-și gestioneze timpul?...Sau poate nu mai au resurse la capătul unei zile epuizante la servici urmate de un trafic infernal...
    Asta fără sa mai punem la socoteală existența unei familii cu responsabilitățile ce le implica...
    Orașele mari în lipsa unei infrastructuri adecvate absorb energia și timpul ființei umane.
    Exemplul cu fiul lăsat în grija tatălui este elocvent...Am auzit copii frustrați de dragostea și atenția taților...si nu sunt puțini...
    Echilibrul nu e condiționat și echivalent cu statul acasă la pensie, din contra, pentru multe persoane lipsa activității constante devine o dramă...secretul este să dăm un nou sens vieții.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. naveta nu este niciodaa buna! nununuuuu! O jumatate de ora dus, o jumatate de ora întors este un drum ideal de acasa la servicu. Maximul admisibil este o ora, aceasta este granita permisa, tot ce este peste o ora este surplus de stress! In mod exceptional se poate accepta a face un drum casa-serviciu de peste o ora, dar pe termen limitat, pâna la jumatate de an. Oricum viata de angajat este grea! Suntem ca roboteii - ne trezim dimineata, ne pregatim pentru serviciu, lucram 9 ore, venim acasa, mancam, schimbam o vorba doua, petrecem o ora satisfacându-ne un hobby si apoi ne pregatim de culcare pentru ca a doua zi sa o luam de la capat, cinci zile pe saptamana. Sambata si duminica trebuie sa rupem rutina cumva - o iesire in mijlocul naturii este ideala. Ceva orice altceva decat casa si serviciu trebuie facut la sfarsit de saptamana! :-)
      Eu nu pot altfel ☺ Daca din anumite motive nu pot sa fac o iesire in natura la weekend, simt ca imi lipseste intreaga saptamana ce urmeaza!
      Si da, nu trebuie sa gândim niciodata "nu fac asta sau alta ca acum nu am timp, voi avea cand ies la pensie"!!! Fiecare zi trebuie traita cu bucurie si fiecare clipa trebuie folosita. Carpe diem!
      Te pup Gina draga. Ma bucur mult ca esti aici, alaturi de noi <3
      Noapte buna! :-*

      Ștergere
  6. Foarte interesant! Am mai dat si eu de astfel de conferinte, dar cred ca merita de urmarit sistematic. Firma voastra e chiar serioasa. Gandeste cum sa va atraga si sa va imbunatateasca randamentul! Multumesc mult, draga Carmen. O sa revin sa ascult complet!
    Pupici si o zi minunata!

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte interesante și utile asemenea cursuri. Din păcate, în vremurile pe care le trăim, oamenii au ajuns să piardă simțul măsurii, al echilibrului și cad adesea în extreme periculoase: prea multă mâncare, prea multă băutură, prea multă muncă, adesea... prea mulți bani (da!), plăceri, obiecte inutile și câte și mai câte. Asemenea oameni care reușesc să- zgâlțâie pe oameni din zona lor de confort, pot ajuta mulți oameni să-și regăsească echilibrul.

    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. adevarat, Alex... cu tristete in glas, iti dau dreptate... majoritatea oamenilor din jurul nostru au pierdut simtul masurii, se comporta ca roboteii programati sa faca anumite lucruri sau sunt apatici. Doua extreme periculoase!
      Eu ma straduiesc sa ma deconectez de problemele profesionale, dupa cele 9/10 ore de program si in timpul liber ce mai ramane din fiecare zi sa practic indeletniciri cat mai variate: sa citesc, sa ascult muzica, sa fac sport, sa ma plimb in parc, sa ma intalnesc cu prieteni, particip la un vernisaj sau vizitez un muzeu sau expozitie. La weekend, în general fac impreuna cu familia excursii de o zi sau cel putin de o jumatate de zi - vizitez locuri interesante din imprejurimile orasului sau facem doar o drumetie undeva in mijlocul naturii, pe malul unui lac sau ape curgatoare sau cucerim un varf de munte ☺
      Sa pastram permanent echilibrul! Carpe Diem & Mens sana in corpore sano!

      Ștergere
  8. e mare lucru sa mergi de grag la munca... am avut odata un astfel de loc de munca, acum am unul care-mi place si mai mult!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. te admir mereu ca esti foarte activa, nu exista eveniment in Constanta si tu sa nu iei parte activ! Bravoooo!
      Daca nu e indiscretia prea mare, tare as vrea sa stiu care este meseria ta si cu ce te ocupi momentan, Coco draga?
      xoxo weekend minunat!

      Ștergere
  9. Pai momentan fac parte din echipa TourX, un cluster care se ocupa cu experiente dobrogene, excursii in Dobrogea si tot felul de evenimente cu si pentru promovarea Dobrogei, cum a fost cea cu zacusca si cum o sa fie maine cea cu cozonacul si pasca! Vom face 100 de evenimente, 100 de ani Dobrogea... e un pic mai complex
    Apoi cu blogul sunt invitata in multe locuri, mult mai multe decat pot face fata si sunt si volumtar la Mare Nostrum, in Ong care se ocupa cu monitorizarea delfinilor din Marea Neagra, si inca multe altele 😁

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. wow! sunt pur si simplu WOW! (cu gura cascata! ☺) Astada activitate! Si o mai ai si pe Eva din când în când. RESPECT! Tu esti una din putinele persoane pe care le cunosc in blogosfera care practica meseria cae îi face placere. Ideal! Ma bucur mult pentru tine. Multa putere de munca si multumire sufleteasca sa ai în continuare, Coco draga!

      Ștergere
  10. Multumesc mult! Scuze de greseli, am scris fara ochelari, sunt doar o bunicuta 😁

    RăspundețiȘtergere