Șic - erii ☺

Luna trecuta am fost de doua ori invitata de fetele mele sa mâncam în oras si ambele au fost iesiri inedite. Trebuie sa recunosc ca în ultimii ani, eu si Helmut am iesit mai rar sa mâncam la noi în oras, iar atunci când am facut-o, am ales restaurante italiane (iubesc mâncarea italiană). Ceva mai des am comandat pizza la domiciliu. Dar în general, în ultimii ani, la restaurant am mâncat doar când ne-am aflat în excursie undeva, departe de casa sau am fost plecati în concediu. De aceea habar nu am mai avut ce fel de restaurante fancy mai exista prin Augsburg. 

Pe 8 septembrie, de ziua Adelei, am fost la "Steakmanufaktur". A fost o seara superba si pentru ca vremea a permis, am avut masa rezervata în gradina de vara. O gradina verde, curata, cu mese asezate la distanta suficient de mare sa ofere intimitate, lumini indirecte, proiectoare colorate, chelneri zâmbitori, respectuosi si eficienti - astea au fost primele impresii dupa ce am fost conduse la masa noastra. 

Am primit cartea de Meniu si atunci am constatat ce multe oferte au, atât la mâncaruri cât si la bauturi. Am servit ca aperitiv un Maranello (sirop de casă din zmeură si rozmarin, Cointreau, Prosecco) apoi Adela a dorit neaparat sa servim Kobe beef... "macar câte o bucatica, de pofta" a zis ea. Chelnerul a adus la masa câteva bucati din cea mai apreciata carne de vita atât pentru aroma, frăgezime, cât și pentru textura cu grasime marmorată (carnea închisa ermetic în pungute). Adela a ales doua portii (fiecare pachetel, în jur de 50€) si a rugat sa ne fie pregatite medium-rosa spre medium-well. Apoi am servit ca gustare "Creveți în ulei de măsline picant cu usturoi, roșii tăiate cubulețe și cimbru". Ne-au fost aduse si bucatelele de kobe-beef, într-adevar delicioase si aevarat, ne-a ajuns cât să punem pe-o măsea ☺ 

Mai departe am comandat vin sicilian Nero d’Avola, potrivit la "file de miel cu sos de smântâna si cartofi dulci". Fetele au servit clasicul "steak prime filet cu cartofi natur si salata" si vin-rose Chiaretto, de la Laggo di Garda. 

Iubesc momentele petrecute alaturi de fetele mele ♥ Am râs si am povestit, câte-n luna si în stele... Nu îmi vine sa cred ce mari sunt... cum a zburat timpul!?! Parca mai ieri le duceam de mâna la gradinita si acum... ☺ Am primit din partea casei, un "digestiv" la alegere - eu am baut un Ramazzotti si fetele au ciocnit cu Tequila Gold. 

A fost o seara minunata! (dar a si costat 200€, fara ciubuc!)

Saptamâna trecuta, am fost cam stressata si necajita... M-au sunat fetele seara, asa la mijloc de saptamâna si mi-au spus ca în 15 minute vin sa ma ia cu masina, sa mergem sa mâncam în oras. M-am conformat, cu toate ca nu avem dispozitia potrivita. M-au dus la un alt local pe care nu l-am stiut, "Churrascaria" - un restaurant brazilian. Au rezervat o masa si meniul "all you can eat" ☺ Am baut doar cola cu lamâie si gheata, dar de mâncat... wow! Salatele si garniturile, sosurile si mirodeniile sunt la discretie si servirea acestora este gen "buffet". Fiecare client primeste la masa o cartela cu doua fețe colorate, una verde "doresc" si cealalta rosie "fac pauza". Printre mese trec permanent chelnerii cu frigarui lungi, fierbinti, direct de pe gratar, cu carne de toate tipurile, suculenta si condimentata. In dreptul persoanelor cu cartela verde, rostesc numele specialitatii de carne si daca doresti, ti se serveste pe farfurie. Ai posibilitatea sa probezi cea mai mare diversitate de carnuri de calitate, prajite optim la gratar. Este o experienta placuta, mai ales daca esti într-o companie placuta ♥ 

La final, am fost servite cu câte o înghetata de vanile, lânga o felie de ananas prajit - o delicatesă! 

("all you can eat" - costa 32€ pro persoana. Bauturile se încaseaza separat)

Sa va pun la curent cu ultimele noutati

- acasa la mine, fereastra mare de la terasa a fost înlocuita si asa, au disparut si ultimele semne ale prapadului facut de furtuna cu grindina, din 26 august (cheltuielile pentru înlocuire vor fi preluate de asigurare). ✌️👍

- în curte toate plantele au din nou frunze (dupa furtuna, ramasesera doar tulpinele, fara flori si fara frunze) iar pomisorii care normal înfloresc primavara, au înflorit pentru a doua oara: liliacul, forsiția si chiar si prunul batrân are câteva flori! 🤔🥳

- în parcul firmei la care lucrez, copacii strâmbati de furtuna au fost taiati. Au fost lasate cioturi asa, cca. 20cm deasupra pamântului. Ne-am gândit ca probabil în toamna vor fi plantati altii copaci în locul acestora si abia atunci vor fi scoase radacinile celor rapusi. 🤞🫰

Vremea incredibil de calda ne-a priit... tuturor ☺ iar cioturile au început sa capete vlastari cu frunze sanatoase, mari, lucuiase... Câta putere are Natura! 🌳

- voi planta fructele e magnoliu... semintele sunt bobitele portocalii din ultima poza ☺ 🍂🍁

 

Apus de soare

Pentru ultima miercuri din septembrie am hotarât cu înca trei colegi de birou sa mergem dupa orele de serviciu pe malul lacului Ammersee, sa admiram apusul de soare. Noi am plecat cu doua masini, Thomas cu Franziska si Andrea m-a luat pe mine. 

Thomas a adus patru doze a 0,33l cu bere speciala din Slovenia, unde de curând a petrecut câteva zile de concediu si a propus sa facem o mica degustare. Ei au ajuns primii si au "rezervat" un loc pe dig. Eu si Andrea am pierdut câteva minute pentru ca ne-am oprit sa mâncam înghetata. Am avut pofta de "coacaze negre" si pentru diversitate, am luat si câte o sfera de "castane cu scortisoara"! Un deliciu! Hmmm... 

Când am ajuns la lac, oglinda apei tocmai începea sa capete naunte rozalii... Ne-am descaltat si am intrat scurt în apa, doar pâna la glezne. Cu toate ca între orele amiezii si orele nouăsprezece temperatura atmosferica este în jur de 25-30 grade, apa s-a racit puternic. Nu mai este vreme de baie, chiar daca mai vezi pe ici pe colo curajosi care se balacesc. Temperatura coboara în timpul noptilor sub zece grade. Este toamna...

Ne-am asezat pe piatra calda a digului si Thomas a desfacut prima doza de bere. Franziska a însirat patru paharele si bautura acidulata a fost împartita în mod egal. Culoarea si gustul acestei beri mi-au amintit cumva de socata. Poate o tenta mai amara, dar aceeasi usoara aciditate si mirosul concentrat al verii ☺

Între timp, soarele a mai coborât de-o palma spre lac. Pe promenada forfota a devenit maxima si locurile pe dig tot mai înguste. Noi am mai degustat un tip de bere, una cu aroma florala, blânda, mai picanta ca prima dar mai putin acidulata. "Cin cin", "Cheers", "Salud", "zum Wohl" si "Noroc!" Am râs cu lacrimi când Franzisca - singura îmbracata cu fusta (întâmplator, ieri, noi ceilalti trei am purtat jeans) a spus "no rock" combinând engleza (no) si germana (Rock înseamna fusta) si aratând cu degetul spre noi ☺ Ich, rock... ihr, no-Rock! ☺☺☺ Noroc!

A treia doza de bere a avut o aroma puternica, dulce si fina... Cu toate ca berile pe care le-am avut au fost pure, doar hamei, drojdie si ceva cereale, noi toti am simtit gustul unui fruct! Hahaha, dar fiecare un altul! ☺ Andrea a zis ca ea simte cirese, eu am zis ca ananas, Franzisca a simtit gust de banana... Eticheta zicea ca berea nu contine arome ☺ 

Am facut pauza de câte un sandwich cu peste. De la chioscul de lânga ponton, eu am luat pastrav-Saibling afumat, Andrea si-a dorit hering-Bismarck, Thomas a luat Matjes si Franziska crabi de Marea Nordului. Chiflele proaspete, cu pestele la mijloc si umplute generos cu salata verde si sos, ne-au dat lucru pentru urmatorul sfert de ora... Soarele ne-a învaluit tot mai mult în culoarea mierii, intensificând parca gustul deosebit de placut al sandwichului. Am deschis ultima bere exact în momentul în care discul soarelui s-a pitulat sub linia apei... Acest ultim pahar cu bere a fost cel mai intens, usor amarui, spumant si deosebit de placut.

În spatele nostru, râsul cristalin al unor copii se suprapunea armonios cu acordurile unei chitare, în fata noastra, imensitatea lacului se lasa brazdata de câteva rate în cautare de insecte. Din stânga si din dreapta, se înaltau tipete de pescarusii, iar noi... noi în mijlocul acestei lumi magice! Atâta frumusete, atâta perfectiune! 

Parca nu ne mai saturam privind armonia culorilor si luminilor! Câtiva lilieci si-au pornit zborul în mare viteza, anuntând ca înserarea este din ce în ce mai adânca. 

Vazduhul caldut si nemiscat, împuns de catargele câtorva barci, a lasat întunericul sa curga peste noi...

Ne-am îndreptat în tacere spre parcare si ne-am luat ramas bun de la statiunea Herrsching. 

Luna aproape plina ne-a luminat calea pâna acasa. M-am despartit de Andrea în parcarea firmei, mi-am luat masina si am pornit imediat spre casa.

Am ajuns înainte de ora 21. Leo m-a întâmpinat fericit - "haita" lui este de-acum completa si noaptea poate sa vina! ♥

Baietii mei - Reflexii în oglinda S39/23

Caprioare si cerbi-lopatari - Miercurea fara cuvinte S39/23

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Excursie în Berchtesgaden si Lacul Regelui

În urma cu sase luni, mai noua mea colega de serviciu, Andrea era singura-singurica. S-a mutat în regiune, datorita postului pe care l-a ocupat prin concurs. Ne-am cunoscut dupa ultimul ei interviu, când era mai mult ca sigur ca va fi angajata la noi în birou. Seful de compartiment a prezentat-o si am baut împreuna o cafeluta. Atunci am aflat ca logodnicul ei lucreaza în Africa, ca momentan locuieste singura si nu cunoaste nici Bavaria si nici pe nimeni pe aici. I-am dat câteva tips pentru timpul liber, însa... cine nu este obisnuit sa fie singur, nu poate savura excursii de unul singur! Cum sotul meu nu mai este amator de facut excursii în grup, cu autocarul (nu neaparat din cauza lui Leo - unele excursii accepta si cateii în autocar), am hotarât cu Andrea sa facem câteva iesi împreuna. Aceasta excursie la Lacul Regelui este una din cele câteva rezervari pe care le-am facut pentru anul acesta (între timp logodnicul ei s-a întors în Germania, locuiesc împreuna si planuiesc sa se casatoreasca în curând. Noi însa... vom face toate excursiile mai departe împreuna, asa cum le-am rezervat ☺) 

Am pornit la drum sâmbata dimineata la ora 7 fix. Bordul autocarului ultra-modern si dotat cu toate brizbrizurile, a facut ca cele trei ore de calatorie sa fie foarte placute. 

Prima oprire a fost în Berchtesgaden - un orasel bavarez, în apropierea graniței cu Austria. Acest oras, cu o suprafata de doar 35 km² si o populatie de 7.600 locuitori, detine o multime de obiective turistice si monumente naturale si are o viata culturala deosebit de bogata. Prima mentionare a orasului a fost în anul 1102, când Mânastirea Berchtesgaden a primit suveranitatea padurii si libertatea de a extrage sare si metal. Preoții canoanelor augustiniene au oferit prima redresare economica, oraselul devenind oraș principal al unui teritoriu care era deja „laic” independent din 1294. 

Din 1559 până în 1803, Berchtesgaden s-a dezvoltat ca centru spiritual și laic al mănăstirii, ridicat la rangul de regat, prin numirea preotului superior cu titlul de Prinț al Berchtesgaden. Motiv pentru care, aici a fost construit un palat si bineînteles, superbe vile pentru cei de la curtea printului. Palatul Regal Berchtesgaden, împreună cu biserica colegială, formează un ansamblu impresionant. După secularizare din 1803, palatul a devenit reședința familiei Wittelsbach care înca si azi este un palat rezidențial de vară. 

Centrul istoric Berchtesgaden este caracterizat de case medievale care sunt situate în jurul pieței lungi cu o superba fântâna istorică ridicata în secolul al XVI-lea. Multe dintre fațade cladirilor sunt decorate cu decorațiuni artistice din stuc și picturi murale tradiționale. 

Orașul vechi Berchtesgaden oferă o atmosferă istorică și pitorească, cu multe zone pietonale, cu case vechi și biserici magnifice, cu magazine individuale, administrate de familii care oferă modă, cultură, bucătărie și meșteșuguri tradiționale. 

Am avut parte de o ghida foarte simpatica alaturi de care am facut rondul orasului. Turul nostru nu a ocolit nici cimitirul, pentru ca acesta este unul din cele mai vechi din Germania. Un amestec echilibrat de monumente din piatra, bronz si lemn si un zid comemorial pentru toti fii si ficele orasului, despre care nu s-a mai gasit nicio informatie dupa primul razboi mondial. Tot aici si-a gasit odihna vesnica si cel mai longeviv bavarez cunoscut vreodata. Anton Adner a trait 117 ani, a fost vânzător ambulant și regele Maximilian I a dat ordin (în anul 1817) sa fie îngrijit special - Anton Adner a locuit direct la Hanul orasului pentru tot restul vietii, unde a primit tot ce si-a dorit de mâncare. 

Dupa ce ne-am luat ramas bun de la simpatica ghida, ne-am continuat calatoria cu autocarul pentru doar înca aproximativ 15 minute si am parcat pe malul lacului Königssee (va urma)

A trecut duminica

... dar nu degeaba ☺ Am savurat din plin jacuzziul fiicei mele. Mi-a trebuit relaxare si am primit-o! 

Am fost rasfatata cu un delicios smoothie de capsuni si portocale. 

Baietii nostri - Chico si Leo, ne-au "pazit" pe terasa penthouseului, cuibarindu-se în halatele noastre de baie, aruncate pe lânga șezlong ☺ 

Chiar daca soarele straluceste si cerul este albastru, aerul miroase a toamna. 

Apa fierbinte si hidromasajul mi-au priit, azi-noapte am dormit ca un bebelus! 

♥ Sa aveti un start bun în noua saptamâna! ♥

Echinocțiu

Noapte buna!

Ping: Diana, Griska, Ina, Ioana, Mihaela, Niko, Pompilia, Potecuta, Prietena, Rux, Suzana, Vero, 

Lampioane - Reflexii în oglinda S38/23

 

Va doresc o zi de joi minunata si va invit sa participati la "Reflexii în oglinda" - o rubrica initiata de SoriN si preluata aici, de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

Fructe de magnolia kobus si cer albastru - Miercurea fara cuvinte S38/23

 

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Strasbourg, vitrine, reflexii - Reflexii în oglinda S37/23

 

Va doresc o zi de joi minunata si va invit sa participati la "Reflexii în oglinda" - o rubrica initiata de SoriN si preluata aici, de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel: