LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
marți, 5 noiembrie 2024
Poveste de Halloween
Spre sfarsitul anului, în viata mea mereu se aglomereaza evenimentele (placute) si blogul, ramane pe ultimul plan… De aceea revin azi la ziua de 31 octombrie, ziua de Halloween.
Ca in fiecare an, am decorat putin prin casa, în fata casei si în curte… Nu am exagerat (consider ca americanii au denaturant total aceasta sarbatoare!).
Am plasat bostanii pe care i-am cioplit impreuna cu fetele mele (au ramas toti trei la mine, pentru ca ele au plecat in concediu, una in Berlin, alta în Atena), doi în fata casei si unul în curte, pe masa de pe terasa. Tot în fata casei am avut-o agatata pe Vrajitoarea Verde, iar prin casa am mai avut mini-dovlecei si tartacute împrastiate “artistic” pe pervazele ferestrelor. Pe masa de sufragerie, am plasat platoul din margelute cu motiv portocaliu - dovlecei Halloween si pe fotolii am pus pernutele decorative cu vrajitoare.
Am cumparat o multime de bomboane, caramele si ciocolatele pentru colindatori si gata pregatirile! Pentru ca Leo a fost singurul din familie care s-a costumat de Halloween, a primit si el o recompense, ca toti copiii care ne-au sunat la usa. Copiii au primit bineînteles dulciuri iar el o noua jucarie!
Foarte dragut si-au decorat intrarea si vecinii mei (am scris în colaj, cu degetul... sorry ☺).
Si acum… povestea de Halloween.
Fiica mea Raluca are o simpatie între fetitele din vecini. Amelie este în clasa întâi si are o surioara-bebelus. Când Raluca iese la plimbare cu Chico si o gaseste pe Amelie stând singura in fata casei, o invita cu ei la plimbare. Din vorba-n vorba (la mijloc de octombrie), fetita i-a destainuit Ralucai ca ea nu poate sa mearga anul acesta la colindat de Halloween, pentru ca i-a ramas mic costumasul de anul trecut si parintii “au zis ca nu au bani sa-I cumpere altul“. Raluca i-a promis spontan ca îi va face un costum, dar ce costum?! Un unicat! Asa cum nici-un copil din cartier nu va avea! Un costum pe care o sa il creeze ele doua. Amelie va trebui doar sa-si imagineze costumatia si sa o deseneze, iar Raluca se va ocupa de materializare.
Fetita s-a bucurat enorm si a doua zi a sunat la usa Ralucai cu o coala de hartie pe care se desenase, îmbracata cu o rochita rosie plina cu lilieci. La gât purta o pelerine neagra din dantela! Raluca a asigurat-o ca rochita ei va fi gata înainte de Halloween. Si a venit rapid la mine ☺ “Mama, te rog ajuta-ma” 😉
Ne-am dus în pivnita si am gasit printr-o cutie veche o rochie rosie. Am spalat-o si am desfacut toate cusaturile. Bineînțeles, Leo ne-a asistat. Apoi am recroit o fustita pe elastic si o bluzita. Le-am cusut la masina, le-a surfilat si Raluca mi-a multumit. Mai departe s-a descurcat singura. A cumparat de la un magazin Teddy lilieci din fetru si paienjeni din plastic si tot acolo a gasit un mileu (un läufer) decorativ, negru, perfect potrivit pentru a devein pelerina! Dupa ce a cusut liliecii si paienjenii pe rochita, a fixat inele de elastic pe tivul “pelerinei” pentru ca pelerine sa stea aproape de brate si… a invitat-o pe Amelie la proba!
Ce bucurie pe fetita! Topaia si nu-i venea să-și creada ochilor! Au facut o sedinta foto, i-a aratat cum sa-si prinda adecvat parul si ce machiaj decent sa poarte.
Amelie a fost cea mai fericita fetita din cartier, cu costumatia ei UNICAT!
luni, 4 noiembrie 2024
Citate, reflexii, influente
Zilele trecute am facut ordine pe rafturile din birou si mi-a picat în mâna o agenda din 2015. Am rasfoit-o si am descoperit câteva pagini pe care notasem replici si gânduri paralel la un serial pe care l-am urmarit atunci: Being Erica. Nu-mi mai amintesc nimic despre acest film... însa ceea ce am notat aici mi-a sunat tare frumos, asa ca presupun ca a fost un film interesant!
Unele notite sunt facute pur si simplu, la altele am utilizat ghilimele si pentru cateva am chiar notat autorii. Nu mai pot verifica ce este citat si ce e script, însa rândurile sunt emotionante si m-am gândit sa le transcriu aici, poate plac si altora ♥
"Se spune ca viata este o serie de momente mari și mici, vesele și tragice. Sunt aceste momente care dau formă și sens vieții noastre, care ne cheamă să examinăm calea pe care am urmat-o și sa aflam zi de zi, ce ne rezervă viitorul."
Scopul fiecărei călătorii este de a ne regla propria imaginație prin realitate și, în loc să ne gândim cum ar putea fi lucrurile, să le vedem așa cum sunt de fapt.
Speranța este deja o parte a fericirii și poate, cea mai importantă fericire pe care o oferă această lume. Dar, ca în cazul tuturor plăcerilor savurate în exces, prea multă speranță este pedepsită cu durere. Iar speranțele exagerate se termina în dezamăgire.
"Prudența este atitudinea care face viața mai sigură, dar rareori fericită". (Samuel Johnson)
“Suntem suma tuturor hotarârilor pe care le-am luat” - un adevar exprimat de Albert Camus atât de compact si frumos! Fiecare greseala, fiecare alunecare, fiecare esec, ne ofera sansa de a evolua. Asa învatam sa schimbam ce putem schimba si sa acceptam, cee ace nu putem schimba.
Mecanica cuantica ne spune ca nu vom sti niciodata cum se va comporta un atom, pentru ca exact în momentul în care privim, am modificat deja atomul! Privitul in sine nu este niciodata pasiv. Exista un efect pe care fizicienii îl explica asa: “Realitatea, indiferent unde este privita, este doar o reactie pe care o constatam.
Cea mai mare greseala este cea de a renunta la a lupta pentru împlinirea uni vis iar adevarata putere, reprezinta stradania de a încerca mai departe. Daca ai încredere ca totul va fi bine si iti aduci aminte tot ceea ce ai realizat, ai viziunea corecta asupra situatiei si asa, poti continua sa-ti urmezi visul. În final, ai convingerea ca ai facut tot ce ti-a stat în putință si ai puterea de a continua.
Câteodată viata decurge cu totul altfel decat ne închipuim. Viata amesteca din nou cărțile si indiferent ce cărți ai in mana, sunt cărțile cu care trebuie sa joci. Nu este usor si nici in viitor nu va fi ușor. Insa omul învață, se schimba si se dezvolta odată cu sarcinile pe care le primește.
Chiar si în cele mai întunecate vremuri, trebuie sa ne gândim ca acesta este scopul pentru care existam, de aceea putem sa ne repliem forțele si mergem mai departe. Unele lucruri se întâmpla, ca vrei sai nu vrei.
Mai întâi exprimi gândul, apoi acționezi, dupa care, acțiunile devin obiceiuri si vor defini o latura a caracterului personal. Iar caracterul va devei destinul tau. Nu este întotdeauna usor sa asculti vocea interioara ca sa-ti estimezi caracterul. Ne comportam corect, chiar si atunci cand nimeni nu ne priveste?! Sau atunci cand drumul devine îngust si incomod?! In final, facem cee ace e corect, pentru ca trebuie, pentru ca noi asa suntem, pentru ca asa se cuvine.
„Indiferent cum este trecutul tău, ai un viitor fără pată.” - Melanie Gustafson
“Prieteniile sunt ca acoperișurile vechi, trebuie să le repari constant pentru a le face să reziste” - Samuel Johnson.
Înscriu postarea la "Ciate favorite" tabel de înscriere la Suzana
sâmbătă, 2 noiembrie 2024
1 Noiembrie 2024
Nu am mai văzut-o pe colega si prietena mea Andrea de când a intrat în concediu prenatal. Eu lucrez full time, timpul liber si zilele sunt tot mai scurte, iar weekendurile le dedicam deobicei familiei. Totuși, am vorbit deseori la telefon si am stabilit sa ne întâlnim pe întâi noiembrie, când în Germania se serbeaza Ziua Tuturor Sfinților si este zi libera.
A fost o zi superbă, cu soare blând. Ne-am întâlnit la amiază și am savurat împreună masa de prânz. Am ales un restaurant italian linistit si am fost foarte multumite de servire.
După prânz, ne-am plimbat prin parc, admirând culorile frunzelor arămii și bucurându-ne de aerul proaspăt și parfumul subtil de toamnă. Andrea este în saptamâna 37 si mersul ei a devenit mai lent si grijuliu. Nu ne-am aventurat prea departe pe alei.
În drum spre parcarea în care ne-am lasat masinile, am intrat într-o biserică sa aprindem lumânări pentru cei dragi care nu mai sunt pe lumea aceasta.
Slujba se terminase și în biserica nu mai era nimeni în afara de organistul care-si exersa abilitatile. Sunetele armonioase, pline, vibrante, ne-au multiplicat emotiile. Razele soarelui strecurate prin ochii ferestrelor pareau fire de legatura la Cer. Mega-emotionant.
Când am iesit din biserica, soarele era înca prietenos însa îsi pierduse din stralucire. Apusul s-a potrivit perfect dupa momentul nostru de reculegere.
Ne-am luat la revedere înainte ca racoarea serii sa ne cuprinda.
Întâlnirea cu Andrea a fost ca întotdeauna foarte placuta si ne-am bucurat ca am reusit sa ne vedem. Mai mult ca sigur, la urmatoarea întâlnire, Andrea va fi mamica. Probabil fetita ei va veni pe lume în saptamâna când eu voi pleca spre Sibiu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)