În pragul primăverii, lacul se transformă într-o oglindă fermecată, capturând cerul azuriu și copacii cu crengile încă golașe, ca niște brațe întinse spre infinit. Priveste-le terminațiile firave... Nu va mai dura mult și crengile vor dansa zvelte în adierea vântului, încărcate de boboci.
Lumina blândă a soarelui se strecoară printre ramuri, mângâind suprafața apei cu un sărut timid. Reflexiile se împletesc într-un dans de culori și umbre, ca o acuarelă.
Luciul apei este perturbat ușor de trecerea unui cârd de rațe... Pare singura notă de viață și mișcare în acest tablou idilic. Dar daca te apropii de ghiocei, în cupele lor zumzăie albinuțele, bete de atâta frumusețe!
Natura își dezvăluie secretele în cele mai delicate detalii, invitându-ne pe noi, cei mai sensibili, să ne pierdem în magia ei...
Daca va plac reflexiile mele de aici, va invit sa participati la rubrica "Reflexii în Oglinda" (rubrica preluata de la SoriN), la care va invit cu drag sa participati. Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu