sâmbătă, 19 octombrie 2013

Cea mai buna omleta din lume!

Zona Muntelui Saint Michel este faimoasa nu doar pentru minunatul sat construit pe stânca de granit (în care locuiesc 43 persoane), pentru mânastirea care troneaza de pe vârful "muntelui" (înaltimea muntelui este de 5-57 metri si are suprafata 0,6km²), pentru mareea foarte puternica cu diferenta dintre flux si reflux de max.15 metri (exista calendare exacte, care stabilesc înaltimea mareelor în functie de luna plina), ci si pentru omleta pregatita de Mère Poulard!
Mont Saint-Michel este plin de restaurante si magazine, însa primul la intrarea în cetate este renumitul "La Mère Poulard" si aici se pregateste cea mai delicioasa, cea mai pufoasa si cea mai speciala omleta din lume! ☺
video

Legenda spune ca Mère Poulard a lasat reteta faimoasei omlete urmasilor ei, de aceea chiar si astazi este posibil - dupa mai bine de o suta de ani, sa ne delectam papilele gustative cu o asemenea delicatesa!
Anne Poulard, nascuta Boitiaut în anul 1851 în localitatea Nerves din centrul Frantei, fara a avea o pregatire anume, a început foarte tânara sa lucreze ca servitoare, la familiile înstarite din localitate. Asa se face ca în anul 1872 era angajata menajera a familiei Corroyer. În acel an, seful Monumentelor Istorice, renumitul arhitect Viollet-le-Duc, a încredintat tânarului coleg de branșă Édouard Corroyer, proiectul de restaurare a mânastirii catolice de pe Muntele Saint Michel. Proaspatul numit s-a mutat pentru mai multi ani în Saint Michel, cu sotia, fiica si servitoarea.
Aici, la malul Marii Mânecii, tânara Anne a descoperit Normandia si plantele ei aromatice si talentul ei în ale bucataritului a capatat finete. Tot aici în Mont Saint Michel, Anne si-a descoperit marea iubire a vietii, pe Victor Poulard, fiul brutarului din sat. La data de 14 ianuarie 1873 cei doi s-au casatorit în biserica Saint-Philippe-du-Roule din Paris, nunta fiindu-le organizata si platita de Madame et Monsieur Corroyer. A fost o surpriza si totodata o deosebita onoare pentru tânara familie de conditie modesta, ajunsa din provincie sa faca nunta în capitala!
Mai apoi, viata celor doi Poulard a continuat în Mont Saint-Michel. Anne Poulard a lucrat mai departe pentru familia arhitectului, paralel a preluat alaturi de sotul ei administrarea unei pensiuni modeste, numita "hostellerie de la Tête d'Or" si ambitioasa cum era, a început sa învete gramatica si aritmetica împreuna cu învatatoarea din sat.
Pensiunea a început sa functioneze bine, deoarece multi din cei ce veneau la mânastire, pelerini, arheologi, pictori, scriitori - dependenti de capriciile vremii, erau nevoiti sa ramâna peste noapte pe insula. Anne s-a gândit sa le ofere o omleta facuta pe vreascuri, direct în camin. Se spune ca uimea cu eleganta desavârsita cu care batea ouale si se misca printre tigaile stralucind de curatenie si vestea i s-a dus departe. Afacerea a început sa prospere rapid!

În anul 1888, Victor si Anne Poulard au cumparat o cladire veche de hotel si au renovat-o, transformând-o în  "hôtel du Lion d'Or". Deasupra intrarii au atârnat o placarda cu textul "À l'omelette renommée de la Mère Poulard". Copiii lor, Victor si Alphonse, au început curând sa munceasca alaturi de parintii care nu mai pridideau, la câti clienti începuse a avea hotelul si restaurantul familiei. Ziarele pariziene scriau despre gustoasa omleta, chiar si celebrul Curnonsky - gastronom, umorist francez și critic culinar, poreclit "Prințul gastronomilor" a adus cuvinte de lauda în cronicile lui.  "La mère Poulard" a început sa aiba musafiri din cei mai alesi: prinți, regi (ex.Léopold II, regele Belgiei), diplomați, oameni de știință, politicieni (ex. Georges Clemenceau) și artisti celebri (ex. Christophe, desenator, scenarist, autor de manuale scolare). Faima omletei era pe masura atmosferei placute ce domnea în casa acestei familii simple. Este renumita si generozitatea Annei fata de clientii nevoiasi - ea accepta în schimbul cazarii sau mesei si plata prin servicii, spre exemplu la taiat si carat lemne sau accepta picturi sau acuarele ale unor artisti ramasi anonimi.
Anne si sotul ei s-au retras din afaceri în anul 1920 ai au trait mai departe în frumoasa casa pe care si-au construit-o în apropierea mânastirii. În anul 1923 au serbat nunta de aur, înconjurati de familie si prieteni.
Anne Poulard s-a stins din viata în anul 1931 si a fost înmormântata în micutul cimitir din Mont-Saint-Michel.
Reteta omletei ei a fost preluata de urmasi si restaurantul "La mère Poulard" are si azi aceeasi popularitate.
Grupul de hoteluri, magazine si restaurante "La mère Poulard" a fost preluat în anul 1986 de Éric Vannier, primarul Mont-Saint-Michel. Afacerea numara în prezent 13 unitati si are peste 200 de angajati.
Bineînteles ca nu trebuie sa ratati a se servi în Bretania o mâncarica de miel-de-câmp-sarat, melci Granville, scoici Saint-Jacques, peste, rac sau crêpes, dar daca tot ati ajuns la Mont Saint-Michel, atunci sa nu ratati a gusta celebra omleta! Se topeste pe limba! ☺

Acest articol participa la rubrica Happy Weekend - tabel de înscriere la BlindLove (Elly)

12 comentarii:

  1. Hihi. Când am văzut de la mine titlul postării tale, m-am gândit că soţul tău ţi-a făcut azi dimineaţă, cea mai bună omletă din viaţa ta:))
    Emoţionantă povestea Annei Poulard, este o pildă despre lucrul făcut cu dragoste şi pasiune. Nu te-ar duce mintea cum cineva poate deveni celebru de la reţeta unui fel de mâncare atât de simplu şi folosit în lumea întreagă.
    Astăzi chiar pot spune liniştită week-end plăcut, draga mea!
    Mă duc să fac o omletă!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce poftă mi-ai făcut!!!
    Bună dimineaţa :)
    Sunt încă la cafea (astăzi m-am trezit târziuuu...), dar îmi fac omletă la micul dejun :)
    Te pup, draga mea, weekend minunat!

    RăspundețiȘtergere
  3. Astăzi sigur facem omletă! Chiar dacă nu după reţeta lui Mere Poulard, măcar după cea a lui... Pere Alex! :-)
    Foarte frumoasă istoria acestei femei care a reuşit să facă un renume cu o... omletă! Dar tocmai în lucrurile simple avem mai mare plăcere. Iar unul dintre secrete cred că este faptul că se face pe vatră, la foc de lemne. Toate ies cu mult mai bune decât la variantele electrice sau cu gaze. Îmi amintesc de plita bunicii, unde făcea cele mai bune mâncăruri.
    Numai bine şi o zi frumoasă, dragă Carmen, alături de cei dragi! Frumos ne-ai mai "călătorit" şi azi! :-)

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoasa poveste de succes si da, mi-ai facut pofta de omleta, n-o fi sa se topeasca pe limba, dar o s-o mananc oricum, cu gandul la tine, postarea ta de azi si La Mere Poulard!

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna, e ametitor cum a evoluat blogul tau si tu, impicit. :) felicitari. Multumesc pentru vizita la mine, dupa cum ai vazut Ariel mi-a acaparat tot timpul, dar sper sa mai scriu, insa cum m-am cam mutat pe tableta, scrisul nu imi vine la indemana.
    Am tot cautat un post despre ziua ta (m-am gandit la tine de cand am intrat in octombrie, stiind ca esti Balanta si parca nascuta in octombrie...), dar nu am gasit, asa ca iti urez aici La multi ani frumosi, senini si plini de creativitate! Te imbratisez cu mult drag :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Cate lucruri faine am descoperit si invatat. O altfel de istorie, placuta si savuroasa :)
    weekend placut!

    RăspundețiȘtergere
  7. Hallöchen liebe Carmen, ich wünsche Dir ein erholsames schönes WE
    Crissi

    RăspundețiȘtergere
  8. Tu nu-ti imaginezi ce pofta mi-ai facut!!:))
    Nu ai furat si tu reteta!? Ne-am fi deschis o afacere....:)
    Multumesc de povestire!
    Pop!

    RăspundețiȘtergere
  9. Foarte frumoasa poveste de viata. Mi-a placut mult. Imaginile ilustreaza perfect atmosfera ce este destul de traditionala (mi-au placut mult vasele de arama, ustensilele si cuptoarele acelea vechi). Am privit cu atentie in local. Nicio clipa de plictiseala nu poate exista pentru ca peretii tapetati cu istorie, ca altfel nu pot numi atatea imagini deosebite, nu lasa sa apara plictiseala. Afacerea e de succes si cred ca va tot fi.
    Happy weekend, draga Carmen!

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu sunt fana omleta, insa chiar as gusta din celebra omleta. Mi-a placut si povestea cu slujnica ce a ajuns celebra si a muncit din greu pentru o viata mai buna. Un week-end minunat!

    RăspundețiȘtergere
  11. Credeam ca ai amanat continuarea povestii,cand am vazut titlul.Acu m-am lamurit ca omleta e un brend pentru locul respectiv.Foarte interesant,pentru mine.Am sa fac un cult din a face o omleta.Imi place sa iau exemple bune drept imbold.Nu m-as fi asteptat la acesta alaturare,pentru ca nu vedeam legatura cu castelul din povesti.Un weekend placut

    RăspundețiȘtergere
  12. Să ai o duminică frumoasă și liniștită.

    RăspundețiȘtergere