Nuntasii

Verisoara mea s-a cununat religios sâmbata, la mai bine de o jumatate de an de la casatoria civila si asta doar pentru a obtine locatia de vis! Mânastirea Wiblingen este pentru Ulm si împrejurimi, biserica cea mai dorita pentru casatorii sau botezuri si lista programarilor este foarte lunga!

Sofisticata si solemna, impunatoare si totusi calda, biserica este o capodopera arhitecturala în stil baroc târziu (sursa-foto). Am fost placut impresionata înca de când am pasit în curte, dar interiorul bisericii este cu mult mai maret, este coplesitor si înaltator în acelasi timp!


Ceremonia de casatorie în rit catolic este destul de diferita fata de obiceiul ortodox, eu personal ramân surprinsa de fiecare data când sunt invitata la astfel de cununii. La romano-catolici, atât alaiul care-i însoteste pe miri cât si mirii, iau loc pe scaune si banci. Dupa ce lumea si-a ales locul, intra preotul în biserica, urmat de mirele însotit de mama sa. Urmeaza domnisoarele si cavalerii de onoare si în acorduri muzicale, în biserica intra ultima, mireasa, la bratul tatalui ei.


Apoi începe slujba, care practic este un dialog cald si degajat între preot si cei prezenti în biserica. Numărul pasajelor ce vor fi citite din Vechiul Testamen precum si psalmii ce vor fi cântati, este stabilit de catre miri si preot, la întâlnirile pregatitoare nuntii. Domnisoarele si cavalerii de onoare, dar si copiii au voie sa-si exprime gânduri personale în fata altarului si alaiului. Spre finalul ceremoniei, mirii rostesc legamintele de casatorie, dupa care urmeaza schimbul de inele sfintite în prealabil, binecuvantarea preotului si bineînteles, sarutul mirilor. Ceremonia se încheie cu rostirea la unison a rugaciunii "Tatal nostru" apoi, în acorduri muzicale - de obicei orga si solisti vocali, alaiul urmeaza mirii ce ies din biserica.




Originalitatea aceastei ceremonii a fost data de surpriza pe care a pregatit-o mireasa atât mirelui cât si celor prezenti, înainte ca ceremonia sa se încheie. Cu o siguranta de mare artista si o voce de înger, mireasa a interpretat melodia "Oh, Happy day!", acompaniata de organistul bisericii. A fost un moment exceptional, care ne-a uimit si emotionat pe toti cei prezenti!
S-a iesit din biserica în pasi de dans, sub podul de flori, ridicat ad hoc.

Pentru ca mireasa este nascuta în România si pentru ca o buna parte din nuntasi au fost români, nu au lipsit câteva din datinile de nunta românesti: rasturnatul galetii cu apa de catre miri si rostirea zicalei "Cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune!", servirea de catre miri a unei portii de lapte (pentru a capata copilasi cu tenul alb si placut ca laptele) dintr-o singura strachina si cu o singura lingura de lemn, ca simbol ca totul va fi împartit între ei de acum înainte. Nu a lipsit nici obiceiul cu colacul, împartit de mireasa nuntasilor, pentru bunastare si sanatate.



Admiratie deosebita si multumiri lui Lu din Ulm, atât pentru pregatirile facute si aducerea în prim-plan la aceasta nunta a traditiilor românesti, dar mai ales pentru gazduire si pentru ospatul de a doua zi, cu zacusca, slanina si ceapa, ciorba de potroace, sarmale, mamaliga si cozonaci!
Casa de piatra mirilor, sanatate si bucurii atât lor cât si nuntasilor! ;)
PS: Bineînteles ca au urmat petrecerea, masa si dansul... despre care deasemenea  voi scrie ;)