sâmbătă, 1 noiembrie 2014

Opera verdiana "I due Foscari" (II)


În timpul pauzei, am urmarit un scurt interviu cu Plácido Domingo si tare m-am minunat sa vad cât a îmbatrânit. Se întâmpla ca imaginea marilor vedete sa ne impresioneze în vremea tineretii si sa o pastram în memorie fara sa realizam ca timpul trece peste toti, în acelasi ritm. Toti îmbatrânim, însa realizam doar atunci când întâlnim persoane pe care le vedem rar. Plácido Domingo a împlinit 72 de ani si a îmbatrânit frumos. Puterea vocii lui este impresionanta, registrul bariton nou abordat este dominat cu talent de aceasta voce valoroasa, cu timbru cald, impunator. În "Cei doi Foscari", Plácido Domingo interpreteaza rolul Dogelui Venetiei, personaj pe care l-a jucat de nenumarate ori, dar niciodata nu a fost atât de aproape de vârsta personajului - declara zâmbind marele artist. Interviul cu Maestro Domingo a fost profund emoționant.
În timp ce restaurantul din Covent Garden era plin de spectatori iesiti la snack and drink, echipa reporter-cameraman l-a abordat pe director artistic Thaddeus Strassberger. Acesta a facut referiri la punerea în scena a spectacolului, la decouri (Kevin Knoght) si costume (Mattie Ullrich), la aportul celor ce stau în spatele artistilor. O munca la fel de pretioasa si importanta, ce completeaza interpretarea muzicala si ajuta la transmiterea corecta a mesajului artistic. Pe parcursul întregului spectacol, fiecare detaliu de decor sau costum sunt gândite semnificativ. Spre exemplu, costumele Celor Zece sunt opulente, incomode, cu umeri exagerat de înalti - tocmai pentru a sugera tendinta pe care a avut-o acest consiliu în epoca respectiva. Decorurile sunt deasemenea expresive, în fundal sunt proiectate permanent imagini simbolice venetiene. Puntea Suspinelor - construita abia în secolul XVII si devenind cel mai renumit pod din Venetia, exista în decorul actului întâi în stadiu de pasarela ce facea legatura între sălile Inchiziţiei din Palatul Dogilor şi închisorile adiacente Palatului Ducal.

Actul trei, scena întâi se desfasoara în Piata San Marco, cel mai renumit loc din Venetia, bogata în simboluri religioase, culturale si istorice. Poporul serbeaza, pentru oamenii de rând viata merge mai departe, netulburata de drama ce se petrece în familia dogelui. Este muzica si dans, sunt acrobati, fachiri care scuipa foc, clovni si multi gura-casca.
În port, vasul asteapta îmbarcarea detinutilor ce vor fi deportati pe insula Creta si printre acestia se gaseste si Jacopo Foscari. Lucretia cu copiii îsi iau ramas bun. Tensiunea momentului este maxima. Soloul lui Jacopo este poetic, melancolic, încarcat de emotie. Aria Lucretiei contureaza imaginea unei sotii sincere, calde si plina de iubire, o femeie demna, care nu se teme de nimic altceva decât de pierdearea sotului iubit. Ea este rugata de Jacopo sa-si ascunda durerea din suflet si sa nu dea satisfactie dusmanilor care privesc din umbra. Si într-adevar, Jacopo Loredano - membru al Conciliului celor Zece Inchizitori, se afla aici pentru a se convinge cu proprii ochi ca familia Foscari va fi definitiv dezbinata. Simtirea totala si vibranta a rolului, redarea în arii colorate si bogate în nuante au facut ca la finalul spectacolului, artistul - Maurizio Muraro (bas), sa fie fluierat de spectatori, datorita personajului negativ pe care l-a jucat cu mare arta ☺
Actul trei, scena doi, ne readuce în Palatul Dogilor. Consiliul celor Zece detine autoritate totala în Venetia. Francesco Foscari, este tot mai constient ca desi detine functia de doge, el nu are de mult putere de decizie. Este coplesit de durere si de neputinta de a-si fi protejat familia. Intensitatea opozițiilor sonore și sentimentale scade, sugerând resemnarea.
La scurt timp dupa plecarea navei din port, Jacopo Foscari moare. Aproape simultan cu aceasta trista veste, cercetarile unuia din senatori loiali dogelui - Barbarigo (tenorul Ben Bliss) dovedesc oficial ca Jacopo Foscari nu a fost vinovat si ca marturiile pe baza carora a fost condamnat, sunt false. Prea târziu însa spre a mai putea schimba ceva.
Parca pentru a întari zicala "un necaz nu vine niciodata singur" dusmanii familiei Foscari nu se multumesc cu prejudiciile provocate. Mașinațiile si mârjeviile puse la cale de Loredano, au ca scop discreditarea dogelui. Instigati, cei Zece cer demisia Dogelui si în noaptea în care Francesco Foscari se stinge din viata datorita socurilor psihice si a traumelor sufletesti pe care le-a suferit în ultimele zile, clopotele rasuna în Piata San Marco, anuntând instaurarea unui nou Doge, Pasquale Malipiero. Asa s-a încheiat luna octombrie a anului 1457, în Venetia. Asa s-a încheiat acest spectacol de opera.
Publicul a aplaudat, a aclamat, a aruncat buchete de flori pe scena si a ovationat îndelung.
Mi-a parut tare rau ca spectacolul s-a terminat... mi-as fi dorit ca muzica sa nu se mai opreasca. Am fost fascinata de tot - artisti, interpretare, decoruri, costume... Opera "I due Foscari" este pentru mine revelatia anului!

PS: am promis Pandhorei o fotografie cu ținuta pe care am purtat-o în seara spectacolului - ceva decent însa nimic deosebit... nu am fost chiar la Opera Royala ;)

24 de comentarii:

  1. O cronică minunată a unui frumos spectacol! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cat de frumos! Tu ai convinge pe oricine sa indrageasca opera, atat de bine redai in cuvinte muzica si trairile! multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Aşa este... la fel îmi pare şi mie.
    Eu sunt însă uimită de prospeţimea vocilor... parcă nu trec anii deloc peste vocile lor...
    Frumoasă cronică! mulţumim.
    Sunteţi nişte frumoşi, indiferent cu ce vă îmbrăcaţi! :)
    Duminică cât mai plăcută!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. este bine cunoscut faptul ca la oameni, vocile îmbatrânesc ultimele - asta bineînteles cu conditia ca individul sa nu fumeze!
      ma bucur mult ca ti-a placut, multumim pentru compliment, Anastasia draga!
      pupici. Duminica minunata!

      Ștergere
  4. Frumos si interesant acest spectacol.Nu stiu unde,dar am citit subiectul,pentru ca pe masura ce tu ne povestesti mi-am amintit.Sigur nu am vazut opera,dar printre putinele mele incursiuni am vazut Venetia si cred ca am rasfoit mult ,ca sa aflu.A fost un vis implinit si satisfactia a fost ca si la tine cu acest spectacol.Tu,care ai o multime de treburi,problemute,familie,serviciu,ne mai ai si pe noi cititorii astia pasionati.Iti suntem recunoscatori.Frumos,elegant si decenta in tinuta voastra.Ai tinut minte si asta.Cred ca Helmut e mandru si fericit cu o asa sotie! Va urez o vacanta ca-n vis si dupa aceea...sti tu.Cu mult drag,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ma bucra mult aprecierile tale, Floarea draga, multumesc mult!
      daca ai fost in Venetia, atunci într-adevar te bucuri urmarind acest spectacol, pentru ca descoperi in decoruri atâtea amanunte pe care le cunosti din plimbarile în "orasul plutitor". A vizita Venetia este într-adevar împlinirea unui vis, pentru orice locuitor al Europei.
      Multumesc. multumesc, multumesc! te pup. O duminica minunata!

      Ștergere
  5. Bună CARMEN!
    Frumoasă descriere,așa cum ne-ai obișnuit..pentru câteva clipe ascultând melodiile
    am trăit și eu acea admosferă!Iar voi sunteți doi drăguți,era frumos să faceți o poză,împreună!
    Vă doresc o duminică frumoasă și plină de bucurii!
    Cu tot dragul te îmbrățișez,draga mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ma bucur mult ca ti-a placut articolul meu, Elena draga!
      cât despre poza împreuna - e dificil, pentru ca trebuie sa am noroc sa gasesc pe cineva dispus sa ne fac o fotografie :) De obicei, suntem câte unu în poze.
      O duminica minunata si tie, dara mea!

      Ștergere
  6. Multumim de prezentare, foarte frumos!

    RăspundețiȘtergere
  7. Un spectacol fabulos! Foarte frumos se vede din sala un asemenea eveniment.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. senzational este proiectul adoptat înca de acum câtiva ani, de a transmite premierele live în salile de cinema. Imagine superba si sonor original!

      Ștergere
  8. Frumosi mai sunteti si voi!

    Sunt convinsa ca nu-ti doreai sa se termine un astfel de spectacol.
    Va pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. angi, draga Angi... bine ai revenit! ma bucur mult ca mai apari si tu pe aici pe blog.
      multumim draga mea. pupici

      Ștergere
  9. Ce frumoasa esti draga mea! Esti superba, negrul intotdeauna va fi la moda. Anii trec peste noi, asa e, sa nu ii lasam sa isi lase amprenta asupra sufletului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. esti draguta, multumesc :) Frumoase sunt fetele si femeile tinere... eu am atins deja toamna tineretii si incep sa cobor spre iarna :))) cum s-ar spune, tocmai am iesit din luna octombrie, la propriu si la figurat!
      Sufletul... oh, sufletul mi-a ramas ca la 30 de ani! :)))

      Ștergere
  10. o sa incep cu sfarsitul pentru ca vreau sa-ti spun ca tu ai acea eleganta care pune in valoare hainele, tu le evidentiezi pe ele si nu ele pe tine...
    tu si Helmut faceti o pereche deosebita, v-am vazut si stiu ce spun iar in aceste tinute cu atat mai mult, sunteti doi frumosi, va imbratisez cu drag >:D<

    spectacolul...ohhh, ce emotie!
    nu am vazut inca Venetia dar trebuie, acolo fiecare piatra e istorie si pentru tine care ai vizitat-o sunt sigura ca spectacolul a avut o perspectiva in plus.
    asa cum ti-am mai spus, nu sunt neaparat o iubitoare a acestui gen muzical dar opera m-a impresionat intotdeauna prin dramatismul ei...
    te imbratizez draga mea draga, multumesc ca ne-ai facut partasi unei seri plina de emotie! pup! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. draga mea draga, de o mie de ori draga... multumesc mult pentru frumoasele cuvinte ♥
      Venetia este superba, eu am viziat-o primavara si o data în ultimele zile de Carnaval... sunt îndragsotita de atmosfera unica a acestui oras. Nu stiu cum e vara, imi doresc sa ajung odata si vara în Venetia. Poate mergem odata împreuna :)
      Spectacolul de opera a fost... cum spuneam, revelatia anului! Grandios, sublim, nu am alte cuvinte în vocabular :)
      Te pup draga mea draga si ma bucur mult ca ti-au placut cele doua articole despre aceasta opera. Noapte buna! un start bun în noua saptamâna!

      Ștergere
  11. Sunteti superbi, eleganti! :)
    Pare ca tare ti-a placut la opera! Eu nu cred ca as avea rabdare....:)
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. esti o dulce ;)
      Sigur ca mi-a placut sepctacolul :) iubesc opera. Te pup si eu. Noapte buna!

      Ștergere
  12. Şi mie mi-a plăcut foarte mult această cronică. Ai scris-o cu atâta emoţie că nu poţi să citeşti şi să nu simţi un fior. Din păcate, nici eu nu înţeleg opera atât cât ar merita şi ar trebui, dar voi începe să ascult mai mult, promit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult Mihaela draga! ma bucur mult ca ti-a placut
      si... cam acesta este si gândul pe care-l am atunci când scriu aceste cronici - pentru a deschide apetitul unora curiosi :) Cine stie cum, din dorinta de a gusta singur acest gen de spectacol, cineva îsi va descoperi o noua pasiune :)) Asta ar fi pentru mine o mare satisfactie!

      Ștergere