luni, 3 decembrie 2012

Povestea "cozonacului" german

Așa cum cozonacul este un desert tradițional pe masa de Craciun a românilor, așa este Christstollen (sau simplu Stollen) pe masa nemților.
Cu 700 de ani în urmă, undeva în Germania, a fost scos din cuptor primul Stollen. Originea rețetei este necunoscuta însa ideea de la care s-a pornit a fost aceea de a crea o pâine savuroasa, consistenta si rafinata, care sa poata fi servita lânga cafea, în zilele de Advent. Urmând sa fie consumat în perioada de post, aluatul a fost obtinut din apă, ovăz și ulei din semințe de rapiță, a fost copt sub forma de pâine mai lunguiața si a fost învelit cu un strat gros de zahar pudra, pentru a simboliza scutecele albe în care fost înfasat Hristos, după naștere - în Bethleem. Toata lumea a început sa serveasca acest produs, care însa... avea gustul pe masura ingredientelor sarace.
Prima referire scrisă în legatura cu acest cozonac dateaza din 1329, când orasul Naumburg din landul Saxonia-Anhalt (Germania) a facut cadou un Stollen, bischofului Heinrich von Grünberg.
În anul 1430 prințul Ernst von Sachsen si fratele acestuia - contele Albrecht, si-au facut curaj si au scris o scrisoare Papei Nicolae V, prin care rugau ridicarea interdicției privind untul, doar pentru aluatul de cozonac. Papa a refuzat categoric.
În anul 1491, Papa Inocențiu al VIII-lea a trimis vestita scrisoare cunoscuta sub numele "Depeșa untului" prin care aproba înlocuirea uleiului din reteta de Stollen, cu untul, cu conditia ca cei care-si asuma acest "pacat", sa plateasca o anumita suma de bani - bani folositi ulterior la construirea Catedralei Friedberg.
Scrisoare era adresata doar casei de guvernământ și furnizorilor bucatariei, dar acestia au interpretat-o foarte generos. Brutarul Heinrich Drasdo din Torgau (Sachsen) a înlocuit rapid uleiul cu untul si a îmbunatațit rețeta de pâna atunci, adaugând în cozonac, multe fructe aromate. Aceasta este rețeta dupa care înca si astazi se pregateste vestitul Dresdner Stollen - Cozonacul de Dresda.
"Anno 1474" a devenit anul de referinta al creări Stollen-ului ce purta pe atunci numele de "Striezel" (= tort de Craciun) dupa locul în care se vindea - "Dresdner Striezelmarkt", cel mai vechi târg de Craciun al Germaniei. Numele de "Stollen" adica "tunel", l-a capatat acest cozonac mai târziu, când se prepara în întreaga Germanie, datorita formei lunguiete pe care o are.

Reteta oficiala a acestui cozonac este: 3 kg de unt, 6 kg de fructe uscate (stafide) - rosine, sultanine si corinte - plus coaja de portocala si lamâie glasate, 10 kg de făină, oua, lapte, drojdie și sare. Pe parcursul sutelor de ani, au aparut variante de Stollen cu marțipan, cu mac, cu nuca, cu brânza proaspata, cu rom, sampanie sau cu vin rosu.
Dupa coacere, acest Stollen se va pastra la rece cel putin trei saptamâni înainte de consumare, spre deosebire de cozonacul românesc care se poate servi aburind, imediat dupa scoaterea din cuptor.
Expertii spun ca cel mai savuros Stollen este cel tinut spre maturare în mina de ardezie de la Willingen. Supranumit "Der Stollen im Stollen", cozonacul este pastrat timp de patru saptamâni în mina dezafectata, la temperatura de 8°C si umiditatea constanta ce oferă condițiile ideale pentru dezvoltarea aromei mirodeniilor. Pentru ca rafinamentul sa atinga apogeul, pe lânga ingredientele fine ale retetei clasice, în acest Stollen se mai adauga vanilie din Mexic, cardamom din Sri Lanka, ienibahar jamaican, cuișoare din Zanzibar si nucusoara din Noua Guinee. Este un cozonac unic si foarte scump, nu am mâncat înca niciodata, însa... La sfârsit de an, colectivul biroului nostru a facut deja traditie în a se rasfata cu un produs deosebit. Daca acum trei ani am probat cea mai delicioasa cafea din lume, anul trecut am servit Kobe beef, anul acesta am comandat un Willinger Christstollen! În ultima zi de lucru din acest an - joi, 20 decembrie, vom servi câte o felie din cel mai delicios cozonac ;)
PS: Inscriu aceasta postare - cu mare întârziere, la rubrica Povesti parfumate - initiata de Mirela
Update: 20.12.2012 - Willinger Christstollen :)))


20 de comentarii:

  1. ooo...de abia astept sa-mi spui ce ce gust are acest tip de cozonac "maturat" :)
    mi-a placut mult povestea,in primul rand este dulce si aromata in al doilea rand are parfum de istorie,in concluzie ingrediete potrivite pentru a savura ceva dulce in luna decembrie :)
    te imbratisez draga mea draga,sunt sigura ca ai avut un w-end plin si sunt la fel de convinsa ca asa iti va fi si saptamana asa ca va doresc in continuare distractie maxima!
    te pupacesc :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) si eu abia astept evenimentul ;)
      sâmbata când a sosit Alina, mi-a adus 2 cozonaci românesti! :)) am hotarât sa duc si colegilor la serviciu, sa stie cum serbeaza românii Craciunul, ca sarmale le-am dus anul trecut :))
      te pup, draga mea draga

      Ștergere
  2. Faina poveste!
    Am o curiozitate, Carmen: din ingredientele pe care ni le-ai scris cati cozonaci se fac?
    O saptamana cu spor sa-ti fie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) am auzit ca s-ar face 3500 Stollen pe an.
      O saptamâna minunata si tie!

      Ștergere
  3. Christstollen îi spuneti voi, aici la noi se numeste "kerststol", se pare ca doar numele e un pic diferit ptr ca vorbim de acelasi "cozonac"!!!
    Daca din acel stollen de stollen as vrea sa gust din cafeaua care este cea mai scumpa din lume nici macar nu sunt curioasa sa o miros! "disgusting" a trecut prin intestine!
    Iti doresc o saptamana frumoasa si numai bine! Te pup Carmen!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. aha! si cand manânci pateu sau cârnat în matul gros al porcului, cum e?! bla bla bla....
      cafeaua dupa ce e spalata, se prajeste si se usuca în conditii de igiena maxima - de aceea si pretul extrem de piperat!

      O saptamâna minunata îti doresc si eu, te pup si eu, Minnie draga :)

      Ștergere
  4. Ma bucur sa aflu mereu lucruri noi si interesante de la tine! Esti o minune!
    Si minune este si cozonacul acela care imi cam face cu ochiul, miammmmmmmmm...
    Am lipsit o vreme. Am sa recuperez zilele acestea sa vad ce ai mai facut in timpul acesta!
    Te imbratisez din tot sufletul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. draga Vera, si eu sunt in mare mare criza de timp, saptamâna aceasta, acum am aterizat si eu pe net :))
      te pup si eu. Sa ai o saptamana cat mai placuta si abia astept sa ne vedem! mai sunt 3 saptamâni jumate :))

      Ștergere
  5. Am sosit la cozonac, pare atât de apetisant, în scutecelul său alb de zahăr pudră!
    Cozonacul maturat în condiții speciale, cu acele arome unice și foarte parfumate e absolut magic, sper ca la sfârșitul anului să ne povestești câte ceva și despre gustul său. Cât despre cafeaua aceea, nu știu...rămân la minunăția asta de cozonac, dar nici pateu din mațul gros sigur n-am mâncat, îl evitam cu strășnicie și asta numai din cauza mirosului, se înțelege! :))
    Mi-a rămas gândul la sortimentele de stafide conținute în cozonacul rege, la sultanine, mă voi uita de care sunt ale mele!
    Mă bucur mult dragă Carmen că ai participat, în ciuda faptului că ai avut-o pe draga de Alina musafir și sigur ai fost foarte ocupată, dar uite ce postare savuroasă ai scris!
    Te pup, noapte bună și...la cât mai mulți cozonaci! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu m-am obisnuit cu el si mi se pare grozav, dar Cristi si Alina au mancat deasemenea cu pofta si l-au laudat foarte tare.
      Alina mi-a adus 2 cozonaci romanesti, înca nu i-am deschis :)

      Cafeaua?...hmmmm! nici nu stiti ce pierdeti voi cu ideile preconcepute!
      Noapte buna, Mirela draga! te pup.
      saptamâna cat mai placuta sa ai!

      Ștergere
  6. Wow! Patru saptamani pentru maturare...E un fel de sampanie in materie de cozonaci! E fantastic cate retete exista si cate obiceiuri.
    Marturisesc ca nu stiam absolut nimic despre cozonacul german. Povestea e exceptionala...are parfum de istorie, de religie, de fructe, de de toate. :)
    Am zambit gandidu-ma la caltabosi si lebarvurst...ai dreptate. :)
    Daca as avea ocazia, as gusta si Kopi Luwak, cafeaua cea mai scumpa din lume.
    Saptamana frumoasa, Carmen draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur mult sa citesc randurile tale, Elly draga :) Batrânii aveau o vorbe "cine nu e curios, moare prost!" KopiLowak este garantat mult mai sanatoasa ca si cafeaua pe care o cumparam din magazine in mod normal, daca ai ocazia, bea linistita, savureaz-o deplin. Eu mi-am comandat pentru revelion, un pfund :) Este un moft scump, dar de aceea e revelion, mi-am spus :))
      Numai ganduri bune, Elly draga!

      Ștergere
  7. Intr-adevar o reteta foarte bogata! Citind-o mi-am adus aminte de cozonacii lui Pastorel Teodoreanu. :)
    O zicere de-a lui imi e tare draga:
    "Cozonacul, când e bine crescut, e dreptcredincios, conservator și tradiționalist. Cei care au trecut la inamic, pactizând cu cofetarii, sunt niște răi și niște ticăloși. Toți sunt anemici, plini de stafide și piperniciți.
    Voi sunteți din neamul nostru? Prăjitură de cârpaci!
    I-e rușine gospodinei să vă zică cozonaci!"
    O zi frumoasa draga Carmen!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Pastorel Teodoreanu nu doar avea cele mai deosebite retete culinare, avea si o proprie filozofie a vietii :)
      Ganduri bune, Melly draga!

      Ștergere
  8. Am facut si eu cativa cozonaci cu ulei si am fost multumita de rezultat, pana cand am incercat untul, care schimba total aspectul si textura acesti minuni, numita cozonac.
    Nu am gustat niciodata cononac german, chiar as fi curioasa sa il testez.
    O saptamana buna sa ai, Carmen!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. untul da aroma oricarei mancari, noi folosim la prajit de multe ori unt in loc de ulei, pentru ca face minuni :)
      Numai ganduri bune, Vienela!

      Ștergere
  9. Interesant foarte! Partea mai putin buna e ca nu stiu sa fac nici cozonaci "romanesti" :) Dar de mancat imi place sa ii devorez - indiferent dupa ce reteta sunt facuti.
    Imi place idee de a fi acoperiti cu zahar pudra simbolizand scutecele Fiului... Hm!
    O zi minunata sa ai!

    P.S. Acum-acum "fug" sa postez si la mine link-ul spre povestea aceasta :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) am citit cu placere povestea cozonacului "tau"
      te pup Diana

      Ștergere
  10. Uite ca si cozonacul are o poveste. Inca una interesanta. As fi curioasa sa vad cum e gustul unui astfel de cozonac. Preparatele acestea care sunt lasate o perioada in mina sau in pesteri, pe langa proprietatile lor specifice, sunt imbogatite. Nu numai umiditatea le e necesara de acolo, ci si mucegaiul sau sporii ii confera un gust aparte. Am fost intr-o astfel de pestera, la noi, aproape de Cluj, unde se face cascaval. Tipul de mucegai, specific doar acelei pesteri ii confera gustul si calitatile sale unice. Dar ma rezum la a-mi imagina aroma de mirodenii, din cozonacul tau special.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ah! nici urma de mucegai sau spori! un gust puternic fructat si dulce. Cu toate ca este la fel de dens si da repede senzatia de saturare (in comparatie cu cozonacul romanesc, care da impresia ca mananci aer) Stollenul de Willingen s-a terminat cat ai clipi! :)

      Sa nu imi spui ca tu nu ai mancat niciodata Stollen! ;)

      Ștergere