Cu 700 de ani în urmă, undeva în Germania, a fost scos din cuptor primul Stollen. Originea rețetei este necunoscuta însa ideea de la care s-a pornit a fost aceea de a crea o pâine savuroasa, consistenta si rafinata, care sa poata fi servita lânga cafea, în zilele de Advent. Urmând sa fie consumat în perioada de post, aluatul a fost obtinut din apă, ovăz și ulei din semințe de rapiță, a fost copt sub forma de pâine mai lunguiața si a fost învelit cu un strat gros de zahar pudra, pentru a simboliza scutecele albe în care fost înfasat Hristos, după naștere - în Bethleem. Toata lumea a început sa serveasca acest produs, care însa... avea gustul pe masura ingredientelor sarace.
Prima referire scrisă în legatura cu acest cozonac dateaza din 1329, când orasul Naumburg din landul Saxonia-Anhalt (Germania) a facut cadou un Stollen, bischofului Heinrich von Grünberg.
În anul 1430 prințul Ernst von Sachsen si fratele acestuia - contele Albrecht, si-au facut curaj si au scris o scrisoare Papei Nicolae V, prin care rugau ridicarea interdicției privind untul, doar pentru aluatul de cozonac. Papa a refuzat categoric.
În anul 1491, Papa Inocențiu al VIII-lea a trimis vestita scrisoare cunoscuta sub numele "Depeșa untului" prin care aproba înlocuirea uleiului din reteta de Stollen, cu untul, cu conditia ca cei care-si asuma acest "pacat", sa plateasca o anumita suma de bani - bani folositi ulterior la construirea Catedralei Friedberg.
Scrisoare era adresata doar casei de guvernământ și furnizorilor bucatariei, dar acestia au interpretat-o foarte generos. Brutarul Heinrich Drasdo din Torgau (Sachsen) a înlocuit rapid uleiul cu untul si a îmbunatațit rețeta de pâna atunci, adaugând în cozonac, multe fructe aromate. Aceasta este rețeta dupa care înca si astazi se pregateste vestitul Dresdner Stollen - Cozonacul de Dresda.
"Anno 1474" a devenit anul de referinta al creări Stollen-ului ce purta pe atunci numele de "Striezel" (= tort de Craciun) dupa locul în care se vindea - "Dresdner Striezelmarkt", cel mai vechi târg de Craciun al Germaniei. Numele de "Stollen" adica "tunel", l-a capatat acest cozonac mai târziu, când se prepara în întreaga Germanie, datorita formei lunguiete pe care o are.
Reteta oficiala a acestui cozonac este: 3 kg de unt, 6 kg de fructe uscate (stafide) - rosine, sultanine si corinte - plus coaja de portocala si lamâie glasate, 10 kg de făină, oua, lapte, drojdie și sare. Pe parcursul sutelor de ani, au aparut variante de Stollen cu marțipan, cu mac, cu nuca, cu brânza proaspata, cu rom, sampanie sau cu vin rosu.
Dupa coacere, acest Stollen se va pastra la rece cel putin trei saptamâni înainte de consumare, spre deosebire de cozonacul românesc care se poate servi aburind, imediat dupa scoaterea din cuptor.
Expertii spun ca cel mai savuros Stollen este cel tinut spre maturare în mina de ardezie de la Willingen. Supranumit "Der Stollen im Stollen", cozonacul este pastrat timp de patru saptamâni în mina dezafectata, la temperatura de 8°C si umiditatea constanta ce oferă condițiile ideale pentru dezvoltarea aromei mirodeniilor. Pentru ca rafinamentul sa atinga apogeul, pe lânga ingredientele fine ale retetei clasice, în acest Stollen se mai adauga vanilie din Mexic, cardamom din Sri Lanka, ienibahar jamaican, cuișoare din Zanzibar si nucusoara din Noua Guinee. Este un cozonac unic si foarte scump, nu am mâncat înca niciodata, însa... La sfârsit de an, colectivul biroului nostru a facut deja traditie în a se rasfata cu un produs deosebit. Daca acum trei ani am probat cea mai delicioasa cafea din lume, anul trecut am servit Kobe beef, anul acesta am comandat un Willinger Christstollen! În ultima zi de lucru din acest an - joi, 20 decembrie, vom servi câte o felie din cel mai delicios cozonac ;)
PS: Inscriu aceasta postare - cu mare întârziere, la rubrica Povesti parfumate - initiata de Mirela
Update: 20.12.2012 - Willinger Christstollen :)))


























