Între vis si realitate 2: deepfake

Se afișează postările cu eticheta deepfake. Afișați toate postările

sâmbătă, 3 octombrie 2026

Totul e ca un Science-Fiction...

E trecut bine de miezul nopții și eu încă nu dorm.
Casa s-a cufundat de mult în liniște. 2 octombrie a tras întunericul peste grădină, Leo doarme fără griji, iar eu mai răsfoiesc câte ceva pe telefon înainte să sting veioza. O știre. Încă una. Apoi alta...
Și dintr-odată, am senzația stranie că nu mai citesc despre lumea în care m-am trezit azi-dimineață...
Roboți și inteligență artificială care împing tot mai departe granița dintre ceea ce credeam posibil și ceea ce devine realitate. Centre de calcul pentru AI proiectate în spațiu. Medicamente fabricate în microgravitație. Instrumente cu care încercăm să fotografiem lumi aflate în jurul altor stele...
În Franța, o revoltă pornită din licee a cuprins sute de școli, practic întreaga țară. Mii de adolescenți în stradă, baricade și incendii în fața școlilor, clădiri vandalizate, artificii și proiectile lansate spre forțele de ordine, polițiști în echipament antirevoltă, gaze lacrimogene, intervenții în forță... Sute de răniți, mii de arestări, majoritatea adolescenți.
Aș vrea să cred că sunt fake news. Dar este pura realitate! Profesorii și sindicatele se mobilizează, iar în spatele adolescenților sunt părinții și familiile lor. Pentru că nemulțumirile sociale pot fi multe, dar există o limită pe care orice părinte o trasează fără explicații: totul până la copil! Când copilul tău ajunge rănit la spital sau este arestat de poliție, lucrurile capătă dintr-odată o cu totul altă dimensiune...

Ceea ce a început ca un protest al liceenilor a depășit deja porțile școlilor. Unde se va opri, nimeni nu știe...
Apoi ajung, prin aceeași mică fereastră luminoasă din mâna mea, tocmai în Tennessee... Christa Pike –
condamnată la moarte pe când avea doar optsprezece ani, în anul 1995... Peste trei decenii petrecute în închisoare, cu gândul că într-o zi, va veni momentul când îi va fi administrată injecția letală...
Fapta pentru care a fost condamnată a fost cumplită. Nici nu încape discuție!
Dar încerc să-mi imaginez ce înseamnă să trăiești zeci de ani în „coridorul morții” așteptând să fie stabilită data execuției...

Noi ne frământăm înaintea unui examen, a unei operații, a unui rezultat important. Numărăm zilele și ne spunem că trebuie doar să treacă momentul acela. După aceea vom ști. După aceea vom putea respira.

Dar în acest caz... „după aceea” nu există. Teoretic! Pentru că... mai absurd decât orice scenariu de film, ziua stabilită pentru execuție a sosit - 30 septembrie 2026. Injecția a fost administrată - ba chiar doua fiole, dar condamnata a supraviețuit.. Un caz fără precedent în istoria modernă a execuțiilor prin injecție letală din Statele Unite.
Am lăsat telefonul pentru câteva clipe pe noptieră... În jurul meu nu se întâmpla nimic... Aceeași casă. Aceeași noapte de Octombrie. Aceeași liniște. Leo doarme fără să știe nimic despre roboți, revolte, condamnări sau despre toate spaimele pe care oamenii știu atât de bine să și le construiască.
Și m-am gândit cât de straniu trăim... Stăm într-o cameră liniștită și ținem în palmă o fereastră prin care intră, deodată, întreaga planetă. Paris, Tennessee, inteligență artificială, Univers, oameni, frică, furie, tehnologie, inundații (Madrigueras -Albacete, España), roi seismic, viață și moarte...

Și undeva, între toate acestea, un superb album de R&B și blues, interpretat de inteligența artificială, atât de firesc și de expresiv, încât aproape uiți că vocile pe care le asculți nu aparțin unor oameni... Acum câteva decenii, toate acestea ar fi putut fi începutul unui roman despre viitor. Numai că nu suntem în 2050...

Între timp, 2 Octombrie s-a strecurat în trecut. Dincolo de fereastră, întunericul începe încet să se destrame. Mijește de 3 Octombrie. E zi de sarbatoare - Ziua Unității Germane... Iar eu, sprijinită pe pernă, mă gândesc cât s-ar fi minunat bunicii mei dacă ar fi știut că toate acestea pot încăpea în doar câteva ore dintr-o singură noapte, într-un telefon ținut în palmă...

Uneori, realitatea întrece orice SF!

duminică, 2 august 2026

Biroul de Ajustare și Captura — două povești moderne despre destin, control și adevăr

Philip K. Dick a publicat în anul 1954 nuvela Adjustment Team, o poveste scurtă despre ideea unui plan prestabilit și despre agenții care îl ajustează atunci când oamenii se abat de la el. O schiță minimalistă, dar suficient de puternică pentru a inspira, peste decenii, un film SF cu atmosferă aparte.
Regizorul George Nolfi a preluat această idee în anul 2011 și a transformat-o într-o lume complexă. Filmul The Adjustment Bureau – Biroul de Ajustare – cunoscut în unele localizări comerciale sub titlul Gardienii destinului – amplifică tot ce în nuvelă era doar sugerat și construiește un univers coerent: agenți, uși care se deschid spre alte locuri, hărți vii ale destinului și prezența enigmatică a Conducătorului – The Chairman. Dintr-o povestire de câteva pagini a rezultat un film care vorbește despre liberul arbitru, decizii, iubire și curajul de a ieși din traseul impus.
Filmul îi are ca protagoniști pe Matt Damon și Emily Blunt, doi actori care dau greutate emoțională unei povești ce putea rămâne pur conceptuală. Împreună, reușesc să transforme o premisă SF într-o poveste umană, credibilă, cu momente care emoționează.
<<– L-ați întâlnit deja… Toată lumea a făcut-o. Conducătorul se arată fiecăruia în felul său, de aceea puțini își dau seama când se întâmplă.

– Este un fel de probă?

– Într-un fel, da, totul este un test. Pentru fiecare dintre noi, chiar și pentru cei din Biroul de Ajustare. David, tu ai riscat totul pentru Elise. Iar Elise, când ai trecut prin ușa de la Statuia Libertății alături de David, ai făcut același lucru. Asta m-a inspirat. Și se pare, și pe superior.

– Scrisoarea din mâna ta are asta legătură cu noi?

– Da…

– Ce scrie acolo?

– Că circumstanțele care vă privesc pe amândoi sunt o abatere serioasă de la Plan. De aceea, Conducătorul l-a rescris. Mulți oameni urmează drumul pe care îl stabilim noi, prea speriați ca să vadă altul. Dar, din când în când, apar oameni ca voi, care trec peste toate obstacolele pe care le așezăm în fața lor. Oameni care înțeleg că liberul arbitru e un dar pe care îl poți folosi doar dacă lupți pentru el. Cred că acesta este adevăratul Plan al Conducătorului, ca într-o zi să nu mai fim noi cei care scriu Planul, ci voi.>>
Filmul a fost primit critici surprinzător de bune pentru un SF romantic. Are 7.0 pe IMDb și 72% pe Rotten Tomatoes, semn că a reușit să atingă publicul prin ideea centrală - destinul nu este o linie dreaptă, ci o hartă care se poate rescrie dacă ai curajul să o faci (Filmul este disponibil pe Amazon Prime Video).
Într-un registru diferit, dar cu aceeași preocupare pentru adevăr, control și libertate, BBC a lansat serialul Captura (titlul original The Capture), un thriller britanic de conspirație creat și scris de Ben Chanan.

Dacă filmul Biroul de Ajustare vorbește despre Planul modificat de Conducător, serialul Captura explorează un alt tip de intervenție – manipularea digitală a imaginilor, inteligența artificială și felul în care realitatea poate fi remodelată în timp real.
Serialul nu se bazează pe un roman, ci pe un scenariu original, construit pentru a surprinde tensiunile lumii moderne. Deepfake‑urile, supravegherea omniprezentă, propaganda și puterea tehnologică devin instrumente narative care pun aceeași întrebare esențială ca și filmul lui Nolfi – cât control avem, de fapt, asupra propriului destin?
Distribuția este solidă - Holliday Grainger, Callum Turner, Ron Perlman, Famke Janssen, Ben Miles, Indira Varma. Fiecare aduce o nuanță diferită într-o poveste care crește de la sezon la sezon, păstrând ritmul, tensiunea și atmosfera matură care au definit serialul încă de la început.
Serialul Captura are trei sezoane – 1 (2019), 2 (2022) și 3 (2026).
Serialul a fost primit foarte bine pentru un thriller britanic cu accente SF, un gen care rareori îmbină tensiunea politică cu întrebări filosofice despre adevăr. Are 7.8 pe IMDb și un scor solid pe Rotten Tomatoes (97%), semn că publicul și criticii au rezonat cu tema centrală — realitatea nu mai este un dat, ci un construct care poate fi rescris dacă cineva are puterea tehnologică să o facă (Serialul este disponibil pe MGM+).
Așa cum Biroul de Ajustare vorbește despre destinul modificat de Conducător, Captura arată cum adevărul însuși poate fi ajustat, pixel cu pixel. Ambele producții, în registre diferite, ating aceeași idee profundă — libertatea nu este garantată, ci trebuie apărată — fie împotriva unui Plan prestabilit, fie împotriva unei imagini care pare perfect reală.

Vă recomand să vizionați atât filmul, cât și serialul. 🤗👍

(surse fotografii: IMDb – secțiunea Photos / Media — Der Plan; The Capture)