Toate textele si fotografiile de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor. Nimic nu poate fi preluat fără acordul autorului.
joi, 17 septembrie 2015
Veverita
... ea aduna alune pentru camara ei, eu pentru a mea ☺ A venit toamna...
:) în fiecare an primavara ne gândim sa taiem alunul, dar când vine toamna e totusi atât de frumos! Eu mi-as fi dorit un liliac alb, dar... cumatra veverita e simpatica! tare ne bucuram când o vedem topaind.Inca nu am descoperit unde locuieste... pupici :*
e drept ca as putea încerca, dar tare mi-e teama ca mi se vor ascuti urechile si-mi va creste o coada lunga, roscata si stufoasa ☺☺☺ asa ca... o las pe veverita sa-si aleaga cate alune doreste, iar eu adun doar ceea ce ramâne ;) fair?
Aduna repede ce mai poti ca ai concurenta,nu gluma!:) E tare simpatica!
Eu am inceput sa adun nuci.Am gasit deja pe jos si resturi de la veveritele mele.Zic veverite ca e aproape padurea,deci avem mai multe jucause prin preajma. Noapte buna!
tocmai ne întrebam oare unde locuieste, deoarece cartierul nostru este departe de padure sau de vre-un parc... Cartierul are însa gradini mari si oamenii sunt foarte linistiti :) Nucile... bune, bune! Ador mirosul cojii verde a nucilor zdrobite... Hmmm ce pofta mi-ai facut acum, nu ma mai pot gândi decât la must proaspat de struguri si miez de nuci verzi... te pup. Noapte buna!
Tare imi plac veveritele ^_^ , iar aceasta este tare simpatica. Imi plac alunele, dar mai verzi , ca si nucile de altfel :D. Somn usor si vise dulci .:)
alunele verzi nu imi plac, insa nucile verzi sunt un deliciu... pacat ca invelisul pateaza atât de tare pielea degetelor :) Noapte buna, Florina draga! Schlaf gut und träum was Schönes! ☺
:)) dadada, ai dreptate, veverita a luat startul mai devreme! Si dupa ce ca i-am lasat avansul, nici macar nu a stat frumos la pozat! ☺ pup draga mea draga, noapte buna! :*
O veverita care s-a adaptat traiului printre case, formidabil...alunul tau cred ca e o sursa importanta de hrana pentru ea, asa ca, nici gand sa il tai! Ce placut e sa pandesti veverita hoata la alune...eu stiu :)!
da, asta stau si ma intreb de multe ori - oare veverita si pasarile vin la mine în curte sau... eu locuiesc în curtea lor?! Zilele trecute, pentru ca am fost mult soare, am pandit pitigoii si mi-au reusit câteva fotografii in care se poate vedea penajul, nu doar umbre, of-of... imi doresc tot mai mult o camera cu obiectiv!
Apai, daca as fi in locul ei si eu te-as vizita des si as imparti cu tine alunele :) Cat de dragut sa ai o asemenea vizitatoare, mi-ar placea si mie. Eu nu am veverita, ca nu am cu ce o imbia pe la noi, dar ne-am impritenit cu niste porumbei. Toata ziulica curat balconul din cauza lor :) O zi minunata, draga mea!
sunt simpatici si porumbeii :)) Pe când locuiam în Sibiu, veneau mereu porumbei pe perbvazul de la bucatarie, unde le puneam resturi de pâine si fetitele mele aveau care pe atunci doi-trei anisori savurau momentele. În acea vreme, Adela obisnuia înca sa merga la culcare cu o paturica bleo - care se chema Pica (de la paturica). Atâta o moșmondea si o mirosea ca avea mereu colturile gri si daca o spalam era de rau, pentru ca "nu mai mirosea bine"! ☺ Era catastrofa sa plecam undeva si sa uitam Pica! Într-o zi am facut o încercare... Am povestit fetitei de trei ani ca porumbeii care vin mereu la noi pe pervaz, au bebelusi si ca acestia m-au întrebat daca nu am vreo paturica pentru ei..."Ce zic, nu ai vrea sa le dai Pica ta?" M-a privit cu ochisorii ei mari si albastri si mi-a spus "da, hai sa le-o dam..." Am avertizat-o ca o data paturica data, nu o mai putem lua inapoi si fara a ezita, a fost de acord. Am ascuns paturica pe un raft în dulap si... a venit seara. Adela îsi cauta conform ritualului paturica... "Mami, Pica..." I-am amintit ca le-am dat-o porumbeilor si ca bebelusii de porumbei dorm acum linistiti sub paturica ei... Cumva mândra de generozitatea de care a dat dovada, s-a dus la culcare si pentru prima data în viata ei a reusit sa adorma fara Pica. :)) Astazi, de multe ori cand suntem împreuna si vedem porumbei, ne gândim la aceasta întâmplare si fara sa ne spunem ceva, ne bufneste râsul, simultan! :)) O zi minunata si tie, draga mea! ☺
E frumos așa sa ieși la trebăluit împreună cu coana veveriță! ;)) Avantajul ei ca are cămară mai mică! ;)
RăspundețiȘtergereTe pup!
daaaa, "colega" mea e mereu prima si aduna alunele alea mari si sanatoase ;)
Ștergerepup :*
Ce frumos! Spre deosebire de Skrat, ea are de unde alege si culege :) Si voi la fel! Pupicei!
RăspundețiȘtergere:) în fiecare an primavara ne gândim sa taiem alunul, dar când vine toamna e totusi atât de frumos!
ȘtergereEu mi-as fi dorit un liliac alb, dar... cumatra veverita e simpatica! tare ne bucuram când o vedem topaind.Inca nu am descoperit unde locuieste...
pupici :*
Numai ca ea le va dramui toata iarna...
RăspundețiȘtergereda' ce, pe mine ma vezi risipitoare? ;)) o sa manânc doar o aluna pe zi ! ☺☺☺
ȘtergereNu, corect ar fi așa: ai să încerci să mănânci numai o alună/zi... :)
ȘtergereDeci, toată iarna vei mânca numai 90 de alune și...nimic altceva... :)
e drept ca as putea încerca, dar tare mi-e teama ca mi se vor ascuti urechile si-mi va creste o coada lunga, roscata si stufoasa ☺☺☺
Ștergereasa ca... o las pe veverita sa-si aleaga cate alune doreste, iar eu adun doar ceea ce ramâne ;) fair?
Tu crezi că veverița lucrează solo? :)
ȘtergereSunt sigura ca are familie ☺ însa niciodata nu au venit la cules în grup :))
ȘtergereThea este incantata de veverita cu coada ei stufoasa.Eu o stiu de ceva vreme.Nu poti sa renunti la alun de dragul ei.
RăspundețiȘtergerenu, nu vom renunta la alun :) Mai ales ca face umbra placuta iazului.
ȘtergereCe vecina draguta ai! Bucuria copiilor!
RăspundețiȘtergereO seara placuta!
în cartierul nostru nu prea sunt copii... mai vin nepotei din când în când ☺
Ștergeremultumes, si tie o seara placuta!
Aduna repede ce mai poti ca ai concurenta,nu gluma!:)
RăspundețiȘtergereE tare simpatica!
Eu am inceput sa adun nuci.Am gasit deja pe jos si resturi de la veveritele mele.Zic veverite ca e aproape padurea,deci avem mai multe jucause prin preajma.
Noapte buna!
tocmai ne întrebam oare unde locuieste, deoarece cartierul nostru este departe de padure sau de vre-un parc... Cartierul are însa gradini mari si oamenii sunt foarte linistiti :)
ȘtergereNucile... bune, bune! Ador mirosul cojii verde a nucilor zdrobite... Hmmm ce pofta mi-ai facut acum, nu ma mai pot gândi decât la must proaspat de struguri si miez de nuci verzi...
te pup. Noapte buna!
Tare imi plac veveritele ^_^ , iar aceasta este tare simpatica. Imi plac alunele, dar mai verzi , ca si nucile de altfel :D. Somn usor si vise dulci .:)
RăspundețiȘtergerealunele verzi nu imi plac, insa nucile verzi sunt un deliciu... pacat ca invelisul pateaza atât de tare pielea degetelor :)
ȘtergereNoapte buna, Florina draga! Schlaf gut und träum was Schönes! ☺
e ea micuta dar tare priceputa si strangatoare :))
RăspundețiȘtergerece-i drept, nici tu nu te lasi dar cred ca ea a luat startul mai devreme :))
pup draga mea draga, strangatoare ca o veverita!
:)) dadada, ai dreptate, veverita a luat startul mai devreme! Si dupa ce ca i-am lasat avansul, nici macar nu a stat frumos la pozat! ☺
Ștergerepup draga mea draga, noapte buna! :*
O veverita care s-a adaptat traiului printre case, formidabil...alunul tau cred ca e o sursa importanta de hrana pentru ea, asa ca, nici gand sa il tai! Ce placut e sa pandesti veverita hoata la alune...eu stiu :)!
RăspundețiȘtergereda, asta stau si ma intreb de multe ori - oare veverita si pasarile vin la mine în curte sau... eu locuiesc în curtea lor?!
ȘtergereZilele trecute, pentru ca am fost mult soare, am pandit pitigoii si mi-au reusit câteva fotografii in care se poate vedea penajul, nu doar umbre, of-of... imi doresc tot mai mult o camera cu obiectiv!
Apai, daca as fi in locul ei si eu te-as vizita des si as imparti cu tine alunele :)
RăspundețiȘtergereCat de dragut sa ai o asemenea vizitatoare, mi-ar placea si mie. Eu nu am veverita, ca nu am cu ce o imbia pe la noi, dar ne-am impritenit cu niste porumbei. Toata ziulica curat balconul din cauza lor :)
O zi minunata, draga mea!
sunt simpatici si porumbeii :)) Pe când locuiam în Sibiu, veneau mereu porumbei pe perbvazul de la bucatarie, unde le puneam resturi de pâine si fetitele mele aveau care pe atunci doi-trei anisori savurau momentele.
ȘtergereÎn acea vreme, Adela obisnuia înca sa merga la culcare cu o paturica bleo - care se chema Pica (de la paturica). Atâta o moșmondea si o mirosea ca avea mereu colturile gri si daca o spalam era de rau, pentru ca "nu mai mirosea bine"! ☺ Era catastrofa sa plecam undeva si sa uitam Pica!
Într-o zi am facut o încercare... Am povestit fetitei de trei ani ca porumbeii care vin mereu la noi pe pervaz, au bebelusi si ca acestia m-au întrebat daca nu am vreo paturica pentru ei..."Ce zic, nu ai vrea sa le dai Pica ta?" M-a privit cu ochisorii ei mari si albastri si mi-a spus "da, hai sa le-o dam..." Am avertizat-o ca o data paturica data, nu o mai putem lua inapoi si fara a ezita, a fost de acord.
Am ascuns paturica pe un raft în dulap si... a venit seara. Adela îsi cauta conform ritualului paturica... "Mami, Pica..." I-am amintit ca le-am dat-o porumbeilor si ca bebelusii de porumbei dorm acum linistiti sub paturica ei... Cumva mândra de generozitatea de care a dat dovada, s-a dus la culcare si pentru prima data în viata ei a reusit sa adorma fara Pica.
:)) Astazi, de multe ori cand suntem împreuna si vedem porumbei, ne gândim la aceasta întâmplare si fara sa ne spunem ceva, ne bufneste râsul, simultan! :))
O zi minunata si tie, draga mea! ☺
Dupa cum te cunosc, nu o sa te lase inima sa tai alunul ! :)
RăspundețiȘtergereSimpatica dar sperioasa, cred ! Va veti imprieteni pana la urma ! :))