Orasul în care s-a instituit ajustarea calendarului Iulian prin introducerea anului bisect

Roma si Vatican - Miercurea fara cuvinte

Gerul Bobotezei?!

Astazi de dimineata a fost cea mai scazuta temperatura înregistrata anul acesta în orasul meu -16°C. M-am bucurat teribil ca masina mea sta în garaj si mi-a fost mila de cei câtiva vecini pe care i-am vazut râcâind gheata de pe parpriz. Cerul era perfect senin, zapada scrâjnea sub greutatea pasilor si aerul pisca, înteapa...
Am pornit la prima cheie si pâna la primul semafor, mi-au cam înghetat mâinile pe volan. Masina mea se încalzesze însa rapid si când am iesit pe autostrada, temperatura era deja placuta.
Drumul pâna la serviciu nu dureaza mai mult de 15 minute si pe directia mea de rulare nu este niciodata aglomerat. Practic eu merg în directia opusa puhoiului de masini (atât de dimineata, cât si seara când ma reîntorc acasa). Asa ca îmi pot permite sa admir peisajul si sa fredonez vre-o melodie. Astazi m-a amuzat coincidenta... Din partea mea stâga, peste câmpul alb-îngetat a aparut discul enorm si rosu al soarelui exact când la mine în masina rasuna Aneka - Japanese Boy ☺ acorduri din Tara soarelui Rasare ☺

"Mister, can you tell me where my love has gone?

He's a Japanese boy.

I woke up one morning and my love was gone,

Oh, my Japanese boy, ooh, I miss my Japanese boy"

​Saptamâna trecuta tot pe drum spre serviciu am trait înca o concidenta simpatica. ​Era ceata usoara si ma aflam pe o sosea care taia un câmp. Soselele sunt in mod normal curate - aproape uscate, ca vara. Acum însa viscolea, zapada se ridica în norisori pâna la jumatate de metru de la pamânt si se aseza pe banda de rulaj. Nu mai vedeam marginea soselei si niciun alt marcaj pe banda mea, singura orientare era sa merg paralel cu banda de sens opus, care se pastra relativ curata... Si ce melodie a început la mp3-ul meu?! La Bionda - Sandstorm ☺

"Fly with the clouds from the wind

In the desert there s a sandstorm

Dust in my eyes in my ears

There s a rumour of a sandstorm"

Fredonam printre chicoteli, îmi imaginam pulberea de zapada ca fiind nisip alb si zau ca ma asteptam sa-mi apara în cale un beduin pe camila lui.

Berlinale 2018

Festivalul international de film Berlin a ajuns anul acesta la a 68-a editie. Asta seara au fost decernate premiile Ursul de aur / Goldener Bär si Ursul de argint / Silberner Bär.
În concurs au fost înscrise patru filme germane. Favoritul meu a fost „3 Tage in Quiberon“ inspirat din ultimul interviu realizat de Romy Schneider - frumoasa actrita care la doar 44 de ani a murit "de inimă zdrobită" (cauza oficiala trecuta în certificatul de deces), dupa despartirea de Alain Delon.
Însa acest festival (international) nu favorizeaza filmele germane si ca dovada, câstigator al marelui premiu "Ursul de Aur" a fost filmul românesc "Touch Me Not" realizat de Adina Pintilie.


Cu Ursul de Argint a fost premiat filmul "Twarz" al regizoarei din Polonia, Malgorzata Szumowska

24 februarie...

Filme superbe - Clubul cinefililor

Sunt pe fuga... las doar o lista cu filmele/serialele vazute de mine in ultima vreme si care merita sa fie recomandate:

Forgotten (2017) - Nota 9

Irreplaceable (2018) – Nota 9

Final Portrait (2017) – Nota 10

Molly’s game (2017) – Nota 8

Please stand by (2017) – Nota 9

Love on the slopes (2018) – Nota 8

La drum cu tata (2016) – Nota 8

The shape of water (2017) – Nota 9

Lady bird (207) – Nota 10

El Camino Christmas (2017) – Nota 9

The stolen (2017) – Nota 9

The snowman (2017) – Nota 9

Home again (2017) – Nota 8

A Christmas Prince (2017) – Nota 7

The child in time (207) – Nota 8

Alias Grace (2017) – serial – Nota 9

Marseille (2017-2018) -- serial – Nota 10

Plimbare

Gerul nu ne-a speriat niciodata ;-)

Pe urmele FARAONILOR

Miercurea fara cuvinte - "Timpul trece, pietrele rămân"








PS: fotografiile sunt facute în anul 2005, cand înca nu aveam camera foto digitala ;-) Happy WW

Castelul Marzoll

Se presupune ca inițial Castelul Marzoll din Bad Reichenhall a fost o casa mare cu doua etaje. Abia dupa ce familia patriciană Fröschl a reconstruit intre 1527-1536  castelul a capatat aspectul renascentist. Familia Fröschl poseda o avere enormă, obtinuta prin deținerea instalațiilor de fierbere a sării (vezi videoclip) din Reichenhall.
Conform noii arhitecturi initiate în Italia, baza castelului este constuita cubic si zidurile exterioare au patru turnuri rotunde. Castelul Marzoll a fost primul de acest gen din Bavaria. În cursul secolului al XVI-lea, au fost adăugate poarta și zidul dinspre localitate.
Baronul Lasser von Lasseregg din Salzburg care a locuit aici între anii 1605-1798, a ordonat modernizarea încăperilor de la etajul al doilea folosind stuctura stuc. Lucrările în stuc sunt realizate de Benedikt Zöpf, cel care a decorat în acelasi timp și biserica Sf. Valentin de lângă castel, în stilul Rococo. (Zöpf a lucrat mai multe interioare sacre în Salzburg, inclusiv biserica Sf. Petru).
În 1798, proprietatile baronului von Laßberg au fost preluate de Hofmark Marzoll ca urmare a neacoperirii datoriilor. În 1833, Hofmark Marzoll a scos la licitatie castelul din cauza gradului ridicat de îndatorare. Castelul a fost cumparat de baronul Adam von Aretin, care la scurt timp l-a vândur mai departe baronului Erasmus von Malsen, pe atunci președinte al regalului. Parlamentul bavarez din München. Sotia acestuia era Therese nascuta Freiin von Ruffin, doamnă de onoare la curtea Reginei. Începând cu1837 acestia au ordonat remodelarea castelului. Cupolele renascentiste ale celor patru turnuri de colt au fost înlaturate si înlocuite de creneluri in stilul neo-gotic, iar pereții exteriori ai clădirii principale au capatat terminatii zimţate (arhitectura asemanatoare cu a Castelului Hohenschwangau și a Castelului Possenhofen).
Între anii 1951-1991, proprietar ai castelului a fost baronul Ritter la Groenesteyn, apoi castelul a devenit proprietate a orașului Bad Reichenhall. De atunci, exteriorul a fost renovat și interioarele securizate. Curtea castelului a fost deschisă publicului pe timpul zilei, interioarele fiind accesibile numai în contextul unui tur.
În anul 2007, castelul a fost vândut celor doi investitori, Nico Forster și Alfons Aigner, care intenționau să înființeze un hotel Art Deco și un apartament privat în castel. Nico Forster a preluat în cele din urmă toate acțiunile dar dupa trei ani a decedat la doar 47 de ani, în urma unei insuficiențe renale. Castelul a revenit ca mostenire fiicei acestuia, la vremea respectiva în vârsta de doat cinci ani.
În prezent, castelul este închis vizitarii publicului.


Lânga curtea castelului este un lac. Leo a fost încântat sa alerge ratele salbatice aciuiate aici ☺

Horses - Natural Beauty

Alunul fermecat

Pe germana se numeste Zaubernuss, numele latin este Hamamelis virginiana. Eu l-as numi "Splendoare-n iarna" ♥

Spagat în timp

[continuare la "O zi cu soare, o alta cu ceata si ninsoare"]
Astazi ne-am plimbat prin Salzburg. Vremea a fost ostila... a fost frig, umiditatea atmosferica a fost de 100% si zapada topita a fost mocirloasa. Noi trei însa nu ne-am lasat indimidati. Am batut centrul istoric dintr-un colt în altul - însa voi povesti ce am vazut si ce am facut într-o alta postare.
Aici doresc doar sa spun ca ultima oprire înainte de a urca în masina si de a ne intoarce la apartamentul de vacanta, a fost la un studio foto*). Cred ca daca nu ar fi fost asa de frig afara si daca noi nu am fi fost atât de obositi, nu l-as fi convins pe sotul meu sa intre aici ☺☺☺ Usa acestui foto-studio este magica... În momentul în care îi treci pragul, parasesti anul 2018 si pasesti în anul 1900!
☺Abracadabra, hex-hex, supercalifragilisticexpialidocious! ☺
Dintr-o data, lânga mine a aparut un respectabil ofiter din armata împaratului Franz Josef I al Austriei si la picioarele mele se gudura un "von Leo" ☺ Purta la gât o esarfa bleumarin.
M-am uitat în oglinda... Oare eu eram doamna aceea eleganta aranjata-gata pentru bal, ce îmi zâmbea de sub palaria enorma rosie?!☺☺ ☺

*) studioul Foto Nostalgic se gaseste la coltul scarilor ce coboara (sau urca ☺ noi ne-am oprit la coborâre) de la cetatea Hohensalzburg.

O zi cu soare, o alta cu ceata si ninsoare

(continuare la "De Sfântul Valentin")
Am decis sa schiez în cea mai apropiata statiune, la doar 15 minute de mers cu masina de apartamentul nostru. Statiunea de sporturi de iarnă "Götschen - Bischofswiesen / Berchtesgaden" este relativ mica, se afla la o altitudine de 880 - 1.307 metri, are doar trei lifturi - un telescaun si doua teleschi si 9 km piste ( 3 km • piste albastre /2 km • piste rosii / 4 km • piste negre). Avantajul unui centru mic este ca spatiul se conturează cu claritate, deci nu ai nevoie de monitor si mai mult ca atât, permisul de schi este de doar 25 euro pe zi. Pârtiile de schi și snowboard sunt preparate zilnic, sunt sigure din punct de vedere al lavinelor.

Deasemenea, baza asigura locuri atractive celor care-si asteapta familia - ca spre exemplu pentru Helmut si Leo. Sunt numeroase ceainarii sau cabane-restaurant, iar centrul pentru montaje/ reparatii, organizeaza pentru amatorii de drumetii, trasee cu ghid în locuri pitoresti.
Ieri a fost o zi cu soare însa cu temperatura de -6°C. Eu am schiat timp de patru ore si Helmut cu Leo au facut o excursie cu ghid în zapada. Totul a fost placut, fiecare a avut parte de distractie. Ne-am simtit însa cam epuizati dupa efortul  fizic facut, de aceea am hotarât sa încheiem ziua cu o sesiune de saune. Pe rând, ca... avem copil mic ☺☺☺ Unul a trebuit sa ramâna cu Leo.
Hotelul de vizavi de Biserica Sf. Valentin detine un generos centru Wellness & SPA ce include piscina cu apa dulce si sarata, servicii de masaj si diverse saune: sauna clasica (finlandeză), caldarium (sauna cu aburi, tip roman), sauna aromatica (Brechelbad) cu "covor" de crengi de brad, sauna "piatra încinsa", cabine cu infrarosu si multe încaperi pentru relaxare, amenajate distins, intim si elegant. Am profitat de faptul ca odata cu mine nu au foat decât câteva persoane, asa ca am facut multe fotografii ☺

Dupa sauna si masaj am dormit ca pruncii ;-)
Vremea s-a încalzit peste noapte si a plouat. De dimineata era ceata si înca ploua fin-fin. Zapada se transformase în flescaiala... Am hotarât totusi ca urcam la schi deoarece conditiile meteorologice pe vârf de munte nu seamana niciodata cu cele din vale. Într-adevar, la baza pistelor de schi ningea usor si vizibilitatea era usor tulbure. Am facut doar doua ture, pâna când ceata s-a îndesit.
Helmut s-a jucat cu Leo în zapada. Când ne-am reîntâlnit, erau amândoi uzi leoarcă. În masina, în drum spre apartament, l-am învelit pe Leo în paturica lui, pentru ca începuse sa tremure. Ne-am oprit la un ceai la hotel si din nou am încheiat ziua la saune. Rasfat, nu gluma! Uite ca se poate wellness si cu catel ;-)
Mâine pornim spre Salzburg. Speram sa avem vreme uscata, ca pe ploaie nu vom putea umbla de dimineata pâna seara pe strazile orasului.

Dimineata cu ceata si ploaie

Privelstea de la geamul apartamentului nostru, astazi de dimineata