Ajunsa în Augsburg, ieseam deseori cu colegii sau cu prietenii la "un pahar de vorba". Ei comandau toti bere, eu "cuminte" doar suc. Daca ceream Fanta sau Cola, paharul meu de 250 ml. era la fel de scump ca o halba de bere (500 ml.)! Toti râdeau de mine ca eu plateam totdeauna cel mai mult si apoi îmi aratau cât zahar si chimicale am servit! Nici sucurile naturale nu ma încântau... în primul rând pentru ca majoritatea sunt facute din concentrat cu adaos de aroma si în plus, pentru ca au o gramada de calorii!
Hahaha, primele dati în local am comandat lichior ☺ Am fost întrebata "ce cantitate?". Obisnuita cu masura "unul mic", care însemna 50 ml în România, m-am trezit ca mi s-a servit un "degetar" cu 15 ml... mai mult lichior a ramas pe peretii paharului, decat am baut eu! Dar pretul... ah, pretul a fost egal cu jumatate din costul unei sticle de lichior daca as fi cumparat-o în supermarket! În Bavaria, berea este inclusa în lista cu "produse alimentare de baza" si pretul este subventionat de stat ☺
Dupa câteva asemenea experiente, m-am hotarât sa servesc o bere mica, adica 320 ml. Mi-a fost recomandata Weizen si... am constatat ca drojdiuta îmi face bine la stomac, am citit ca este un produs pur si natural, am platit cât pentru un pahar cu apa minerala si.... chiar asa gust rau, cum mi-am închipuit, nu a avut! :))
Apoi am devenit curioasa si de cate ori s-au mai ivit ocazii si am iesit la o bere, am comandat diverse tipuri pâna când berea "dunkles Weissbier" a devenit preferata mea! Are culoarea chihlimbarului brun - foarte închis, un gust puternic si bine definit, usor picanta, cu arome patrunzatoare de malt, o bere spumoasa si racoritoare! Cea mai buna bere este cea produsa la Mânastirea Andechs si cea de la Mânastirea Weltenburg!
Zilele trecute am primit cadou de la prietenii nostri o cutie cu "bere de colectie", concurente ale marcilor de bere bavareze. Noua mostre de bere premiate internațional, productie a unor fabrici de bere renumite din întreaga lume, o colectie interesanta ca o plimbare în jurul Pamântului ☺
Bere Quilmes - din Argentia, Carlsberg Elephant - daneza, Peroni - italiana, Guinness Extra Stout - irlandeza, Tiger Beer - singaporeza, Kilkenny - irlandeza, Budweiser Dark - ceha si Estrella Damm - catalana.
**
:D
RăspundețiȘtergereCe colectie faina :D. (si Tuborgul? lol)
Berea este chiar o bautura interesanta... Stiu ca am baut la un moment dat la halba, cand eram mai mici, intr-o statiune din Ungaria (Harkány) in prima noastra iesire din tara. Noi (eu si Ra) primisem ceva doze cu suc (gretos si cald) si am gustat din bere. Foarte foarte buna si evident nu foarte alcolizata ca altfel as fi mers pe 10 carari :)). Cred. N-am experimentat niciodata starea de betie - decat probabil atunci cand "ma imbat" de frumosul care ma inconjoara.
:P
Pupici!!
se zice ca berea previne osteoporoza - berea naturala asa cum este produsa la noi, fara adaos, doar din apa, orz, hamei si drojdie - dupa "Legea Germană a Purități"
Ștergeresi... uite aici un articol românesc despre calitatile berii :-)
BEREA
Nici eu nu m-am imbatat niciodata in viata mea. Nu consum alcool decat moderat.
Te pup Rux draga! Ganduri bune din Bavaria :-*
Uau! :) Bere de colectie! Dintre toate, am baut doar Guinness, Peroni si, desigur, Tuborg. :) Imi place berea, mult - pe locul 1, insa, e sampania. :)
RăspundețiȘtergereHahaha! Nu aveam idei preconcepute, si prima data am baut bere cand aveam vreo 20 si ceva de ani - pana atunci, la 18, am baut un paharel de tuica (si nu mi-a placut delooooc!) si imi placeau visinata si afinata (si lichiorul de oua) facute de mama - nu prea mult imi placeau pentru ca sunt dulci. :)
Cand ieseam cu gaşca eu comandam invariabil cafea (mare, tare, fara zahar). Apoi, in Poiana la o terasa, m-a convins sora-mea sa gust bere (nu mai stiu ce marca era (romaneasca, oricum) dar tare mi-a placut. :)
:)) La tine a fost un lichior mic, la noi a fost un whisky mic, tot in Germania (in 1999), intr-un bar din Linz am Rhein - ne-am stricat de râs cand am vazut ce ne-a adus fata.
Pupici si imbratisari, cu drag! <3
asa deci?! tu esti una din EXCEPTIILE ROMÂNIEI! ce fata desteapta! mie mi-au trebuit 100 de ani sa ma luminez ☺
ȘtergereO da, asa era de sarbatori - faceam in casa lichio de ness, de oua, aveam visinata, afinata, capsunata... Preferatul meu din timpul facultatii era lichiorul de menta de la Casa de comenzi Mercur. Wow ce grija aveam de sticla pe care o procuram atat de greu! Nu beam, cu lingeam stropii de pe pahar! Cand mai veneau prietene in vizita, serveam un paharel de lichir de menta si faceam cafea la ibric. Fara zahar si fara lapte, clar! Dar cand beam ness Amigo, imi placea doar daca frecam o lingurita de ness cu una de zahar pana cand se facea spuma, apoi turnam apa clocotita! hmmmmmm... Acum, daca beau un asemenea ness (ca mi-am adus din România Amigo) ma ia cu tremuratul! Ma tot minunez cum Dumnezeu puteam sa beau o cutie pe saptamana?! singura! In sesiune, nu imi ajungea decat pentru 3 zile! hahahahaha
Pupici si imbratisari <3