luni, 8 aprilie 2013

Astazi, Cioran

Sunt zile - ca spre exemplu astazi, când amintirile îmi dau fiori, simt ca-mi ard obrajii de placere, mi se umezesc ochii de drag si-mi spun: Dumnezeule, ce sansa am avut sa locuiesc în Sibiu, la doar 12 kilometri de Răşinariul în care s-au nascut Cioran si Goga, sa schiez în fiecare iarna în Paltinisul binecuvantat de Noica, sa absolvesc acelasi liceu pe care l-au absolvit Gheorghe Lazăr, Zaharia Boiu, Șt. O. Iosif, Axente Sever, Octavian Goga, Aurel Vlaicu, Onisifor Ghibu, Emil Cioran, Nicolae Manolescu si multi alti cărturari, memorandiști, academicieni, ingineri, inventatori sau diplomați si sa urmez o facultate în cadrul universitatii ce poarta numele lui Blaga!
Pentru ca astazi se împlinesc 102 ani de la nasterea marelui filozof și scriitor român Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris), mi-am amintit de ziua în care am auzit prima data rostit numele lui. Eram în clasa a șasea si habar nu aveam ce înseamna a fi filozof si nici numele lui Cioran nu ne spunea nimic. Profesorul nostru de româna, tovarasu' Rusu, cum obisnuiam sa-i spunem, a reusit sa ne capteze atentia povestindu-ne ca în adolescenta, prietenul cel mai bun al marelui filozof era groparul satului. Încerca sa ne explice ca traind viata simpla din satul transilvanean, alaturi de oameni cu gândire simpla si sanatoasa, Emil Cioran a ajuns sa înteleaga si sa interpreteze sensurile profunde ale vietii, dar noi chicoteam, retinând doar amanuntul ca Emil si Relu, fratele filozofului, obisnuiau în copilarie sa joace fotbal cu cranii. Cuprinsi de curiozitatea titpica vârstei de 12 ani, am acceptat cu bucurie ideea ca în cadrul orelor de româna sa facem o vizita în satul de bastina al celui mai mare filozof nihilist al secolului 20!
Îmi amintesc ca pâna în sat am luat tramvaiul învechit, care functioneaza si astazi si pe care Octavian Goga s-a străduit să-l aducă în sat la 1947. Am lasat în urma pâraul ce taie satul, am urcat dealul printre case, pe drumul îngust si pietruit pâna ce am ajuns la Muzeul satului. Printre lăzi de zestre şi costume populare, am vazut si vechiul toc din scoarţă de brad în care ţăranii strângeau răşina, îndeletnicire de la care de altfel se si trage numele satlui. Am vizitat si casa lui Goga, apoi pe pajiste, sub un nuc, am citit poezii de-ale acestuia. Despre Cioran nu era nimeni mândru în sat sa vorbeasca, fiind considerat de fostul regim, tradator de tara.
(sursa foto)
Acest fapt ne-a incitat mai mult dorinta de a citi scrierile lui, cotrobaind mai târziu rafturile Bibliotecii Astra, în cautarea unor manuscripte ratacite, semnate Cioran.
Trist este ca pâna azi, nici mcar o strada nu poarta numele marelui filozof! Doar bustul lui Cioran e asezat în fata casei parintesti, pe strada Protopop Cioran, tatal lui Emil – un preot iubit de sateni. Casa are regim privat si apartine "unei familii care n-a auzit de Cioran". Ica Cioran, cumnata scriitorului, împreună cu primarul comunei încearcă să cumpere proprietatea, pentru a o transforma în casă memorială, deschisă publicului. Nici Ica si Aurel, si nici Emil nu au avut copii. Apartamentul acesteia, al ultimului supravieţuitor din neamului Cioran, este încarcat cu mobilierul familiei, de carti, fotografii si hartii.
"Dacă Răşinariul ar fi o frază, biserica veche "Voroneţul transilvănean" ar fi aliniatul, Coasta Boacii ar fi virgula, casa lui Goga şi cea a Barcienilor ar fi punct şi virgulă, iar casa lui Cioran ar fi punctul. Răşinărenii ar fi subiectele şi predicatele." sunt de parere Andreea Tudorica si Carmen Dragomir în textul despre Cioran si despre case cochete ale Rasinariului, cu muşcate la ferestre si perdele croşetate.
Informatii inedite din viata filozofului, împletite cu interesante amanunte despre Rasinari, Sibiu si Paris, va recomand sa cititi în textul semnat de Ana Dumitrescu "Fata nevazuta a paradisul pierdut".

30 de comentarii:

  1. Chiar daca pe vremea aceea parea doar o simpla vizita in satult vestitului filozof,urmarile se simt si azi.Copiilor de atunci li s-a deschis o mica fereastra spre cunoastere caremai tarziu s-a transformat intr-o adevarata sete.
    Noua nici nu ni s-a pomenit de Cioran si,abia dupa ce sora mea a ajuns sa faca facultatea la Cluj am reusit sa-l "cunoastem".Eu prin intermediul ei.
    Sigur acea gandire sanatoasa si limpede al omului de la tara l-au ajutat pe marele filozof sa inteleaga lumea.
    Zi frumoasa sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact asa este, Angi draga. Aceia au fost primii pasi, a fost acel"ceva" care ne-a dschis ochii si ne-a dat gustul de a vrea sa dscoperi mai mult. In plus, a fost o dovada ca granitele spre cunoastere sunt doar imaginare!
      Te imbratisez. Sa ai o zi minunata! :-)

      Ștergere
  2. De fiecare data cand aud de Cioran si mai zaresc si o poza gandul ma poarta la Iurie Darie, nu stiu de ce....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum ca spui, parca recunosc si eu ceva trasaturi asemanatoare :-)

      Ștergere
  3. Imi pare rau ca nu am vrut sa fac liceul la Sibiu!
    Dar asa e viata, ceea ce ratezi este greu de recuperat!
    Te pup Carmen, o zi usoara draga mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa inteleg ca se ivise pe vremea liceului posibilitatea sa vii la Sibiu si nu ai vrut?! Oooo! Ne-am fi cunoscut cu siguranta! Dar iata... pentru noi s-a mai oferit o sansa si ne-am cunoscut, deocamdata doar virtual, dar cine stie....poate candva si real! Eu as fi incantata, draga mea Minnie!
      Pupici. Sa ai o zi minunata!

      Ștergere
  4. Imi place Cioran, pacat ca nu am nicio carte de-a lui prin casa..toate au fost imprumutate!

    Multumim ca ne readuci aminte de adevaratele valori ale Romaniei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru cuvintele tale frumoase. O zi minunata iti doresc!

      Ștergere
  5. Ce-mi place când întâlnesc absolvenți de ”Gheorghe Lazar”, chit că eu și soțul meu am învățat la cel din București ! Am avut noroc aici de o profesoară de română căreia nu-i păsa de nimic decât de meseria ei și care ne-a vorbit nu numai despre Cioran, ci și despre mulți alții, ale căror nume s-au spus tare prin școli numai după 1989.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt nascuta si eu si fratele meu (cu 4 ani mai tanar decat mine) in Bucuresti, dar incepand din clasa intai si pana acum 13 ani, am locuit la Sibiu.
      Aici era vorba despre scoala generala... si eu am avut profesori minunati, ca dovada ca domnul Vasile Rusu ne-a povestit pe atunci despre Cioran.
      Treapta intai a liceului am urmat-o la luc. O. Goga, sectia filologie-istorie, apoi examenul de tr. II a l-am dat pentru Gh. Lazar, maze- fizica :-)
      In treapta intai l-am avut profesor la literatura pe domnul Beu, un om cult si curajos deasemenea. Si noua ne povestea despre tot ce stia el! Imi amintesc acum, ca el ne-a facut rost de un exemplar necenzurat din "Cel mai iubit dintre pamanteni" si il citeam pe rand, facand turul intregii clase! Sh, ce vremuri faine! "Mancam" literatura!
      Acum nu mai citesc asa cu foc...

      Ștergere
  6. Si olteanul Nicolae Manolescu ?
    Acum inteleg ca nu este intamplator ca suntem, de multe ori, de aceasi parte a baricadei...politice.
    (http://adevarul.ro/cultura/arte/nicolae-manolescu-despre-protestatarii-paris-a-fost-protest-fond-1_514c825700f5182b854040eb/index.html# )

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt la serviciu, am pauza de amiaza, scriu de pe tel.mobil si nu pot urma linkul pe care mi-l oferi, decat deseara, de acasa. Asa ca am sa revin cu un raspuns :-)

      Ștergere
  7. Mi-au placut mult cuvintele tale legate de Cioran. Mai presus de toate comentariul care l-ai lasat la ce a spus Angi.
    "granitele spre cunoastere sunt imaginare"

    Despre Cioran ni s-a vorbit putin chiar si dupa revolutie cand deja se considera ca suntem in democratie. Eu am terminat o facultate de filosofie si pe Cioran nu l-am studiat deloc.

    Am avut lectii despre istoria filosofiei antice, filosofie politica si tot ce se putea generaliza intr-o carte pe care sa o cumparam de la profesori insa nimic care sa ne lege inima de ceva concret. Materiile pe care le-am studiat au fost doar ca sa-si faca unii profesori catedra, sa-si intregeasca veniturile. A trebuit sa ne auto-educam singuri. Si noi ca si altii, facem parte dintr-o generatie de sacrificiu...

    Pe Cioran l-am descoperit singuri. Eu am primit o parte din cartile scrise de el de la parinti. Si cred ca e imposibil pentru un roman care-i citeste operele sa nu rezoneze cu acele idei, pana in adancul sufletului.

    Am intalnit tineri in ziua de azi care nu mai dau doi bani pe filosofie. Nu aduce profit. Nu aduce gadgeturi si lucruri materiale cu care sa te lauzi si sa le arati prietenilor...
    Spun ca este inutil sa dai la o astfel de facultate, pentru ca singurul lucru pe care il poti face in viata este sa fii profesor si atat.

    Aici revin cu ideea ta despre granite. Cred ca ne-am indepartat cu mult de noi insine. De radacini, de suflet, de tot...

    Ma bucur ca iti amintesti de locurile natale, care ti-au marcat viata intr-un sens bun.
    Eu am facut Colegiul de arte si meserii in acelasi loc in care a studiat si Brancusi. Inca mai pastram acolo cateva opere de-ale sale.
    Felicitari! O zi frumoasa si multi pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sunt deosebit de impresionata de tot ceea ce povesteti aici, Xaara draga, si-ti multumesc!
      nu-mi vine sa cred ca nici macar la o facultate de specialitate nu a fost Cioran inclus în programa de studiu! Trist... foarte trist!
      Dar iata - asa cum am spus si de altfel cum ai remarcat si tu (multumesc înca o data), granitele spre cunoastere, sunt doar imaginare! Daca exista dorinta, nu exista piedici! Ma bucur mult ca il apreciezi si tu pe Cioaran, asa ca si eu si de altfel, dupa cum vedem, de multi altii - exemplu comentatorii acestui modest articol.
      Te imbratisez si eu,pupici

      Ștergere
  8. auto-educam singuri... fara singuri :)) cateodata ma grabesc sa scriu si dau cu pleonasmul in balta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) of, de cate ori nu mi se intampla sa bat cu degetul stâng mai repede decat cu dreptul si in cuvant sa apara litelele inversate! dar... pe blog, intelegem :)
      Pleonasmul... câte odata este necesar! :)) pentru a sublinia o expresie :)
      Noapte buna, draga mea! pupici

      Ștergere
  9. Uff ce frumos...Mi-ai oferit o lectie de cultura de care imi era dor. Cioran, exemplul Cioran din liceu...
    Frumos din partea ta ca ti-ai amintit de el :D
    O zi frumoasa ca tine :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cat de mult ma bucur sa citesc ca exista atâtia care il apreciaza pe Cioran la adevarata lui valoare! multumesc!
      Noapte buna! :)

      Ștergere
  10. imi place Cioran! intotdeuna l-am citit cu placere..
    frumos ca ti-ai amintit si ne-ai amintit...:)
    pop!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ce frumos ca ne-am adunat atâtia aici!
      pup. Noapte buna, draga mea!

      Ștergere
  11. "Sunt poieni in care ingerii isi fac vilegiatura. In ele as semana flori din marginea desrturilor, ca sa ma odihnesc in umbra propriului simbol."(Amurgul gandurilor) Cu siguranta umbra lui va dainui mult timp peste cei care apreciaza filosofia lui Cioran. Sunt convins ca si el se odihneste acolo unde trebuie. Multumesc ca mi-ai amintit de una din valorile incontestabile ale tarii noastre.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ce frumos citat ai ales aici, Tudor draga! multumesc mult :)
      ai dreptate - se odihneste acolo unde trebuie, iar cine e vrednic sa-l citeasca si sa-l inteleaga, ii cinsteste numele, acum si peste zeci si sute de ani! Valoarea lui este incontestabila!

      Ștergere
  12. nu pot sa am decat respect pentru ceea ce ai scris azi aici...felicitari Carmen!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ma bucur mult ca mi-esti atat de aproape, draga mea draga!

      Ștergere
  13. Cat de mult mi-a placut postarea! Intotdeauna reusesesti sa faci o documentare atat de buna, sa ne dai detalii foarte importante, impletite aici cu amintiri frumoase si pretioase.
    Nici noi n-am studiat pe Cioran nici macar o clipa la scoala. Ce am mai citit, nu prea mult, recunosc, am citit fiindca am cautat sa aflu cate ceva.
    Ce noroc ai avut sa traiesti intr-o zona unde atatia oameni importanti ai culturii noastre au activat. Felicitari pentru articol, Carmen! O noapte buna iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. daca ai sti ca am stat pe gânduri, oare sa scriu despre amintirea mea din clasa a sasea, sau mai bine nu... Atat de interesant a fost ceea ce ne-a povestit profesorul nostru atunci, încat nu am uitat niciodata! Cred ca aceasta este cea mai importanta calitate a unui dascal, de a insufla dragostea spre lectura, de a stârni curiozitatea tinerelor vlastare. Domnul Rusu a reusit!
      Multumesc mult, Elly draga! Noapte buna, pe mânie :)

      Ștergere
  14. O postare minunată! Am locuit şi am învăţat în Sibiu, aşa că..."spiritul li Cioran" l-am simţit cu putere, mai ales că am fost de-atâtea ori la Răşinari. Şi Goga şi Şaguna.... nmai personalităţi de seamă ale acestui neam.
    Sper ca la vară să mai ajung pe acolo. Sunt locuri unde mă simt cel mai bine.
    Numai bine îţi doresc, dragă Carmen!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. chiar, ai locuit in Sibiu?! eeeeei, acum imi explic eu simpatia care exista între noi! :) Da, Sibiul este încalcat de istorie si pastreaza o multime de exponate de cultura si arta!
      De copil înca, am considerat ca sunt privilegiata chiar si din punct de vedere geografic! La "o aruncatura de bat" Paltinisul pentru sporturile de iarna, Ocna Sibiului - pentru bai vara si... Fagarasii, în fata ferestrelor! Si oamenii... harnici, civilizati, veseli! :)
      Chiar ca am fost amândoi norocosi sa cunoastem aceste locuri si oameni!
      Noapte buna, Alex draga! :)

      Ștergere
  15. Sărut mâna, dragă Carmen! Îţi mulţumesc pentru cuvintele şi gândurile tale frumoase. Da, Sibiul va rămâne lipit de sufletul meu, ca un loc deosebit. Regret şi acum că nu am reuşit sp rămân acolo, căci tare mi-ar fi plăcut. Un loc deosebit de frumos, înconjurat de locuri superbe, o natură minunată şi oameni deosebiţi. Mi-am propus să înconjur cu piciorul toţi munţii din jur şi am şi reuşit întrucâtva şi chiar am străbătut Făgăraşii cei falnici, de la un cap la altul, pe crestele ascuţite... Ce vremuri frumoase...
    Mulţumesc din suflet că mi-ai adus aminte de toate acestea, dragă Carmen!
    Îţi doresc numai bine şi să ai o zi superbă! :-)

    RăspundețiȘtergere
  16. Mie mi-au sarit in ochi aspectele lumesti, faptul ca in acea casa locuiesc oameni care nu stiu cine a fost Cioran, iar statul nu face nimic pentru remedierea acestei probleme. :((
    Ne mai miram si ne mai plangem de tara asta?

    RăspundețiȘtergere