duminică, 17 martie 2013

Sa crezi în visul tau!

A fost odata un baietel, nascut într-un sat banatean, pe vremea când nimeni nu se gândea la telefoane mobile sau computere, nu exista televiziune si nici macar filmul nu fusese înca inventat. A crescut jucându-se liber pe ulitele satului si a fost educat cu credinta în Dumnezeu, tatal lui fiind preot ortodox.
Înca de mic copil, i-au placut zmeiele pe care a învatat sa le construiasca si sa le mânuiasca. Este interesat de orice mecanism si încearca sa-si explice fiecare fenomen fizic. Viseaza ca într-o buna zi sa poata el însusi zbura.
În timpul scolii, Traian Vuia - caci despre el este vorba în acest articol, manifesta o atractie deosebita pentru stiintele exacte si simte ca fiecare din cunostintele acumulate în cadrul orelor de fizica si mecanica îl apropie de visul sau, oferindu-i explicatii despre zbor, despre forțele care acționează la lansarea și menținerea corpurilor în aer si despre condițiile de echilibru. Dupa absolvirea bacalaureatului se înscrie la Politehnica, însa dupa un an, abandoneaza studiul din motive financiare si începe practica în biroul de avocatura al lui Coriolan Brediceanu - devenit pentru tânarul Traian un adevarat protector si consilier. Urmeaza în paralel, cusurile Facultatii de Drept si la 28 de ani, Traian Vuia devine Doctor în Științe Juridice. Visul din copilarie nu este însa abandonat nicio clipa si studiul problemei zborului uman îl preocupa acum mai mult ca oricând. Începe să-și construiască primul aparat de zbor, pe care-l numește aeroplan-automobil. Lipsurile materiale îi împiedica realizarea proiectului si începe sa caute pe cineva interesat să-i finanțeze ideea. Scepticismul îi caracterizeaza pe toti cei la ajutorul carora a apelat. Inclusiv Academia de Științe de la Paris gaseste utopic proiectul lui Vuia, cererea lui fiind respinsa pe 16 februarie 1903, cu mentiunea: "Problema zborului cu un aparat care cântărește mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată și nu este decât un vis."
Îsi înscrie totusi proiectul si îl breveteaza pe 17 august 1903 sub denumirea de "aeroplan automobil". În toamna anului 1904 construieste motorul pe care-l breveteaza în Marea Britanie si termina partea mecanică în februarie 1905. Aparatul de zbor "Vuia I" - poreclit "Liliacul", este gata în decembrie 1905.

Pe 18 martie 1906 la Montesson, lângă Paris, aparatul "Vuia I" a zburat pentru prima dată. "După o accelerație pe o distanță de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o înălțime de aproape un metru, pe o distanță de 12 m, după care palele elicei s-au oprit și avionul a aterizat." Multe ziare din Franța, Statele Unite și Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie și aterizare.
Un vis a devenit realitate! O fila importanta din istoria aviatiei mondialea fost scrisa... Mâine se vor împlini 107 ani de la aceasta data memorabila.

(surese fotos: Wikipedia, 123rf, conect, allnumis)

12 comentarii:

  1. Ah, unde sunt acum românii ăştia care îşi urmează visul şi-l fac realitate?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Românii aceia au emigrat. Aici au rămas doar scursurile şi cei care mai au cât de cât nervii tari.

      Ștergere
  2. De cate ori citesc despre romani care au fost primii - sau intre primii - in anumite domenii simt cum imi bate inima mai tare! :) Si azi - ca si atunci - e greu a ramane fidel unui vis! Din fericire, mai sunt si azi visatori si le reusesc destule! A se vedea "concursurile de inventica", a se vedea brevetele de la OSIM. Pacat ca nu se si mediatizeaza realizarile romanilor. Pe ici-colo, cate un reportaj, ici-colo un articol mititel pe o pagina finala din ziare...
    Ma bucur ca ai reamintit pe Train Vuia!
    Saptamana minunata iti doresc!
    Cu drag,

    RăspundețiȘtergere
  3. Romani frumosi! Si mai sunt si azi....oriunde in lumea asta si spun cu glas tare ca -s romani pentru ca au motive sa o faca!
    Eu te pop!;)

    RăspundețiȘtergere
  4. da, sigur! ne umflam in pene, atata tot!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca macar ti-ai asuma curajul raspunderii pentru afirmatiile pe care le faci, ti-asa raspunde... asa insa, nu reprezinti nimic pentru mine!

      Ștergere
  5. Au fost vremuri trepidante; atat politic - unde Vuia era implicat contra lui Maniu -, cat si literar, tehnic, tehnologic, stiintific; cam ca in zilele noastre, insa cu mai multi visatori/optimisti/militanti pe metru patrat...

    RăspundețiȘtergere
  6. Un roman talentat si foarte ambitios de care trebuie sa fim mandri.
    Un lucru despre care nu stiam, si iti multumesc pentru informatie, este faptul ca a studiat dreptul. Ceea ce este impresionat e ca neabatut Vuia si-a urmat visul cu toate piedicile puse.
    Frumos articol, care m-a bucurat. :)
    O seara placuta, Carmen!

    RăspundețiȘtergere
  7. Frumoasa comemorare! Este bine sa se stie despre acest pionier al aviatiei. Nu stiu daca generatiile mai tinere mai au habar despre acesti curajosi, despre care citeam cu pasiune in copilarie, fascinat de aparatele lor de zbor. M-a impresionat timbrul din Congo! Cred ca cei de azi ar trebui sa faca mai multe pentru ca acesti oameni de seama sa nu cada in uitare. Si da...sa ne "umflam in pene", ca prea ne cred multi doar o natie de tigani, hoti si puturosi.
    O seara buna, draga Carmen!

    RăspundețiȘtergere
  8. Noi ii cunoastem si apreciem meritele.Poate deveni un model pentru multi tineri.
    Zborul spre vise implinite poate sa fie lin sau sa cazi brusc.
    Sa crezi mereu in vise! este si in mintea mea mereu.:)
    Frumoasa aducere aminte!

    RăspundețiȘtergere
  9. Asta e de la mine din zona si se potriveste
    bine cu subiectul tau ! :D :D

    http://adevarul.ro/locale/timisoara/gafA-monumentalA-banateanul-traian-vuia-aniversat-greseala-locul-aurel-vlacu-cei-doi-seamana-mustata-1_5128e47500f5182b85952c50/index.html

    RăspundețiȘtergere
  10. Pe mine ma intriga si ma doare faptul ca romanii, daca au avut nevoie de afirmare ori de recunoastere a meritelor, au trebuit sa emigreze. Tara noastra nu i-a sprijinit si nu le-a recunoscut valoarea. Imi amintesc ca exista o scrisoare a lui Traian Vuia care isi exprima regretetul si deziluzia fata de aceasta, o scrisoare devenita celebra.Deci,era la fel si acum o suta si ceva de ani.

    RăspundețiȘtergere