Întâlnirea (I)

Se mutase în urma cu câteva luni în vila Victoriana, una din cele mai frumoase din parcul aflat în apropierea Facultatii de medicina - pe care o frecventa de sapte semeste. Pe timpul primilor ani de studiu, locuise la camin si nu visase niciodata ca din amarâta lui bursa sa-si poata permite o garsoniera în acest cartier select. Cladirea cu trei etaje era în întregime închiriata si apartinea unei batrâne doamne, care se restrânsese sa locuiasca în apartamentul de la primul etaj. Chiar daca pâna la licenta mai avea un pic, convenisera sa plateasca o chirie simbolica pentru superba mansarda, cu conditia de a trece saptamânal în vizita si a oferi consultatii si supraveghere medicala proprietarei octogenare. În principiu, doamna Clara nu suferea de o boala anume, ci doar vârsta subrezise puternic sanatatea acesteia, asa încât, bazându-se pe cunostintele acumulate în timpul studiului si practicilor în spitale, au semnat întelegerea.
Daca la început vizitele se reduceau strict si politicos la conventia din contract, în ultimile saptamâni Radu dezvoltase o grija deosebita fata de doamna Clara, care devenise pentru el ca propria bunica. Începuse sa-si doreasca sa o viziteze zilnic. Cauta tot felul de pretexte pentru vizitele lui inoportune pâna când doamna Clara, facând o gluma - spunând ca, prezenta lui îi face o placere deosebita însa termenii contractului nu se vor schimba, indiferent de frecventa vizitelor - a lansat invitatia de a servi împreuna zilnic, ceaiul de la ora cinci. A acceptat fericit si nu-si putea explica motivul, însa atractia pe care o simtea fata de doamna Clara crestea din zi în zi. Admira finetea deosebita din expresia fetei, din gesturi, din voce, îi pretuia inteligenta si spiritualitatea. Doamna Clara vorbea cinci limbi straine, avea o cultura generala deosebita si o bogata experienta de viata, rotunjita în calatoriile efectuate-n lumea-ntreaga. Apartamentul ei era decorat ca un muzeu, calatorise pe toate continentele si adunase de peste tot simboluri ale locurilor. Fusese sotia unui medic renumit care, în culmea carierei a renuntat la postul de medic sef al Spitalului Universitar si si-a oferit mai departe serviciile proaspat înfiintatei organizatii "Médecins Sans Frontières", ajutând permanent în zonele critice, sarace ale lumii. Doamna Clara l-a însotit peste tot si s-au dovedit a fi cuplul perfect, fiind si ea implicata în diferite activitati caritabile. O întâmplare bizara si pâna azi neexplicata, i-a despartit brusc. Aflat într-o misiune în Africa centrala, a disparut împreuna cu întreaga echipa. Trecusera de atunci mai bine de trei decenii... Doamna Clara nu a abandonat nicicând speranta ca se vor reîntâlni, însa a continuat sa traiasca fara a ramâne ancorata cu paseism pe axa timpului.
Poate povestea vietii ei îl fascina atât de mult pe Radu, pentru ca se apropia mult de idealul lui despre viata, sau poate doar felul în care doamna Clara povestea, vocea ei... Poate ca misterul disparitiei si devotamentul ei îl impresionau. Radu cauta în zadar explicatii pentru faptul ca admiratia pe care o purta doamnei Clara era din zi în zi mai mare. Five o'clock devenise pentru el, cel mai important moment al zilei. Savura ceaiul si biscuitii aromati, ascultând tot mai fermecat povestile doamnei Clara.
Înainte sa fie primit în salonul unde se servea ceaiul, menajera casei îl poftea întotdeauna pe Radu în vastul vestibul, unde îi placea sa cerceteze fotografiile care împodobeau peretii. Îi fascina în mod deosebit un portret al doamnei Clara, facut poate acum cincizeci de ani si caruia patina timpului îi conferea parca mai mult farmec. Privirea aceia din fotografie, îl urmarea câteodata întreaga zi, oriunde s-ar fi aflat.
(continuarea: Partea aII-a)