vineri, 22 martie 2013

Întâlnirea (I)

Se mutase în urma cu câteva luni în vila Victoriana, una din cele mai frumoase din parcul aflat în apropierea Facultatii de medicina - pe care o frecventa de sapte semeste. Pe timpul primilor ani de studiu, locuise la camin si nu visase niciodata ca din amarâta lui bursa sa-si poata permite o garsoniera în acest cartier select. Cladirea cu trei etaje era în întregime închiriata si apartinea unei batrâne doamne, care se restrânsese sa locuiasca în apartamentul de la primul etaj. Chiar daca pâna la licenta mai avea un pic, convenisera sa plateasca o chirie simbolica pentru superba mansarda, cu conditia de a trece saptamânal în vizita si a oferi consultatii si supraveghere medicala proprietarei octogenare. În principiu, doamna Clara nu suferea de o boala anume, ci doar vârsta subrezise puternic sanatatea acesteia, asa încât, bazându-se pe cunostintele acumulate în timpul studiului si practicilor în spitale, au semnat întelegerea.
Daca la început vizitele se reduceau strict si politicos la conventia din contract, în ultimile saptamâni Radu dezvoltase o grija deosebita fata de doamna Clara, care devenise pentru el ca propria bunica. Începuse sa-si doreasca sa o viziteze zilnic. Cauta tot felul de pretexte pentru vizitele lui inoportune pâna când doamna Clara, facând o gluma - spunând ca, prezenta lui îi face o placere deosebita însa termenii contractului nu se vor schimba, indiferent de frecventa vizitelor - a lansat invitatia de a servi împreuna zilnic, ceaiul de la ora cinci. A acceptat fericit si nu-si putea explica motivul, însa atractia pe care o simtea fata de doamna Clara crestea din zi în zi. Admira finetea deosebita din expresia fetei, din gesturi, din voce, îi pretuia inteligenta si spiritualitatea. Doamna Clara vorbea cinci limbi straine, avea o cultura generala deosebita si o bogata experienta de viata, rotunjita în calatoriile efectuate-n lumea-ntreaga. Apartamentul ei era decorat ca un muzeu, calatorise pe toate continentele si adunase de peste tot simboluri ale locurilor. Fusese sotia unui medic renumit care, în culmea carierei a renuntat la postul de medic sef al Spitalului Universitar si si-a oferit mai departe serviciile proaspat înfiintatei organizatii "Médecins Sans Frontières", ajutând permanent în zonele critice, sarace ale lumii. Doamna Clara l-a însotit peste tot si s-au dovedit a fi cuplul perfect, fiind si ea implicata în diferite activitati caritabile. O întâmplare bizara si pâna azi neexplicata, i-a despartit brusc. Aflat într-o misiune în Africa centrala, a disparut împreuna cu întreaga echipa. Trecusera de atunci mai bine de trei decenii... Doamna Clara nu a abandonat nicicând speranta ca se vor reîntâlni, însa a continuat sa traiasca fara a ramâne ancorata cu paseism pe axa timpului.
Poate povestea vietii ei îl fascina atât de mult pe Radu, pentru ca se apropia mult de idealul lui despre viata, sau poate doar felul în care doamna Clara povestea, vocea ei... Poate ca misterul disparitiei si devotamentul ei îl impresionau. Radu cauta în zadar explicatii pentru faptul ca admiratia pe care o purta doamnei Clara era din zi în zi mai mare. Five o'clock devenise pentru el, cel mai important moment al zilei. Savura ceaiul si biscuitii aromati, ascultând tot mai fermecat povestile doamnei Clara.
Înainte sa fie primit în salonul unde se servea ceaiul, menajera casei îl poftea întotdeauna pe Radu în vastul vestibul, unde îi placea sa cerceteze fotografiile care împodobeau peretii. Îi fascina în mod deosebit un portret al doamnei Clara, facut poate acum cincizeci de ani si caruia patina timpului îi conferea parca mai mult farmec. Privirea aceia din fotografie, îl urmarea câteodata întreaga zi, oriunde s-ar fi aflat.
(continuarea: Partea aII-a)

24 de comentarii:

  1. Foarte interesant. O sa continui sa citecs, eu fiind melancolic de felul meu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. oooo! o afirmatie care de obicei "se smulge cu clestele" de la un barbat!
      sunt deosebit de onorata! multumesc!

      Ștergere
  2. Ce surpriză, Carmen dragă! Pare a fi o nuvelă scrisă frumos, care stârnește interesul, dar și bucuria lecturii. Ai o scriitură de calitate, care dovedește că ești o bună povestitoare. În ziua de azi..da, recunosc că puține povești mă mai atrag, dar cele de la povestea parfumată fac ce fac și mă atrag, iar primul capitol al poveștii tale m-a făcut curioasă de-a binelea. Îmi place doamna Clara, aș vrea să beau un ceai cu dumneaei și să ascult povești...Dar îmi vei oferi mâine posibilitatea și îți mulțumesc anticipat. Imaginara doamnă pare mai reală decât ai crede în clipa de față...Mulțumesc, îți doresc o zi specială, frumoasă și presărată cu o mulțime de bucurii. Te îmbrățișez cu drag. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mirela draga, iti multumesc mult pentru cuvintele calde. Ma bucur ca ti-am captivat atentia si ca astepti cu placere deznodamântul - care , da, va sosi punctual la tema Clubului Povestii Parfumate, de duminica.
      O seara minunata iti doresc deasemenea. îmbratisari

      Ștergere
  3. Pare foarte interesant, să o continui :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumos ai povestit! Mi-a placut....
    Astept continuarea....;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Fascinantă lumea, din păcate apusă, a adevăratei aristocraţii: aristocraţia de atitudine.
    M-am abonat la serial :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. iti multumesc mult, Tibi! ai facut o remarca deosebita - aristoratia este o atitudine! adevarat!
      Multumesc pentru incurajari, sper sa nu-ti dezamagesc asteptarile :)

      Ștergere
  6. in ce atmosfera atemporala ne-ai introdus Carmen...minunat ai povestit...
    parca simt atractia lui Radu inexplicabila dar magnetica fata de D-na Clara...
    ufff...si ce mult e pana duminica...dar voi astepta :)
    pup draga mea draga,frumos sa-ti fie w-end-ul oriunde te-ai afla! >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. draga mea draga, de cate ori asterni aici cuvinte, le simt ca pe mangaieri. Iti multumesc mult! este prima mea incercare de acest gen si incurajarile cititorilor îmi dau forte :) Multumesc mult de tot! imbratisari
      O seara minunata iti doresc si un start perfect in ultima saptamâna a lunii martie. pupici

      Ștergere
  7. Offf...am revenit sa citesc continuarea...ne tii cu "sufletul la gura"... :)...
    Povestea ma duce cu gandul la bunica mea: cu "Five o'clock", cu adevarate doamne... Imi aduc aminte cu placere de "Ceaiul de la ora 5", chiar daca eram foarte mica...
    Sa ai un weekend minunat, Carmen!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. daga mea Nicol, zau ca nu asta mi-a fost intentia, dar... usrinta cu care am asternut primele rânduri s-a epuizat brusc :( Si eu, stau ca si tine în fata paginii goale si sper ca ideile salvatoare sa soseasca in timp util, pentru ca am apucat sa promit ca dunimica la prima ora povestea va fi prezentata in formula finala :)) Sorry!
      Si eu eram fascinata de tabieturile doamnelor de societate ;)
      Îmbratisari si pupici

      Ștergere
  8. Esti o scriitoare innascuta.Eu nu prea am rabdare sa citesc texte lungi pe bloguri,dar tu m-ai tinut conectata.Frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. draga mea Floarea, iti multumesc pentru minunatul compliment pe care mi l-ai facut, însa, ah, cu scisul am mai putin "în mâneca" decat cu ingineria. Aici, prin articolele mele, doar incerc sa dovedesc contrarul pareri ca inginerii au ca si câinii, privire înteligenta dar greutati în exprimare :))) Grea raspundere mi-am asumat... ah! si pe deasupra, mai sunt si BLONDA! :))
      te îmbratisez draga mea. Vai ce târziu te-am tinut treaza! apreciez înca o data mai mult faptul ca ma citesti cu drag!

      Ștergere
  9. Tarziu mi-am dat seama ca de aici incepe povestea lui Radu. Sunt pur si simplu fascinata de felul in care ai scris-o. Trebuie sa aduci mai des asemenea povesti pe blog... Merg sa citesc si partea a doua, pentru a intelege mai bine sfarsitul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vienela draga, daca as avea mai mult timp, poate ca as scrie mai des, pentru ca sincera sa fiu, idei am multe! si, vorba aceia " exercitiul repetat, face maestrii" Dar... tu stii foarte bine ca lucrez de 9 ani în aceeasi firma, în compartimentul proiectari navale si sunt 10 ore pe zi la birou. Cand ajung acasa, treburile casnice nu mai sunt la fel de numeroase ca atunci cand aveam fetele acasa, dar sunt înca destule de rezolvat, într-o casa mare. Serile, paralel cu privitul la televizor, bloggeresc :) Peste 17 ani însa, cand voi iesi la pensie, am de gand sa ma apuc serios de scris ;)) te pup

      Ștergere
    2. Eu ma mir de unde ai atata energie, sa petreci 10 ore la serviciu, sa te ocupi de casa, sa faci plimbari in natura si sa tii blogul mereu treaz!
      Vrei sa mai asteptam inca 17 ani pentru a citi asemenea povesti frumoase? :))

      Ștergere
  10. Am stiut ca "Intalnirea" va fi povestea parfumata de la aceasta tema. Cum insa niciodata inainte de a publica eu insumi nu citesc nicio alta poveste, nu am citit-o. Am un ritual al meu pe care il respect cu sfintenie.
    Am remarcat si ca aparea un "I" in paranteza...deci era cu "va urma"...apoi am vazut in blogroll-ul meu ca a aparut si "II" asa cum era de asteptat. Luata cu propriile mele povesti...asta-seara am constatat ca aparuse si "III". Cu atat mai bine si mai frumos, mi-am zis. Voi avea ce citi fiindca am intuit bine ca va fi ceva deosebit.
    Debutul povestii are parfum de epoca...de five o'clock...Vremuri care nu se vor mai intoarce ni le-ai adus azi, aici...atat de frumos zugravite...

    RăspundețiȘtergere
  11. Aha, iaca-ta ca o iau de la coada spre cap! Azi abia am vazut ca exista si primele doua parti ale povestii! Recitind raspunsul tau de la nr. 3 ma intrebam unde sunt 1 si 2 ?! Si le-am gasit. Deci...imi mentin parerea de la povestirea 3 si, mai adaug inca ceva: parfum si mister de epoci apuse, de conveniente sociale peste care nici timpul nu trece, eleganta a scrisului si-a slovei si, presimt, o poveste de dragoste care va trece dincolo de timp.
    Deci, astept nr.4 sau 5 !!!!!!!

    RăspundețiȘtergere