Prietena mea
L'Automne - cititoare fidela a blogurilor noastre, mi-a scris :
"oare cum ar fi sa faci o postare cu preferintele culinare ale
prietenilor de-aici...din vremurile când copilareau pe la bunici. Ce
mâncarica "sofisticata" sau simpla de tot le-a ramas la suflet si asa
aflam care era specificul zonei din care vine fiecare...Nu se poate sa
nu descoperim câte ceva nou, chiar daca nu se mai stie exact reteta. E
clar ca oamenii de la tara aveau un ritual precis al mâncarurilor în
functie de anotimpuri si astfel se tesea miracolul legaturii dintre
oameni, natura si-un întreg univers....Poate te încumeti intr-o zi sa ne
provoci la...amintire!"
Asa încât, lansez
invitatia de a depana amintiri culinare - din cele mai vechi! Va asteptam aici - sau pe blogul propriu, cu retete sau descrieri de feluri de mâncare, asa cum "numai bunica stia sa le prepare"
:) Ne gândim si la un premiu!
UPDATES:
- 21:35: Lu propune prima reteta:
"Se întâmpla cu multi ani în urma, în vacantele de vara petrecute pe
valea
Oltului. Se gatea la corlata cu foc viu sau crud cum îmi place sa îl
numesc... în oale si olicioare de lut smaltuit, zugrumate binisor la gît,
asa ca sa opreasca bunatatea de a da în foc.
Ciorbe din legumele culese
din gradina, acrite cu corcoduse verzi (pe post de acritura). Pe pirostii
se prajeau rosiile în untura din garnita. Când toate se îmbratisau, se
adauga verdeata (care varia de la patrujel, la marar si cimbru), taiata cu
cosorul direct în oala ... si asta fara zgârcenie. Se mânca la masa joasa
si rotunda, la lumina focului, cu un codru de turta (taiata cu sfoara) si un
pahar de vin sângeriu, productie propie.
Na da, amintiri si gusturi
parfumate de timp. Pofta buna!"
- 21:35: Lukluk propune amintirea culinara 2:
"Mi-a ramas in minte mirosul de zahar caramel ce insotea grisul cu lapte facut de bunica. Cred ca aveam in jur de 5 ani cand bunica a murit... De atunci nu am mai avut parte de o portie de
gris cu lapte cu zahar caramel. Bunica tinea o sticla pitita dupa o soba de teracota. Inauntru era o licoare de zahar ars prepatata dupa o reteta numai de ea stiuta. De fiecare data cand facea gris cu lapte, turna peste un pic de licoare din acea sticla. Mirosul si gustul ma urmaresc si acum, si niciodata nu am mai avut parte de asa ceva...
Era ceva divin..."
- 30.01.2011/5:30: Steliana - amintirea culinara 3:
"Mancarea care imi aduce cu drag aminte de bunica mea este
mancarea cu masline .
Masline potrivit de mari le fierbea 5-10 minute
dupa cum erau de sarate ,apoi le scurgea de apa si le punea intr-o craticioara mai mica.
In oala sub presiune fierbea o limba de vita pe care dupa ce se racea o curata ,o proportiona.
In cratita de tuci punea ulei .o lingura de faina si putina apa,2-3 linguri de pasta de bulion si le omogeniza mereu cu lingura de lemn pana devenea o pasta.
Sosul pregatit il turna peste limba, adauga maslinele si le mai dadea un clocot impreuna, iar cu 5 minute inainte de terminarea preparatului adauga o lamaie taiata rondele.
Este o mancare foarte rafinata ramasa ca o
traditie in familia noastra
olteneasca.
Pofta buna!"
- 30.01.2011/8:15: Gabriela I - amintirea culinara 4:
"Imi vin acum in minte doua tipuri de preparate. Ambele sunt cu
carne de
porc si carnacior afumat. Dupa sarbatorile de iarna, bunica facea o
ciorba in care punea zarzavat, carnat de porc afumat, taiat in felii de 2
cm grosime, carne de porc fara grasime, putin orez. Dregea ciorba cu
moare( zeama de varza acra) si putina smantana.
Bunica facea
placinte
crete, subtiri aproape cat o clatita, umplute cu branza si mari cat o
farfurie de piza. Cand ne servea cu placinta, ne punea in farfurie,
peste ea, smantana rece si bucati de carnati de casa, prajiti.
In
preajma sarbatorilor, bunicile coceau in cuptor paine si colacei. Pentru
noi copiii, faceau "
pupeze". Un fel de impletituri din aluat de paine
sub forma unor omuleti si le punea ochi din boabe de fasole.
Prajitura cu malai. Era delicioasa, continea pe langa faina de malai,
ora, branza, lapte, zahar. Se poate orna pe deasupra. La tara o mancau
cu magiun ori langa o cana de lapte proaspat. Doar faina de malai se
gaseste in toate gospodariile.
Balmos, un fel de mamaliga, fiarta mult,
in jintuiala, (zeama care rezulta dupa ce se prepara urda, amestecata cu
uns si bucati de cas sau/si urda.
Si
Sarmalute cu pasat ( un fel de
faina de porumb macinata mare, de dimensiunea boabelor de
cus-cus).Sarmalutele acestea erau delicioase. Sunt diferite de cele pe
care noi le facem in mod obisnuit, prin faptul ca orezul este inlocuit
cu pasat. Bunicii le preferau pe primele si la sarbatori faceau ambele
variante. :)
Bunicii mei materni locuiau la
Rus, o localitate in
Judetul Salaj "
- 30.01.2011/11:00: L'Automne - amintirea culinara 5:
"La noi
in sud, masuta cu 3 picioare se punea in batatura si pe ea se
asezau cele mai felurite bucate, de la ciorbita de
stevie, loboda, mancarica de urzici sau spanac cu mamaliguta -
primavara, pana la ciorba de "raci", de praz, mancare de prune afumate, de
gutui si zahar caramelizat - toamna.
Interesant de stiut e
ca... aceasta
ciorba de raci... n-avea raci!!!! Erau un fel de galuste
dichisite din faina, zeama de varza rece si proaspata, ceapa calita, bulion
si praf dulce de ardei rosu (pt. savoare si culoare). Toate se trageau la
tigaie, la copt adica, pana se rumeneau un pic si se aduceau pe urma in
vasul
in care aveam 2 parti de apa si-una de zeama de varza la fiert. Cand se
serveau la masa se trecea un ardei iute rosu printr-o flacara si se
presara apoi partea care se pulveriza peste delicatesa din farfurie.
Gustul nu se compara cu nimic!!!!! Si sunt atatea de povestiiiit!!!!
Despre dulciuri....ce mai poveste! Se facea un fel de halva in
casa, gogosi de toate felurile si mii de alte bunatati...."
- 30.01.2011/11:30: Alina - amintirea culinara 6: din Arad, postata la adresa Pauza de ceai
- 30.01.2011/14:00: Eu - amintirea mea culinara 7:
Trebuie sa atasez si eu ceva amntiri dragi, despre delicatesele gatite de bunicile mele:
- cea din partea mamei, a fost învatatoare si dupa pensionare a ramas în
Berca/Buzau; bunica era specialista în
ciorbe de loboda, ce contineau toate legumele si mirosea a vara! În micuta ei locuinta, avea permanent un borcan de 10 litri cu
bors si tin minte ca-mi placea sa beau câte un paharel chiar si asa, în loc de limonada :) Si mai stia bunica sa gateasca o
mâncare de gutui, ceva mai gustos nu-mi amintesc! nu era nici dulce, nici acra, avea consistenta unei tocanite, dar era usoara ca fructele de toamna! În vacantele petrecute la ea, faceam o adevarata cura de rosii, piersici si caise.
- cea din partea tatalui, dupa ce a locuit multi ani în Bucuresti s-a reîntors la
Sibiu, în casa în care s-a nascut bunicul. Bunica îmi pregatea cel mai delicios
mic dejun: fierbea ousorul cu cel mai auriu galbenus si taia câte o rosie carnoasa alaturi. Mai îmi servea o cana cu lapte... simplu, dar cu gust unic! Mai stia sa faca si cea mai buna
supa cu taietei (ca doar aleaga cea mai buna gaina din curte!). Facea si cele mai grozave snitele si cea mai frageda si aromata
prajitura cu lamâie. Dar ce gasesc eu cel mai grozav, este ca pe când aveam 14 ani am avut voie sa o ajut... si asa, a transmis mai departe secretele ei culinare! N-am reusit sa o depasesc, dar sunt tare mândra când îmi spun fetele: "mami, e asa gustos... ca la strabunica Ana!" :)
Fetele mele îsi amintesc cu mult drag de "
prajitura grilaj" pe care o face
bunica (mama mea) de câte ori vine în vizita la noi. O cunoasteti? aluat uns cu marmelada, decorat cu grilaj din acelasi aluat si miez de nuci. Hmmm!
- 30.01.2011/15:15: Ceska participa cu amintirea culinara 8: postata la adresa Dudu mic
- 31.01.2011/18:50: Ninu - amintirea mea culinara 9:
Bunicul meu imi facea
bomboane din zahar ars cu miez de nuca si erau delicioase :)) nu am mai mincat asa ceva de muulti ani :))
Lukluk 
