Jurnal de Vacanta de vara - Rasfat la Hotel Roman

"Baile Imperiale Romane au fost construite în anul 1838, pe locul vechilor bai romane care foloseau apa izvorului Hercules. S-au mai pastrat 4 încaperi cu doua bazine mari si doua cazi individuale. Odata cu construirea Hotelului Roman (1976), Baia Romana a fost înglobata la parterul hotelului." - citind placa ce descrie monumentul istoric, am fost foarte impresionati si am dorit sa vedem cu ochii nostri toate acestea. Asa ca am pasit în hol, la receptia hotelului...
Se vedea de la o posta ca "anii de glorie" trecusera de mult! Cele doua stele pe care în prezent le detine hotelul, se pare ca i-au fost atribuite dupa normele UE si totusi, daca stau sa compar faptul ca am platit cinci sute de euro pentru doua persoane - zbor dus-întors, cazare pentru cinci nopti la hotel de doua stele in centrul Romei plus mic-dejun, atunci spun clar ca nu voi alege niciodata "oferta" Hotelului Roman care suna "CAZARE 5 NOPTI + 1 Gratuita, Tarif 850 Lei/pers/sejur" (1 euro ~ 4,4 ron)!!! [În general, preturile pe care le pretind hotelurile din România - pe litoral, în Delta, în Sibiu sau alte orase, mi se par insolente si nu ma mir ca românii prefera sa mearga în concedii în strainatate si ca turistii straini nu vin decât o data! Noi... revenim pentru familie si prieteni.]
Ca sa vizitezi baile-imperiale-romane poti sa platesti o taxa de 5 lei sau poti sa soliciti o programare în Centrul SPA. Am obtinut fara probleme câte doua programari, semn ca centrul nu era aglomerat. Pachetul de servicii include masaj corporal general, o baie termo-sulfuroasă, o cana cu ceai detoxifiant si o împachetare pentru sudaţie. Tratamentul dureaza aproximativ o ora si jumatate si costa 80 lei de persoana.
Încaperea pentru tratament este... antica. Peretii din caramida rosie sunt îmbracati pâna la un metru în lambriuri din lemn roscat-închis iar pardoseala este acoperita cu pâsla de culoare verde. Mirosul de sulf si mucegai este puternic. Doua mese de masaj dispuse simetric, doua cazi-bazine în pardoseala, înconjurate cu balustrade din lemn, doua taburete si un cuier-pom... încaperea este dotata suficient. Pacat doar ca frumoasa cupola circulara este cârpita din loc în loc si nu se mai tine cont de structură arhitecturală initiala. Necesita însa lucrari grabnice de reparatii si restaurare - pe timpul masajului a cazut de câteva ori nisip din tavan.

Doua terapeut-maseuze amabile si comunicative ne-au asigurat masaje de relaxare si presopunctura în zona talpilor dupa care a urmat scufundarea în apa termala. Ni s-a spus ca izvorul Hercules tâsneste la suprafata chiar la parterul Hotelului Roman si ca apele-i termo-minerale cu proprietati unice în zona, alimenteaza printr-o retea de conducte subterane toate bazele de tratament ale celorlalte hoteluri si pensiuni din statiune. Hidrogenul sulfurat din apa termala (în concentratie de pâna la 60 mg/l) este singurul compus al sulfului care se absoarbe în organism prin piele.
"Sano per aqua" ...  Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.Ch. de Împaratul Traian sub numele Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras) - zeul Hercules fiind recunoscut în mitologia romană ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii și al echilibrului între forța fizică și cea spirituală. Atestarea documentară a stațiunii datează din anii 153 d.C., fapt consemnat într-o tabulă votivă. Muzeul de la parterul hotelului prezinta copiile mai multor tabule votive, statui si amfore si pastreaza încastrat în zid Basorelieful lui Hercules. Legenda spune ca "aici pe valea Cernei, mai precis in Cheile Corcoaiei, ar fi avut loc una dintre luptele lui Hercules cu Hidra, in urma careia legendarul erou dupa ce s-a imbaiat in apele cu efecte miraculoase a prins puteri noi si a retezat unul din capetele balaurului care abia de-a scapat fugind la vale spre Dunare. In cinstea acelei victorii oamenii vremii au realizat basorelieful lui Hercules chiar in stanca muntelui de unde izvoraste aceasta apa (Izvorul Hercules), infatisandu-l pe erou cu o maciuca pe umarul stang si in mana dreapta cu o cupa plina cu apa termo minerala din care imbie trecatorii sa bea."[...]"Peste secole (cu stapaniri diferite pe aceste meleaguri), austriecii incepand cu Imparatul Carol al VI-lea (1711-1740), Francisc I (1792-1835), Iosif al II-lea (1765-1790) reconstruind si dezvoltand statiunea Baile Herculane, au adus-o la rangul deosebit de onorabil de "cea mai frumoasa statiune de pe continent", cum avea s-o numeasca insusi Imparatul Franz Iozef (1848-1916) la 19 iulie 1852, cu ocazia vizitei facute aici." (www.hotelroman.eu)

Una din piesele cu care se mândreste muzeul Complexul Hotelier Roman este o canapea îmbracata în catifea albastra, ce a apartinut împaratesei Sisi.
Si din nou m-am minunat de Baile Herculane, ce a fost, ce a ajuns... si ce va mai ajunge?!
Dupa a doua sedinta de masaj am hotarât sa bem o cafea pe terasa de la etajul doi al hotelului. Probabil ca era prea de-dimineata (10 a.m.), pentru ca pe terasa mare cu piscina nu era decât o pereche mai în vârsta care servea apa termala adusa într-o sticla de plastic si servita din plasa si un barbat înfasurat în prosop, care savura o bere la halba.
Afisul de lânga tejgheaua barului anunta "Comanda si plata se fac la bar", asa ca m-am conformat. Am cerut barmanului câte un espresso - aveau Lavazza - si câte o prajitura, din acelea ochite în frigiderul cu usa transparenta. Am vrut sa platesc însa chelnerul mi-a spus "Achitati la plecare." OK... Între timp o cescuta cu cafea era pusa pe tejghea în fata mea, asa ca am întrebat "Trebuie sa duc eu la masa sau... ne serviti dumneavoastra?" Mi-a raspuns "Nu stiu daca o sa am timp!"...
Ma asteptam la multe însa sincer, la un asemenea raspuns nu ma asteptam! M-am mai uitat o data împrejur, eram înca tot singurii clienti... Am interpretat atitudinea lui ca pe o gluma proasta. Am luat cafelele si le-am dus la masa pe care o alesese între timp Helmut, apoi m-am întors dupa farfuriile cu prajitura. Am savurat cafeaua si privelistea, fara sa comentez incidentul.
La plecare, ne-am apropiat de bar si am privit chelnerul care tocmai aranja multe doze de fanta si cola în frigider. Am asteptat aproape zece minute sa-si termine treaba, apoi a venit la casa, a marcat si mi-a spus "18 lei". I-am întins o bancnotă de 20 cu gandul ca nu vreau sa îi las sub nicio forma ciubuc. El însa a luat tacticos banii si apoi m-a ignorat, revenind la "importantele lui treburi"! M-am simtit atât de intimidata încât nu am putut sa rostesc nimic... Am plecat... si cine stie daca voi mai intra vreodata în acest local?!