Dupa cum stiti, aici in Germania au început sarbatorile Pascale. Si pentru ca Marea Sarbatoare este simbolica si de fapt important este sa te bucuri de sarbatoare împreuna cu comunitatea din care faci parte, weekendul acesta vom serba Pastele. Cum altfel când prin lege avem vineri (Karfreitag) si luni (a II-a zi de Paste), zile libere?! Saptamâna viitoare nu mai este liber, dar bineînteles ca decorurile pregatite pentru Pastele catolic vor ramâne si pentru Pastele ortodox si cu sufletul voi fi alaturi de toti cei dragi din România.
Prin urmare, saptamâna aceasta la mine s-au finalizat: curatena generala (casa si curte), decorarea casei si a curtii, scrierea si trimiterea de felicitari per-post spre cei dragi de departe, pregatirea de mici atentii cu ocazia Pastelui pentru cei dragi din apropiere si pregatirea listei de cumparaturi pentru meniul de Paste pentru cele doua zile de sarbatoare.
Astazi este totul gata si respir usurata, am reusit totul în timp optim si cu multa placere ♥ (ba mai mult, joi am avut timp si pentru o superba plimbare in Gradina Botanica - voi reveni asupra temei într-o postare, cu fotografii splendide).
Și eu am o perioada aglomerata oarecum. Nu prea am timp de blog, dar am ținut sa întru la tine sa îți urez pentru mâine PASTE FERICIT! Distracție plăcută cu familia și comunitatea voastră!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult, Niko draga. Eu locuiesc în Germania de 23 de ani si trebuie sa recunosc ca m-am integrat foarte bine la stilul de viata german.
ȘtergereCând am spus "comunitate" m-am referit la vecini, clegi de serviciu, prieteni si toata lumea cu care intru voit sau nu în contact, prin activitatile zilnice. Sotul meu este botezat catolic, eu sunt ortodox, însa in Augsburg nu exista o biserica ortodoxa. Eu m-am obisnuit sa pot sa intru în orice tip de biserica libera de orice alt gând în afara de gândul de a ma reculege, de a rosti în gând o rugaciune si de a aprinde o lumanare pentru sanatatea celor dragi , în viata si inca una pentru sufletele celor dragi dusi pe cealalta lume.
Exista o capela în care se tin slujbe din doua în doua saptamâni, o data pentru români, cealalta saptamâna pentru ortodocșii rusi. Merg foarte rar.
Iti multumesc înca o data Niko draga ♥
Mereu am considerat că dacă ar fi să mă mut în altă tară m-aș adapta la posibilitățile oferite de localitatea respectivă, așa cum spui că te-ai obișnuit tu să intri în orice biserică. Ce-mi place cel mai mult în afra este spiritul civic al comunității, legăturile acelea care se creează între vecini. E un lucru care îmi lipsește aici la mine.
Ștergereeu sunt o persoana foarte sociabila si imi fac repede prieteni sau parteneri de discutii sau ma rog... intru usor in orice colectiv, ma adaptez repede, cred ca este una din cele mai tari caractere pe care le am.
ȘtergereIn fiecare an, în firma la care lucrez, are loc o evaluare facuta de catre seful firmei- care in prealabil a discutat cu cei peste tine in ierarhia profesionala si primesti calificative pe mai multe sectiuni: cum iti indeplinesti sarcinile, cum evoluezi, daca esti receptiv la nou, daca iti mentii promisiunile facute, etc; apoi pe plan social: daca te-ai integrat in Team, cum esti vazut in Team, daca te implici activ cand cineva are nevoie de ajutor, etc, etc... Si în fiecare an îmi zice seful firmei ca asemena calificative cum primesc eu nu sunt deloc obisnuite! "depaseste asteptarile" (deci superlaivul) la aproape toate intrebarile din evaluarea anuala! (si eu sunt intrebata la randul meu despre anumiti colegi sau despre munca in Team, sunt discutii intre 4 ochi ce se fac in mod regulat, o data pe trimestu si evaluarea, o data pe an). Nu vreau sa ma laud, pentru ca nu este nimic de lauda... zau ca nu fac niciun efort sa fac ceva special, ci asa imi este firea. Am avut noroc! Mult timp nu am fost constienta ca am aceasta calitate, dar am auzit de multe ori spunându-mi-se ca "aduci buna dispozitie in colectiv", "rasare soarele când apari tu" sau "cu firea pe care o ai, ti se vor deschide multe usi" La început am luat-o ca un compliment exagerat, însa auzit repetat în diferite firme sau situatii, am inceput sa cred Si odata ce am fost constienta de "forta" asta a mea de a fi sociabila, m-am desotorosit de timiditate si am "inflorit"!
Când ne-am mutat în Germania, mi-a fost foarte greu... singura cu doi copii de scoala primara! Am muncit pentru tot ce am realizat, nu am primit nimic cadou, dar am fost întotdeauna increzatoare ca vom reusi! La mine au dominat starile pozitive (raaar am picat - pentru scurt timp, coplesita de greutati).
ȘtergereAugsburgul este un oras ce seamana mult ca arhitectura cu Sibiul, eu am uitat de multe ori ca nu mai sunt in Sibiu La început m-am mutat in alta locuinta aproape la fiecare doi ani, incercând din bine în mai bine Oriunde am ajuns, m-am avut bine cu vecinii si mentin inca legatura cu câtiva dintre vecini. Cu Helmut sunt casatorita de 16 ani, locuim in casuta noastra de 14 ani. Strada noastra are doar 5 case, în doua familii sunt ambii nemti get-beget, într-o familie ea e nemtoaica, el din Iran, o alta familie, el e neamt si ea nascuta în Anglia, dar crescuta în Allgäu si noi, care suntem familie mixta româno-germana Din prima zi am fost primiti foarte bine! Abia ce plecasera cei care ne-au ajutat la mutat când la usa a sunat vecina (englezoaica) cu un buchet de flori in mana. Zice "Bine v-ati mutat pe strada noastra, eu sunt vecina directa dreapta. Stiu ca voi nu stiti, însa locurile de parcare din "insula" (o intrare din strada principala spre aleea noastra) sunt private si acolo unde sta masina voastra acum, este locul nostru" Vaiii, noi am sarit sa ne scuzam si Helmut a si pus mana pe cheile masinii dar ea zice "Nu este nevoie, astazi am parcat noi in garaj (ca ei au doua locuri) insa de maine va rog sa parcati in garaj pentru ca noi avem un copil cu handicap si avem nevoie de masina foarte aproape". Apoi ne-a invitat pentru seara urmatoare la ei acasa, la cina, sa cunoastem intreaga familie! Am fost foarte impresionata (eu am mai scris pe blog si despre fetita handicapata, care este deosebit de educata si care tare draga imi este).
Zilele ce au urmat, am luat sticlute Piccolo Prosecco si un tort mare si am sunat la fiecare usa, le-am inmanat prajitura si "sampanie" si e-am prezentat. Asa ne-am facut "intrarea" in cartier. Au urmat pe rând invitatii la masa, la fiecare vecin si noi la randul nostru am facut gratar in curte si i-am invitat pe toti. De atunci ne ajutam oricand avem nevoie de ceva, stam la povesti, mergem impreuna la restaurant, serbam zile de nastere sau anumite sarbatori, ne cunoastem copiii, nepotii, cateii ( Ricco, Claire si Leo) Este intr-adevar foarte bine! Niciodata nu a fost cearta!
Despre religie? ei sunt toti, pana la iranian, catolici. Eu sunt ortodox botezata. Însa nu am simtit niciodata ca nu ar fi bine asa! Am mers deseori impreuna cu vecinele la concerte de orga sau de colinde in biserica de cartier. In colajul de aici, am fotografiat turnul - clopotnita bisericii de cartier. De când il avem pe Leo (de 6 ani) cunoastem muuulta lume, prin plimbarile in parc sau pe alei aici in cartier, alaturi de patrupezi. Suntem o comunitate tare placuta. Imi lipsesc parintii, ca locuim asa de departe insa ne alinam dorul la telefon si anual in vizite. Tin legatura pe telefon, FB sau blog cu prieteni din copilarie, cu colegi de scoala generala, liceu si facultate, imi lipseste si posibilitatea de a-i intalni asa spontan, pe strada, prin oras... dar asta e! Am invatat sa traiesc si asa
ȘtergereSunt sigura ca si tu te-ai adapta rapid la viata in alt oras sau tara în Europa. Diferentele intre oameni nu sunt mari. Prejudecatile românilor aici nu exista! Si faptul ca nivelul de trai este relativ ridicat si uniform, creeaza o stare de relaxare, oamenii sunt prietenosi si bin crescuti.
Vara cand ma plimb cu Leo prin parc intalnesc o gasca de baietandrii (14-15 ani) care stau calare pe o banca, povestesc si mai fumeaza... Ma saluta mereu când trec pe lânga ei.
Daca intalnesc batrânele care merg cu cadrul sa ia o gura de aer in parc, si eu le salut... In rest, nu salutam pe oricine. Insa mai shimbam cate o vorba spre exemplu cu posesorii de câini nu stim cum ii cheama pe bipezi, dar stim cum se numesc cateii Da, eu sunt foarte multumita de cum decurge viata mea. Doamne mult-am!
Uite ca intr-o zi sfânta, Pastele catolic/ Duminica Floriilor, am simtit nevoia sa iti povestesc aceste aspecte din viata mea... sper sa te reintorci aici si sa citesti... E totul din inima!
Trimit îmbratisari si ganduri bune. Pupici
Am citit aceste raspunsuri pe mail, pe telefon, unele am crezut că sunt raspunsuri la alte comentarii, dar am citit cu drag tot ce ai spus. Nu am apucat să intru pe laptop pe blog că vroiam să-ți spun cât de mult îmi place acest spirit de comunitate la voi, obiceiul acesta de a invita vecinii nou mutati la masă, de a te prezenta cu o projitură /un suc, etc... La noi nu există si recunosc că undeva in adâncul meu rămân statornică obiceiului de aici, oricât de mult mi-aș dori să fiu altfel, dar probabil nici nu te poti schimba prea mult într-o comunitate care trăiește altfel.
ȘtergereTrebuie să recunosc că uneori nici eu nu sunt foarte sociabilă și nici nu încerc să fiu cu anumite persoane. M-am și fript de multe ori.
La ceva timp după ce m-am mutat aici, m-am trezit cu o doamnă în mijlocul curții spunându-mi că e vecina de peste câteva case și dacă n-am să-i dau și ei niște bani împrumut. M-a șocat pur și simplu. Nici măcar nu mi-a spus cum se numește. Nici azi nu știu, dar nici nu mai locuiște la noi pe stradă. O familie dificilă acolo, domnul s-a despărțit de doamna de mai sus, s-a căsatorit cu o fost, etc... treburi încurcate. Lumea se ferește de ei. Și uite cam asta e atmosfera, și cand mai vorbești cu câte cineva ți se spune că aia sunt așa și pe dincolo, că aia fac și dreg , etc...
Mă înțeleg bine cu vecinii direcți, cu cei cu care am gard comun, chiar daca nu avem altceva ce discuta și nu ne vizităm nici măcar la o cafea, dar nu am fost niciodată genul care iese la poartă la „povești” cu vecinii. Nici pe bunica nu am văzut-o vreodată, la ea în sat femeile se vizitau în curte/casă cu treburi, multe veneau la bunică că ea era croitoreasă.
Si totuși ajung la concluzia că efectiv eu am uitat cum să fiu sociabilă.
vezi, asa ceva aici nu "se poarta" - asa numitele bisericute sau bârfe. Nu! Niciodata nu am auzit aici pe cineva care sa-l vorbeasca pe altul în soapta... Daca ai ceva de zis, zici direct si incerci sa lamuresti situatia, daca e ceva ce deranjeaza.
ȘtergereNici noi nu ne vizitam des, nu stam la cafelute (în Sibiu aveam doua vecine cu care obisnuiam sa bem cafeluta, zilnic - una dintre ele este Livia, cea cu Tabloul din margelute). De aceea aici organizam intâlniri o data pe luna sau o data la doua luni, mai ales iarna, când din cauza ca zilele sunt scurte si nici nu este nimic de trebaluit prin curte, nu ne vedem nici macar din întâmplare ☺Adevarul este ca eu sunt si foarte ocupata - de la 8 la 17 sunt la birou, apoi ori fac sport, ori dans, ma rog, de doua-trei ori pe saptamâna vin acasa târziu, dupa ora 19. Asa ca, acasa sunt la weekend, daca nu cumva facem o excursie... Asa e ritmul, asa trec zilele si anii... Dar imi place stilul acesta de viata, sunt foarte multumita ☺
Te pup Niko draga si iti doresc multa inspiratie la vopsitul oualelor - astazi este Joia Verde ♥ Ganduri bune ♥
PASTE FERICIT, draga Carmen! Sa va fie ziua frumoasa, ca minunat ai
RăspundețiȘtergerepregatit-o! Iar cadourile sunt fermecatoare!
Petrecere frumoasa impreuna cu toti cei dragi! Pupici!😘❤️
iti multumesc mult Suzana draga ♥ Maine avem masa festiva, vin fetele mele.
ȘtergereToate pregatirile le-am facut cu multa placere si chiar daca anul acesta am vopsit ouale singura (de obicei veneau fetele) totusi mi-a placut si am depanat in minte amintirle cu fetele când erau micute si "ma ajutau" ☺♥ Doamne cum zboara timpul! Nici macar prajituri nu am mai facut anul acesta, pentru ca fetele au promis ca aduc ele... Mi-au zis sa ma relaxez, sa folosesc timpul economisit pentru altceva placut - am citit ♥
Te pup Suzana draga. Un weekend placut!
Albinuta harnica :*!!!!! Ce de minunatii ai pregatit! :D
RăspundețiȘtergereVad ca si Leo te-a ajutat (cum altfel - a primit si el cadou de la Iepuras :D?)
Si eu intru in biserici... intram, ca acum cu toate parfumurile si uleiurile mai greu :))). Dar, de exemplu, la noi este o biserica romano-catolica Sf Anton se numeste. Tare mult imi placea sa intru si sa stau pe bancuta, in liniste.
Maine serbeaza si copiii Pastele si saptamana viitoare din nou.
Paste Fericit, cu sanatate, iti doresc cu drag :*
Leo ma ajuta mereu! Indiferent ca scoatem rufele din masina de spalat si le bagam la condenstator, ca lucram in gradina, ca ducem gunoiul, ca mesterim sau reparam... mereu langa mine! Si cand ma uit la filme vine si mi se aseaza în poala... Când scriu pe laptop, pe blog este mai greu ca nu am mainile asa lungi... ori pun laptpul lateral si atunci ma uit strâmb, ori ma aplec peste el sa ajung la tastatura... in acest caz de cele mai multe ori se simte jignit si pleaca ☺
ȘtergereCând locuiam in Sibiu, imi placea sa merg la Inconjurare si la slujba de Inviere. De cand am devenit mamica, nu am mai fost... apoi ne-am mutat in Augsburg si de atunci am fost doar de cateva ori la slujba de înviere. La catolici este "elegant" ca poti sa sezi pe bancuta. Imi place atmosfera de sarbatoare, nu particip la slujbe decat rar (ori de Paste, ori de Craciun si cam atât).
Voua un weekend placut! Duminica Floriilor cu bucurii! Pupici ♥
Ce cadouri frumoase!
RăspundețiȘtergereIar Leo m-a cucerit cum stă cu cadoul lui la pozat!
Mi-ar plăcea să fie și aici legăturile acestea frumoase de sărbători și nu numai între vecini.
Paște Fericit! Numai bine! pupici
Mihaela draga, iti multumesc ♥ Si voua o Duminica Floriilor placuta! Si o Saptamâna Mare binecuvântata!
ȘtergereEu si cand locuiam la Sibiu aveam vecini buni ☺ Mama locuieste inca in blocul in care am crescut. La etajul unu, erau doua familii, una avea 4 fete, alta avea 3 fete. Erau miculute, cand eram eu la liceu. Si o data m-a rugat una din mame sa le tund pe etitele ei (pentru ca am zis ca eu imi tai singura bretonul) si de atunci, ani de zilele-am tuns pe toate 7! ☺☺☺ Era la moda tunsura Paj. Fetitele ma iubeau, imi sareau in brate cand ne intalneam in fata blocului. Mama mi-a zis ca mereu intreaba ce mai fac... acum mamele sunt pensionare de mult si fetitele de atunci sunt la casele lor, au familii.
Apoi, in Valea Aurie unde am locuit eu inainte sa ma mut in Germania, ne-am avut foarte bine, pe scara! Eram toti aproape de aceeasi varsta. Cand faceam "munca voluntara" de infrumusetarea zonei verzi, ieseam toti cu mic si mare si dupa munca, mergeam pe câmp si faceam gratar, femeile stateam la taclale, mai tricotam sau coseam impreuna, barbatii jucau un fotbal cu copiii... Eram uniti. Mentin inca legatura cu cativa vecini, iar fetele mele, cu copiii (de atunci) din bloc. Pe timpul comunistilor, ne ajutam unii pe altii ☺ unul facea rost de cascaval, altul de Salam de Sibiu, altul de vin sau tuica, aveam ce ne trebuia! Eu dadeam meditatii la mate si engleza si vindeam produse Oriflame ☺ Doamne ce vremuri faine! La "revolutie" când pe stazi domnea haosul si seara se impusca in ferestrele ce aveau lumina, ne-am retras toti in pivnita. femeile si copiii, barbatii ne pazeau. Eram uniti, greutatile ne-au unit...
Acum, aici unde locuiesc, ne avem foarte bine cu vecinii, pentru ca fiecare are tot ce-i trebuie material; nevoie este doar de o vorba buna, de armonie, de un ajutor spontan - de mers la un medic, de ajutat la ceva de carat sau mai stiu eu ce... Noi toti vrem sa fie armonie si nimeni nu este indiferent, avem grija unii de altii ♥
Te pup. Ganduri bune si îmbratisari. Noapte buna! Un start bun in Saptamâna Mare! ♥