Se afișează postările cu eticheta scari. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta scari. Afișați toate postările

duminică, 19 mai 2024

Turnul berii

(continuare la Vacanta Bad Gögging"10-16 februaie 2024)  
Numele manufacturii "Kuchlbauer" a devenit si mai rasunator din momentul în care proprietarul berariei - de altfel si un mare pasionat de artă, l-a atras pe marele Hundertwasser într-un proiect pentru înfrumusetarea zonei. Fabricantul a suportat întregile cheltuieli pentru construirea unui "Turn al Berii", o artistica cladire concepută de Friedensreich Hundertwasser - unul dintre cei mai de succes arhitecti si pictori ai secolului al XX-lea. 
Turnul Kuchlbauer se dorește a fi un cadou pentru locuitorii din Abensberg și ca „turn de artă a berii” pentru întreaga Bavaria. Datorită farmecului său deosebit, turnul a devenit un magnet pentru vizitatori și, astfel, o mare atractie turistica pentru regiune. 
Planul de construcție a fost  întocmit în anul 2000 si turnul ar fi trebuit sa masoare 70 metri înaltime... Însa, pentru că în Bavaria, nicio clădire nu poate fi mai înaltă decât turnul bisericii locale, proiectul nu a fost aprobat! Arhitectul Hundertwasser a ajustat turnul la 50 metri... însa nici asa nu a fost aprobat! Chiar daca turnul Kuchlbauer era acum mai scund decât turnul bisericii, s-a considerat ca frumoasa cupola de aur era mult prea dominantă! După șapte ani de dezbateri, constructia a putut începe si turnul masoara acum doar 35 metri înaltime. În acest timp, marele artist Hundertwasser s-a stins din viata, motiv pentru care proiectul lui a fost preluat de arhitectul Peter Pelikan, care a condus mai departe lucrarile ultimei cladiri Hundertwasser. Piatra de temelie a fost pusă în anul 2007 si un an mai târzi, cupola aurie pe post de acoperis a fost amplasată pe turn. 
Sfera are un diametru de zece metri și cântărește douăsprezece tone. Pentru construirea turnului au fost folosite aproximativ 140 tone de oțel-armat și aproximativ 15 tone de oțel de profil. Turnul a fost deschis vizitatorilor în ianuarie 2010. 
„Forme rotunde, plăcute, ferestre dansante, podele neuniforme și linii organice, cupole tuguiate și copaci integrati pe terase si acoperisuri – acestea sunt elementele tipice ale clădirilor semnate de Hundertwasser. Arhitectura în perfecta armonie cu natura. Toate acestea îl fac pe Hundertwasser unic în lume.” scrie în brosura ce face reclama acestui turn. 
Asadar, vizita noastra la "Kuchlbauer” a continuat cu urcarea celor 200 trepte pâna în vârful turnului. Pe măsură ce am urcat în turn, am facut cunostinta cu "piticii" si spiridusii care prezita elementele sacre ale artei berii (conform Legii Purității): hameiul, malțul, drojdia și apa. Și desigur, toate acestea sunt prezentate în stilul lui Hundertwasser, cu mozaicuri și bucati de sticla, în culori vii, stralucitoare. La fiecare 10-15 trepte, o mica terasa cu ferestre si arcade, fiecare unica. Mici arbusti isi au radacinile în nișe, pe zidul exterior al turnului. Fiecare etaj este ca o pagina de poveste. 
Sus, în sferă, este o sala generoasa cu banci si un monitor care prezinta istoria turnului si bineînteles procesul de producere al berii. O terasa circulara în jurul cupolei, prezinta o priveliște senzațională asupra venerabilei Bavarii... Ai impresia că atâta frumusețe nu poate fi adevărată! O frumusete simpla si pura, care copleșeste, însa într-un mod tare plăcut!
Dupa coborâre, înainte sa ne ducem la masina lasata în parcare - unde ne astepta nerabdator Leo (ca din pacate, patrupezii nu au acces in turn), am trecut si prin magazinul de suveniruri. Am valorificat voucherul inclus în pretul biletului - am primit patru sticle de bere de manufactura, la alegere. Vara, am fi putut savura un pahar cu bere pe terasa restaurantului. Noi însa am fost in zona, la mijlocul lunii februarie. 
(Acesta a fost ultimul articol despre vacanta la Bad Gögging).

marți, 23 mai 2023

Monumentul eliberarii - Jurnal III

(continuare la "Mânastirea Weltenburg si defileul Dunarii - Jurnal II") 
Befreiungshalle – în traducere “Sala Eliberării” este un monument ridicat pe dealul Michelsberg (126 m) din orașul bavarez Kelheim. A fost construit între 1842 și 1863 la cererea regelelui Ludwig I al Bavariei, dupa modelele monumentelor antice romane. Este un monumentul neoclasic dedicat celor care au luptat pentru eliberarea Germaniei de sub Napoleon Bonaparte. 
Impresionanta rotonda construita din calcar se sprijină pe o bază cu trei etaje, este proiectată ca un octogon. Fațada exterioară este marcata de 18 contraforturi încoronate cu 18 statui colosale reprezentând landurile germane care au luat parte la bătăliile de eliberare. 
Aula este rotundă si are o înălțime de 45 m și un diametru de 29 m.
Interiorul sălii este conceput ca o sală mare cu cupolă, care este luminată de un opaion în vârful acoperișului conic. 
Primul etaj formeaza nișe, care poartă numele bătăliilor din războaiele de eliberare, flancate de câte două zeițe ale victoriei, statui înalte de 3,30 m - în total 34 de statui. Statuile simbolizeaza statele membre ale Confederației Germane. Două dintre zeițele victoriei țin fiecare câte un scut de bronz aurit stând între ele pe o bază joasă de marmură, în timp ce își oferă mâinile libere zeitelor vecine. Ca urmare, ele formează un dans rotund solemn, care este întrerupt doar de cei doua zeite-statui de lângă portalul de intrare. Acestea din urmă au fost realizate din marmură albă tiroleză și fiecare ține o ramură de palmier în mână îndreptată spre portal. Deoarece marmura tiroleză era foarte scumpă, celelalte zeițe ale victoriei sunt făcute din marmură albă de Carrara. Înaltimea acestui segment este de 7 metri. 
La galeria interioară se poate ajunge prin urcarea a 82 de trepte. Alte 40 de trepte duc la galeria exterioară, care ofera o vedere largă asupra văilor Dunării și Altmühl (din anul 2008, sala cupolei este accesibilă și cu liftul pentru utilizatorii de scaune rulante și persoanele cu dizabilități). 
Noi am urcat toate cele 165 de trepte într-o bucata si ne-am plimbat mai întîi pe terasa circulara exterioara pentru ca apoi sa admiram privelistea de sus din interiorul monumentului. Andrea, colega mea, are “rau de înaltime” însa si-a înfrânt teama si alaturi de mine a îndraznit sa se apropie de toate balustradele – chiar daca doar pentru selfies, tot este de laudat! ♥
Helmut si Leo ne-au asteptat pe o banca, în parcul din fata monumentului. Împreuna, am vrut sa servim o racoritoare pe singura terasa din parc, însa am asteptat mai mult de 20 de minute si chelnarita suprasolicitata înca nici nu ajunsese sa ne întrebe ce dorim. Am renuntat, pentru ca planul nostrum era sa ajungem si la Walhalla. (va urma)