Gânduri

Esti multumit, copiii ti-au crescut, atmosfera în familie este armonioasa, meseria îti face placere, timpul liber îl petreci asa cum ti-ai dorit, alternând sport, natura, muzica, lectura, prieteni, calatorii. Duci o viata echilibrata, manânci sanatos si... întro zi afli ca esti atat de bolnav (doar multumirea-ti sufleteasca si buna-ti dispozitie au ascuns simptomele), ca viata îti atarna de o interventie chirurgicala deosebit de complexa! Ai mai auzit despre asemenea cazuri, dar te-ai gândit ca tie nu ti se poate întâmpla asa ceva! Acum esti pus în fata faptului împlinit. Socul este atât de mare, încât nu ai putere, dar nici timp sa analizezi situatia, lasi evenimentele sa curga, accepti regulamentul spitalului, ai încredere totala în personalul medical si speri din suflet sa iesi cât mai repede din aceasta stare de criza.
Dupa operatie, zilele în spital trec greu, te dor toate... dar traiesti. Si atunci începi sa te întrebi, nu doar "oare de ce tocmai eu?!" ci si "oare acum sunt sanatos?!", "va fi bine?!"
Din spital esti trimis in Clinica de recuperare post-operatorie, dar ai fi vrut acasa la tine, sa te retragi întrun colt, sa analizezi necazul care s-a abatut asupra ta, "sa-ti lingi ranile"...
În clinica însa, deschizi ochii si observi ca alaturi de tine sunt stationari alti 500 pacienti! Nu esti doar TU, sunt multi ca tine!
Cei care umbla adusi de umeri si nu-si pot întoarce gâtul, sunt ca tine, dupa o operatie pe cord, cu cosul pieptului taiat. Cei care au "tunsura periuta" sau poarta caciulite sau basmalute, sunt cei care tocmai au încheiat o chemoterapie. Toti au de serbat o "a doua zi de nastere" si privesc spre viitor cu optimism. Au între 30 si 80 de ani, sunt proaspat casatoriti sau au deja copii la gradiita; altii sunt bunici sau strabunici. Majoritatea sunt prietenosi, zâmbesc cu bunatate, te saluta si îti face placere sa-i întâlnesti în diversele grupe, la ergo-ciclism, mars, alergari, drumetii. Pacientii în clinica se sustin, se mobilizeaza reciproc si se bucura de succesul colegului de suferinta. Diminetile se întâlnesc în salile de asteptare din fata laboratoarelor pentru analiza sângelui, EKG, masurat tensiune, iar serile, dupa cina, petrec cu placere câteva ore, în fata unei cesti de ceai sau a unui pahar cu vin rosu (este recomandat), schimbând impresii în legatura cu ultimul seminar pe tema de sanatate, alimentatie sau anatomie, la care tocmai au luat parte.
În seria aceasta de trei saptamâni, pacienta este si o bunicuta simpatica, fosta profesooara de muzica, care a hotarât sa învioreze atmosfera în sala de receptie. A deschis capacul pianinei de sub scari si a început sa intoneze câteva Volkslieder. În urmatoarele minute, câteva femei au facut cerc în jurul ei, acompaniând-o pe voci. La melodiile binecunoscute, s-au alaturat si vocile de bariton ale barbatilor, iar acum, concertele au devenit o obisnuinta a serilor de marti, vineri, sâmbata si duminica. Secretara de la biroul de receptie a scos la imprimanta chiar si un "poster"
Viata în clinica se desfasoara cu viteza melcului, dar daca ar fi sa definesc culoarea care caracterizeaza atmosfera, as alege verdele, pentru sperantă si un nou început si portocaliul, pentru caldura si bucuria de a trai.
Am petrecut câteva zile alaturi de sotul meu si m-am bucurat sa vad progresele pe care le face. Totul va fi bine!

PS: Despre cum este organizata o astfel de clinica de recuperare postoperatorie, voi povesti întrun articol viitor.
--------------------------------------------------------------------------------------
Sanatate tuturor celor ce citesc aceste rânduri si câte un ping-back, comentatorilor din ultimele zile :) Pandhora, Cleo, Sophie, Max, Rappa_ru, Dan, KaBea, Sailor, Artisitc Communism, Irina, Costin, Balaura, Zamfir, Ulise, Lukluk, Vera, Abbilbal, AngiG, Angi13, Mosu, Anamayana, Gabriela, Alexandru, Cella, Robert, Danielle, Ethos, Alina, ALM, SoriN,Iulisa, Coolnewz, Vero, Androxa, Rokssana, Vania, Caius, Ilarie, Teo Negura, Luna patrata, Cristi, Hai ca se poate.eu, Mirela, Zina, Se-cret, Griska, Gabi, Lillee.