Imprevizibil

Poate va întrebati ce e cu mine, de ce nu mai scriu nimic?... A trecut doar o saptamâna dar mie mi se pare ca a trecut o luna... Am îmbatrânit 10 ani!

Acum doua saptamâni - vineri, sotul meu a simtit o durere cumplita în omoplatul drept. De meserie fiind inginer-proiectant - sta ziua-ntreaga pe scaun la birou, cu ochii pe monitor - s-a gândit ca e o crampă musculara, deci a luat o tableta împotriva durerilor si una cu magneziu si dupa o ora s-a simtit ceva mai bine. A urmat sfârsitul de saptamâna pe care l-am petrecut cu prietenele mele. Durerile au trecut si reaparut din când în când si pe lânga tablete, am uns usor locul dureros cu Voltaren. Apoi luni si marti s-a dus la serviciu si abia miercuri s-a hotarât sa mearga la medicul de familie. Acesta - ca si noi, a presupus o spasma musculara cu o posibila prindere a unui nerv, deci i-a dat concediu medical trei zile si i-a prescris o serie de zece masaje. A mai trecut un sfârsit de saptamâna. Durerile din omoplat se intensificau dupa fiecare masaj asa ca, dupa al treilea, Helmut s-a hotarât sa roage doctorul sa-i schimbe tratamentul... Acesta l-a trimis la un specialist cardiolog, pentru un EKG de rutina. Programarea a fost pentru joi si... rezultatul acestui EKG a fost înspaimântator! S-a constatat ca Helmut suferise în urma cu o saptamâna-jumate un puternic infarct miocardic si starea lui se înrautatise într-atât încât doctorul s-a mirat ca sotul meu mai este în viata! S-a încercat imediat o angioplastina însa arterele au fost atât de înguste încât stantul nu a putut fi fixat. în urma acestei interventii pe cateter, a fost tinut în prima noapte sub observatie medicala în clinica si vineri a fost transportat cu salvarea la Zentralklinikum Augsburg. Medicul cardiolog a recomandat operatie de Bypass pentru sâmbata, dar în spital, chirurgii au stabilit ca termen de operatie ziua de luni - 30 mai, ora 11. Nu pot sa descriu clipele prin care am trecut!
Sotul meu a fost mare sportiv (alergator de maraton), este un tip activ, harnic, mereu în actiune; nu a fost niciodata bolnav, la fiecare control a avut tensiune "de aviator"... Ce soc a fost sa aflam ca este "cardiac avansat"! Din starea de soc de joi, am trecut în starea de groaza de operatie, apoi încet-încet am înteles ca Helmut a avut un Înger pazitor si ca ce va urma, este un drum cu o singura posibilitate: salvarea vietii prin operatie! Asteptarea este înfioratoare, orele trec ca lunile... Mi-am luat concediu de odihna si am înfruntat calvarul alaturi de sotul meu. Am alergat de trei ori pe zi la spital si i-am tinut de urât ore în sir. Acasa, am încercat sa tin situatia sub control, am organizat un sistem de comunicare eficient între membrii familiei - pentru ca nimeni, nici fratii lui Helmut, nici fiicele, nici familia mea - mama si matusa, nu locuiesc în Augsburg.
Luni a avut loc operatia. A decurs conform planului - au fost facute trei bypass; ieri a stat în reanimare si de azi dimineata a fost transferat pe sectia postoperatorie. Acum câteva ore se simtea mult-mult mai rau ca azi dimineata... narcoza trece si încep durerile! Îl asteapta cel putin zece zile de chin... Dar inima a fost recuperata! Viata ne-a mai acordat o sansa...