Copii care uimesc Lumea

Chiar daca pare incredibil, un baiat de doar 15 ani (din Statele Unite) a descoperit un test prin care cancerul pancreatic poate fi diagnosticat în faza incipienta. Jack Thomas Andraka, născut la 08 ianuarie 1997 în Maryland, este deja un nume cunoscut între inventatorii americani si cercetatorii de cancer.
"Când unchiul mei a murit de cancer pancreatic, m-a framântat întrebarea de ce este atât de greu ca aceasta boala sa fie depistata înainte de a fi prea târziu?!" Avea doar 14 ani. Jack a început sa-si dezvolte ideile în timpul orelor de biologie si s-a ambitionat sa revolutioneze medicina. A discutat despre proiect cu parintii (tatăl - Steve Andraka este inginer si mama - Jane Andraka, este medic anestezist) care i-au promis sa-l sprijine, chiar daca si lor li s-a parut tema de cercetare mult prea îndrazneata pentru vârsta adolescentului.
"Am contactat 200 de profesori-sefi de laboratoare, descriind faptul ca am nevoie de un loc pentru a-mi duce la bun sfârsit cercetarile. Am avut 199 raspunsuri negative." povesteste Jack în intreviu.

Singurul accept a venit de la Dr. Anirban Maitra, profesor de patologie, oncologie, chimie și inginerie biomolecular la Johns Hopkins University. Aici Jack a experimentat benzi de testare de diabet zaharat de la tatal sau. A descoperit ca testele se coloreaza daca intra în contact cu anumite proteine, identice cu cele ce apar la oamenii ce sufera de cancer pancreatic. Astfel, invenția lui Jack Andrakas poate oferi astazi un diagnostic rapid si precis, la prețuri de sub un dolar american. Testul se poate folosi cu succes nu doar în cazul persoanelor suspecte de cancer pancreatic, ci si în cazul cancerului pulmonar sau ovarian.
În mai 2012, Jack Andrakas a câștigat cu acest proiect, premiul Intel International Science and Engineering Fair (Intel ISEF) - cel mai mare concurs internaţional în domeniul ştiinţei al elevilor de liceu. Acest premiu este decernat anual si în competitie intra peste 1.500 de liceeni din 70 de ţări care îşi expun cercetările. Premiile aduc nu doar recunoaşterea internaţională, ci şi sume mari de bani. Inventia tanarului i-a adus marele premiu Gordon E. Moore (75.000 $) si momentul în care a fost chemat pe scena a fost cel mai fericit monent din viata lui.

Pe lânga marele premiu, Jack a primit diverse alte distinctii, cu banii carora plata taxelor universitare îi este asigurata pâna la absolvire. Acum, Jack doreste sa-si patenteze inventia si bineînteles sa continue cercetarile în lupta împotriva cancerului. Trebuie mentionat faptul ca ambitia si inventivitatea acestui copil sunt caractere de familie. În anul 2010, Luke - fratele mai mare al lui Jack, a câștigat 96.000 $ în premii la Intel ISEF, cu un proiect împotriva poluarii mediului, dezvoltând metode de prevenire a drenajului acid.
Jack Andraka a fost invitat la Casa Alba de catre președintelui Barack Obama si la data de 12 februarie 2013 s-a numarat printre invitatii de onoare la Congresul Statelor Unite ale Americii.

Imprevizibil

Poate va întrebati ce e cu mine, de ce nu mai scriu nimic?... A trecut doar o saptamâna dar mie mi se pare ca a trecut o luna... Am îmbatrânit 10 ani!

Acum doua saptamâni - vineri, sotul meu a simtit o durere cumplita în omoplatul drept. De meserie fiind inginer-proiectant - sta ziua-ntreaga pe scaun la birou, cu ochii pe monitor - s-a gândit ca e o crampă musculara, deci a luat o tableta împotriva durerilor si una cu magneziu si dupa o ora s-a simtit ceva mai bine. A urmat sfârsitul de saptamâna pe care l-am petrecut cu prietenele mele. Durerile au trecut si reaparut din când în când si pe lânga tablete, am uns usor locul dureros cu Voltaren. Apoi luni si marti s-a dus la serviciu si abia miercuri s-a hotarât sa mearga la medicul de familie. Acesta - ca si noi, a presupus o spasma musculara cu o posibila prindere a unui nerv, deci i-a dat concediu medical trei zile si i-a prescris o serie de zece masaje. A mai trecut un sfârsit de saptamâna. Durerile din omoplat se intensificau dupa fiecare masaj asa ca, dupa al treilea, Helmut s-a hotarât sa roage doctorul sa-i schimbe tratamentul... Acesta l-a trimis la un specialist cardiolog, pentru un EKG de rutina. Programarea a fost pentru joi si... rezultatul acestui EKG a fost înspaimântator! S-a constatat ca Helmut suferise în urma cu o saptamâna-jumate un puternic infarct miocardic si starea lui se înrautatise într-atât încât doctorul s-a mirat ca sotul meu mai este în viata! S-a încercat imediat o angioplastina însa arterele au fost atât de înguste încât stantul nu a putut fi fixat. în urma acestei interventii pe cateter, a fost tinut în prima noapte sub observatie medicala în clinica si vineri a fost transportat cu salvarea la Zentralklinikum Augsburg. Medicul cardiolog a recomandat operatie de Bypass pentru sâmbata, dar în spital, chirurgii au stabilit ca termen de operatie ziua de luni - 30 mai, ora 11. Nu pot sa descriu clipele prin care am trecut!
Sotul meu a fost mare sportiv (alergator de maraton), este un tip activ, harnic, mereu în actiune; nu a fost niciodata bolnav, la fiecare control a avut tensiune "de aviator"... Ce soc a fost sa aflam ca este "cardiac avansat"! Din starea de soc de joi, am trecut în starea de groaza de operatie, apoi încet-încet am înteles ca Helmut a avut un Înger pazitor si ca ce va urma, este un drum cu o singura posibilitate: salvarea vietii prin operatie! Asteptarea este înfioratoare, orele trec ca lunile... Mi-am luat concediu de odihna si am înfruntat calvarul alaturi de sotul meu. Am alergat de trei ori pe zi la spital si i-am tinut de urât ore în sir. Acasa, am încercat sa tin situatia sub control, am organizat un sistem de comunicare eficient între membrii familiei - pentru ca nimeni, nici fratii lui Helmut, nici fiicele, nici familia mea - mama si matusa, nu locuiesc în Augsburg.
Luni a avut loc operatia. A decurs conform planului - au fost facute trei bypass; ieri a stat în reanimare si de azi dimineata a fost transferat pe sectia postoperatorie. Acum câteva ore se simtea mult-mult mai rau ca azi dimineata... narcoza trece si încep durerile! Îl asteapta cel putin zece zile de chin... Dar inima a fost recuperata! Viata ne-a mai acordat o sansa...