joi, 2 august 2012

Excursie în Delta Dunării - Jurnal de vacantă (13)



La capătul Dunării bătrâne si jumătatea distantei dintre Polul Nord si Ecuator, se întinde cel mai tânăr tărâm al Europei, numit simplu "deltă". Este un spatiu mirific, de-o frumusete si-o sălbăticie care te cuceresc din prima clipa; odată văzut, se cuibareste în sufletul tău pentru ca mai târziu sa-ti incite dorul si sa te cheme spre el, din nou si din nou... Asa le povesteam fetitelor mele, cu ani în urma, pe drumul care ne ducea în prima vizita spre Delta Dunării.
Ma aflam din nou în drum spre paradisul păsărilor si al micilor vietuitoare, de data aceasta doar alaturi de sotul meu. Priveam pe geamul microbusului peisajele ce se derula rapid si crâmpeie din acea minunata vacanta de vara îmi reveneau în memorie. Oare de ce nu ne-am mai întors în Deltă?!

Cu o voce inflexibila, ghida povestea amanuntit despre pădurea Letea, despre codrul Babadag, despre lacul dulce Razim si cel sarat Sinoe, despre orase antice-romane si violet de Murighiol. Autocarul cu care ne deplasam era la fel de bătrân ca grupul de turisti germani, caruia ne-am alaturat în ideea de a efectua o excursie organizata, din teama, acum spun - nefondata, că pe cont propriu nu ne-am fi descurcat. Am simtit până în rinichi fiecare denivelare de teren (si au fost, nu glumă!), dar odată ajunsi la locul în care Dunărea devine Mare, aceste griji au dispărut. Aveam să urmăm cursul sinuos al apei, la bordul unei salupe elegante, cu fotolii moi, din piele de culoarea untului. Parcă prea mult lux dintr-o dată! :) Pe când briza ne mângâia usor obrajii, în fata ochilor fascinanta deltă începea sa-si arate farmecele. Lăsam în urmă satul si pontonul si aveam în fata ochilor doar apa tivita cu sălcii pitice. Ne aflam pe cel mai vechi brat al Dunării, bratul Sf. Gheorghe, pe care navigatia este doar de interes local. Pescărusii gălăgiosi, ne-au înconjurat si tipătul lor ne-a însotit pe mai tot parcursul plimbării.

La ora amiezii am coborât la Complexul Cormoran. Nerăbdători sa descoperim fineturilor bucătariei lipovenesti, am luat loc la masa rustic aranjată direct pe malul Dunării. Au fost aduse platouri cu scrumbii usor afumate, heringi cu ceapa si salată de vinete. Mi-a fost tare pofta dar am constatat ca vinetele nu sunt proaspete, asa ca m-am înfruptat doar cu pesti. Visam ca următorul fel de mâncare sa fie o ciorba de peste făcută la ceaun, dar nu a fost sa fie. Ni s-a adus portionat pe farfurie, câte o bucată de piept de pui si o felie de crap, cu garnitura de cartofi natur. Nu doar combinatia a fost ciudata, ci si gustul... puiul uscat si pestele foarte gras (un chelner tupeist ni l-a prezentat ca fiind salău! Ori a folosit cuvântul Zander doar sa se dea mare ca stie ceva germana, ori a crezut ca "suntem veniti cu pluta pe Dunăre" prima data în lumea bună!). Cartofii cu gust fad, erau palizi rău, semn ca fusesera fierti si reîncalziti de câteva ori în ultimele doua zile. La desert ne-a fost servită o "plăcinta traditională cu brânză". Zău ca m-am bucurat, dar... nu numai ca era rece, aproape înghetată, mai era si sărată-potroacă! Mi-am privit comesenii... toata lumea dezamăgita! Din cei 70 euro de presoană cât a costat excursia, meniul acesta nu facea mai mult de 30 de lei! Ne-am ridicat de la masă si am urmat ghida care ne-a invitat sa vizitam sătucul de vacantă. În spatele restaurantului am descoperit un mic paradis. Căsute din lemn vopsit în albastrul, cu acoperisuri din stuf, rondouri de trandafiri roz si o piscina îngrijită, asetptau cochete deschiderea sezonului.

Ne-am întors la bordul salupelor si am pornit din nou pe calea apei, să descoperim frumusetile naturii. Unduirea valurilor conferă uitarea locului de unde vii. Esti acolo unde fiecare clipa este o surpriză, unde nu trebuie decât sa fii atent la tot ce te-nconjoara si sa te bucuri.
Egrete albe sau cenusii ori câte o barza, pescuiesc ascunse sub boltile sălciilor pletoase. În urmatoarea clipa privirile-ti sunt atrase de fâlfâitul aripilor unui cormoran.
În stânga si în dreapta canalului, printre rădăcinile contorsionate ale frasinilor si arinilor, razele de soare străbat greu si jocul de umbre crează ciudătenii ce pot fi asemuite cu anaconde sau crocodili.


Dintr-o dată canalul se îngustează si stufarisul e atât de des, încât la trecerea cu salupa îl poti mângâia. În functie de adâncime, apele deltei îsi schimba nuantele din gri-tulbure în verde-închis, smarald, albastru sau albastru-închis. Ierburile acvatice formează si ele un splendid mozaic unduitor. Si din nou câmpul marin se lărgeste. Papura si rogozul se unduiesc sub pala vântului, pe insula nisipoasă din departare aterizează greoi doi pelicani.
Cuvintele sunt inutile aici. Privesti mut si coplesit de frumusetile ce te-nconjoară. Salupa se opreste în mijlocul unui covor imens de nuferi albi si galbeni. Aerul curat îti umple plamânii. Ai vrea sa opresti timpul si nu stii cui sa-i multumesti pentru privilegiul de care ai parte. Te înclini doar, pătruns de evlavie.
Pe cerul lipsit de nori, apare un cârd de rate sălbatice. Apropierea noastra de mlastină si stufaris produce agitatie. Bibilicile si ratele motate îsi stiga puii si dispar, lăsând în urma smocul de trestii tremurând.


Ne intersectam cu grupul de francezi ce a pornit din Neptun odată cu noi. Aparatele fotografice nu contenesc sa capteze imagini care să aducă bucurii si mai târziu - atunci când toate aceste trăiri unice vor deveni doar amintiri.
Înainte ca cohorda de tântari sa devina activă, suntem adusi din nou la tărm, unde bătrânul microbus ne asteaptă la umbra unui stejar.
Bineînteles că dupa o zi petrecută pe apă, ai nevoie neapărat să mergi la toaletă. Am aflat cu stupoare că asa ceva nu exista aici! Ni se spune pe-un ton atât de natural, sa mergem în tufisuri. N-am fost deloc încântată, dar m-am descurcat, neavând încotro. Au fost însă cu noi în grup doamne în vârstă, cu mers nesigur, sustinut de cârje... Din păcate în astfel de situatii, nu ai cum sa fii de ajutor...
Am urcat din nou în microbus, lasând în urma o haită de câini cu figuri triste.
Am făcut drumul înapoi, tăind în doua chihlimbarul lanurilor de secară sau galbenul verzui al câmpurilor de mustar, am traversat aceleasi sate, aceleasi intersectii, aceleasi lacuri si păduri. Am ajuns din nou în Neptun la asfintitul soarelui.
A fost o excursie frumoasă, pe care am fi dorit să o prelungim cu măcar încă trei zile, însă turul nostru de vacantă era abia la jumătate!
Ne vom întoarce cu siguranta, cândva, poate la anul, să savurăm o săptamână pe acest tărâm de poveste...


(va urma)

24 de comentarii:

  1. N-am fost niciodata in delta, dar prin felul in care ai povestit si ai imbinat fotografiile, tare mi-a venit dorinta sa merg.
    Grozava postare, draga Carmen!
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sa nu ratezi ocazia, oricând se va ivi ea :) te pup, Vera draga.

      Ștergere
  2. Intr-o vreme, lipsa sau insecuritatea WC-urilor din Romania era un motiv de amuzament. Acum ma descumpaneste; se pare ca pentru industria de turism suntem irecuperabili.
    PS.
    Am aflat ca exista "turism de catastrofa": http://www.tvtravel.ro/articole/detalii/695/Noul-trend-turismul-de-catastrof.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noi calatorim cu multa placere si am vizitat multe locuri minunate în lumea aceasta mare. Din dorinta de a arata sotului meu tara în care m-am nascut, întreprindem o data la 3-4 ani cate un turneu... apoi ne descurajam si pâna adunam din nou curaj, mai trec 3 ani :)) Asa cum e, e tara mea si o iubesc!

      Ștergere
  3. Am fost "lipovan", paznic si pescar la un ghiol din delta! Frumoase imagini! Imagineaza-ti ca noi nu aveam apa pentru igiena, totul (inclisiv spalarea farfuriilor) se facea in... lac!
    Dar exista "reversul" situatiei! Turistii germani (evident cei mai civilizati dintre turistii primiti acolo) spuneau ca "e mai bine ca nu exista drumuri si facilitati, asa ramane delta naturala"!
    Si inclin sa ii dau dreptate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca nu înteleg exact ce vrei sa spui!!!
      ca daca înclini sa dai dreptate celor ce spun ca bine ca nu exista drumuri bune si sistem sanitar, atunci trebuie sa spun ca asta este o scuza "ieftina"!
      Daca ar fi sa mergem dupa principiul "sosele proaste", atunci nu ar mai exista turism nicaieri! dar în toata lumea exista locuri frumoase, peisaje minunate, unde turistii (si mai ales localnicii) respecta regulile naturii! Nu vreau sa intru în amanunte, dar dau un singur exemplu, Italia, care are orase superbe (încarcate de istorie si cultura), munti cu peisaje unice (ce ofera drumetii salbatice), mari si lacuri, pentru cei ce iubesc balaceala. Totul curat si civilizat.
      Ma întreb cat de naturala ramâne Delta Dunarii daca fiecare arunca resturile menajere si uleiul de gatit în apa... Si ma întreb unde-si spala rufele?!... Salbaticie si lipsa de igiena sora cu inconstienta! se traieste pe principiul "ce nu ne omoara, ne face mai rezistenti"?!?
      Nu vreau sa povestesc despre cum arata paduricea în care am fost trimisi sa ne facem "treburile" în tufis! servetelele murdare zburau de jur împrejur si ai avut nevoie de mare atentie unde calci, ca daca-L nimeresti, nu ai noroc nici macar la lotto!!!
      Crezi ca veneau mai multi turisti, daca se montau trei cabine de toaleta?! Pentru ca repet, nu am fost la capatul pamântului, ci la baza de îmbarcare a turistilor pentru vizitarea Deltei Dunarii!!!
      deci... Delta se va degrada, daca se va degrada, tocmai din inconstienta cu care este exploatata de localnici! parerea mea...

      Ștergere
  4. Ai povestit atat de frumos incat simt si eu ca am fost cu voi! Nu am ajuns inca in Delta, dar e un proiect pentru viitor! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sa nu aud ca vara urmatoare nu mergeti în Delta! tocmai tu, care ai prietena din Delta?! ooooo, Aniela! Abia astept sa ne povestesti cum a fost si sa ne arati fotografii :) Te pup

      Ștergere
  5. Pare o vacanta grozava.Poate in viitor voi vizita si eu Delta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Sarut mana Carmen!
    Cu greu as mai putea spune ceva in plus fata de tot ceea ce ai povestit atat de frumos!Daca exista Raiul pe Pamant, acela este Delta Dunarii,acest loc inimaginabil de frumos care ni se ofera cu atata candoare la fiecare pas.
    Sa-ti fie seara bucurie!

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte frumoase pozele Carmen, mi-au placut mult:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Azi m-am simtit,citindu-ti postarea,ca o minge de tenis.Saream de la frumusetea locului la cruda realitate de a trai in Romania.Cand in aer,cand pe pamant:).
    Cum au perceput strainii aceste frumuseti invaluite in neajunsuri sau ignorante?
    Un loc ce merita vizitat,dar in care doar natura are ceva de spus,omul nu face nimic sa se ridice macar la un pas in urma ei.
    Zi splendida sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa este Angi! eu vad totul cu ochi de român si... stii cum este, ca dragostea de mama: îti iubesti copilul, ca-i frumos sau urât, prost sau destept,e al tau si-l iubesti!
      am discutat însa cu o doamna venita prima data în Romania si-mi spunea ca este a doua "experienta în care se simte înselata". Prima, se înscrisese la "Degustare de vin si foc de tabara cu gratar" Spunea ca platise 35 euro si toata petrecerea s-a desfasurat de la ora 17 la ora 20, când a primit sa guste 10 vinuri (de 10 ori cate doua guri de vin) si la "gratar" a primit o felie de pâine cu un mic si un cârnacior cât degetul mic!
      Noi am platit pentru excursia în Delta 70 euro de persoana, transportul cu microbusul acesta obosit, ghid, masa de prânz traditionala (fara bauturi, nici chiar apa!) si transportul pe Dunare. Eu si sotul meu, puteam sa investim altfel cei peste 600 roni! Dar... vom sti mai multe, data viitoare :))
      Te pup Angi, sa ai un sfârsit de sapttamâna minunat!

      Ștergere
  9. data viitoare, va recomand ca la picioarele Deltei, sa apelati la mersul pe canale cu un pescar local, si o barca cu vasle. Si eventual sa va pregateasca la el in familie o masa de peste traditionala. Toate aceasta supra-solicitare turistica, motoare puternice pe canale, elicoptere in primul rand sperie si afecteaza imediat si inreparabil pasarile, animalele, si pestii, sa nu zic de riscul crescut de poluare prin pierderile de benzina ....
    Ia mai mult timp, dar asa veti asculta si linistea Deltei, vreo 2 povesti ale vietii lor de pescari.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. aha... multumesc! ideea aceasta am avut-o si eu, dar cum sa procedez?! sa vin cu trenul pâna la Tulcea si apoi pe jos pâna în primul sat de pescari, sa merg în cârciuma satului si sa întreb care are chef sa faca un ciubuc?! ce siguranta am eu ca acel cineva, are o barca sanatoasa sau ca nu sunt abandonata undeva, prin papuris?! Ca se aud multe si se-ntâmpa destule, chiar si ziua în amiaza mare si în mijlocul orasului!
      Nu poti face turism asa! ori cunsti pe cineva, ori primesti recomandare de la cineva...altfel, eu una nu am curaj!
      Pentru "data viitoare" (daca va mai fi) e clar ca va trebui sa activez PCR-ul ( prieteni/ cunostinte/ relatii) :))
      PS: salupele de viteza nu erau folosite de turisti ci de milionarii României! Si eu sunt de parere ca primariile ar trebui sa se uite când semneaza aprobari si înregistrari de vehicule!

      Ștergere
  10. frumoasa zona, Delta Dunarii.... chiar foarte frumoasa... am fost si eu pe acolo...

    RăspundețiȘtergere
  11. superb! mulţumesc pentu plimbarea de dimineaţă!
    a fost o încântare!

    RăspundețiȘtergere
  12. SUPER POVESTE AM FOST SI EU IN DELTA DUNARII SI AM AVUT O EXPERIENTA LA FEL DE PLACUTA!!! :)

    RăspundețiȘtergere