Jurnal de Vacanta de vara - Arrival

Mult timp nu ne-am putut hotarî unde sa petrecem vacanta de vara - eu ma gândeam din nou la Gardasee (Italia), Helmut la Marea Adriatica, undeva în Croatia. Solutia dilemei a venit din partea Silviei, care ne ademenea de câteva saptamâni trimitând fotografii si mesaje din Delta. Atunci când ne-a confirmat ca a putut face pentru noi rezervare în Sfântu Gheorghe, am inceput sa pregatim traseul calatoriei cu automobilul.
Pentru ca sunt peste 2000 km - din care 1000 pe teritoriul României, am cautat sa stabilim macar doua puncte de oprire. Dispunând de trei saptamâni si jumatate de concediu, ne-am gândit sa împletim placutul cu utilul si sa ne vizitam prietenii - ne-am gândit la Florin în Apuseni si la Alina si Pandhora, în Bucuresti. Cum însa niciodata "planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din târg", beiusenii nu aveau concediu iar bucurestenii erau plecati în concediu ☺! Ce e de facut?!
Alina a spus ca daca dorim, ea poate sa aranjeze cazare si pentru noi la pensiunea din Baile Herculane, unde petrece an de an vacanta de vara împreuna cu familia si apoi ne poate da cheile de la apartamentul lor din Bucuresti, pâna când se întorc ei acasa din cura balneara. Planul ne-a sunat perfect, asa ca... ne-am pregatit de drum ☺

Cine porneste de acasa "cu noaptea-n cap" este rasplatit pe sosea cu un minunat spectacol de rasarit de soare! ☺ Cu toate ca din postura de co-pilot sunt mereu pregatita sa fotografiez ceea ce ma impresioneaza, aparitia soarelui m-a emotionat în asa masura încât am ratat imortalizarea electronica! Eram undeva pe un vârf de deal si soseaua cobora în vale oferind o perspectiva minunata. Parea ca dealurile din fata sunt doua brate ce ridica în căuşul palmelor un bulgare rosu-portocaliu. Soarele înca visa si placuta reverie molipsise întreaga natura...
Ne-am umplut ochii de frumos si dupa ce exaltarea s-a mai domolit, am reusit sa fac câteva fotografii ;)

Am traversat pe rând Bavaria, Austria si Ungaria. Soseaua a fost relativ libera, asa ca am circulat cu viteza maxima admisa, gândindu-ne ca România fara autostrăzi ne va mânca mult timp din orele de vacanta! Surpriza a fost ca din Szeged soseaua a continuat spre Nădlac pe o ruta necunoscuta nici de noi si nici de sistemul de navigare care indica permanent "Offroad!" ☺ Autostrada asfaltata ca în palma ne-a condus spre ceea ce am aflat mai târziu ca se numeste Nădlac2. Inaugurat de premierul Ponta în urma cu o luna, noul punct de frontiera arata înca si azi de parca ar fi fost dat cu mare graba în folosinta, neavând nici macar indicator pentru localitate, ca sa nu mai pomenim de benzinarie, grup sanitar, punct de schimb valutar sau o ghereta pentru vânzarea Ro-vignettelor! Eram însa siguri ca am intrat în România - tricolorul flutura si un panou mare indica regulile de circulatie rutiera în tara.

Autostrada a continuat pe centura Aradului si s-a terminat la Timisoara. Parcursesem deja 1100 km pe autostrada în doar noua ore. Cei 180 km ramasi pâna la destinatie ne-au luat înca trei ore si am ajuns pe la ora 5 pm în statiunea Baile Herculane. Alina ne-a întâmpinat pe sosea ca sa ne ghideze pâna la pensiune, deoarece localitatea era un mare santier! Strazi înguste, șanțuri peste șanțuri, poduri în lucru, praf si duduit de Pickhammer pneumatic... Toate acestea însa au devenit neimportante datorita bucuriei revederii cu prietenii dragi! (va urma)