Jurnal de Vacanta de vara - Mănăstirea Sfânta Ana

Cum ar fi fost sa plecam din Orsova fara sa aprindem câte o lumânare la Manastirea Sf. Ana?!


"Asezata pe coama "Dealului Mosului" ce domina Orsova si împrejurimile sale, de unde privitorul poate admira pitorescul golufului Cerna cu potcoava noii Orsove ce se ridica în jurul malurilor sale, dar si o parte a imensului lac de acumulare pâna la vestitele "Portile de Fier" al batrânului Danubius, Manastirea "Sf. Ana" - monument unic în felul sau - tine sa aminteasca celor ce îi trec pragul ca si aceste locuri sunt încarcate de istorie, ca si aici, într-o atmosfera de reculegere si dangatul clopotelor de fiecare zi a reînviat activitatea monahala, cu îndemnul sacru al vietii moral-crestine "ora et labora" (rugaciune si munca), spre binele societatii noastre si a patriei iubite.
Manastirea a fost ctitorita de cunoscutul ziarist, din anii interbelici, Pamfil Seicaru (1894-1980) care a luptat aici în calitate de tânar sublocotenent al regimentului 17 infanterie în anii razboiului pentru Reîntregirea Neamului (1916-1918) si care pentru faptele sale a fost distins cu titlul de Cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul" de catre regele Ferdinand al României.
Înaltarea manastirii constituie o multumire adusa lui Dumnezeu de ctitor, pentru ca l-a ocrotit pe toata durata razboiului, de la Orsova la Marasesti, pentru ca i-a salvat viata când, în timpul luptelor grele duse aici în vara si toamna anului 1916, a fost îngropat chiar pe aceasta coama de deal, într-un transeu, de explozia unui obuz, împreuna cu prietenul si camaradul sau de arme Petre Gavanescu.
Scapând amândoi cu viata, Pamfil Seicaru s-a legat sa ridice în acest loc, atunci cand va avea posibilitati materiale, o manastire în spiritul credintei noastre românesti, asa cum au facut-o în atâtea rânduri, prin veacuri, dupa batalii victorioase, Stefan cel Mare si Sfânt, Matei Basarab, Mircea cel Batrân, Constantin Brâncoveanu si alti domnitori si ctitori de inima.
Manastirea constituie, totodata prinosul sau de recunostinta adus memoriei camarazilor sai de arme care au sfintit cu sângele lor aceste locuri în vara si toamna anului 1916, dar si "în memoria tuturor eroilor care au cazut pentru o Românie Mare" - dupa cum el însusi scria în actul de donatie al manastirii catre mitropolia Olteniei, act notifica la München în 24 martie 1975. De notat faptul ca este si ctitorul monumentului eroilor de la Marasesto executat de prietenul sau, sculptorul Oscar Han.
Constructia manastirii a fost precedata de taierea prin padure a unui drum de acces pietruit numit "Drumul Eroilor" ce urca din centrul orasului Orsova veche, serpuind printre dealuri, care pe parcursul sau de 1500 m era strajuit de 7 triote si banci de lemn de stejar sculptat în care erau sapate dedicatii pentru fiecare regiment ce a participat la luptele de la Alion, Cerna, si eliberarea Orsovei în acele zile fierbinti din august-noiembrie 1916. In deceniul al saselea, dupa nici treizeci de ani, treptat, aceste troite au fost distruse de interperii si de elemente iresponsabile fiind irecuperabil pierdute.
Arhitectura manastirii se înscrie în maniera vechilor noastre biserici de lemn, cu inerente modernizari aduse stilului rustic traditional românesc. Pe fundatie de beton si piatra, pardosita cu caramida arsa se înalta biserica propriu-zisa în cununa de bârne încheiate în sistemul constructiv "block-bau" având sarpante din lemn si învelitoare din sindrila de brad.
În proiectie verticala Manastirea Sf. Ana are forma literei U mare. In centru se afla biserica cu plan trilobat si cu turla centrala, cu ferestre ce au avut initial geamurile pictate în imitatii de vitralii. Pe cele doua laturi se afla chiliile care împreuna cu biserica închid o curte interioara. De jur împrejurul bisericii si chiliilor pe interior si exterior se afla o tinda continua, acoperita, marginita de o prispa si din loc în loc de stâlpi sculptati ce sustin cosoroaba acoperisului.
Peretii interiori ai bisericii si chiliilor sunt captusiti cu zidarie din caramida, în chilii ei fiind driscuiti si varuiti în alb iar pictura murala din biserica a fost realizata de I. Ivarescu din Bucuresti în tehnica "fresca" cu culorile aduse din Spania si Italia.
Din pacate, aceasta pictura realizata în traditie icografica bizantin-ortodoxe, a fost acoperita în anii saptezeci cu un strat de var alb, ea pastrându-se în forma sa originala doar în turla.
Catapeteasma sculptata în lemn de tei - stramutata în anul 1967 la Manastirea Timiseni jud. Timis- ca si celelalte sculptri in lemn inclusiv cele deja amintite, 7 troite, au fost executate de fratii Popa, sculptori din Bucuresti.
Odata terminate lucrarile, manastirea trebuia târnosita cu hramul "Sf. Ana" dupa numele mamei ctititorului si introdusa în circuitul monahal ca manastire de maici. Din pacate Episcopul Vasile Lazarescu - viitor mitropolit al Banatului, a refuzat târnosirea motivându-si opozitia prin aceea ca lucrarile de constructie nu au fost precedate de acordul episcopului si de îndatinata sfintire a locului de amplasare a manastirii. Contenciosul prelungindu-se în timp, sfintirea a fost mult întârziata datorita izbucnirii celui de al doilea razboi mondial, iar dupa terminarea razboiului din cauza regimului ateist care nu a înteles sa sprijine astfel de actiuni.
Odiseea manastirii s-a sfârsit prin sfintirea sa la 2 decembrie 1990, de catre P.S. Episcopul Damaschin Severineanu, vicar al Mitropoliei Olteniei. Intre anii 1993-1997 au avut loc aici ample lucrari de restaurare, refacerea picturilor murale fiind realizata de Grigore si Maria Popescu din Bucursti, iar sculptura catapetesmei, a iconostaselor si a stranelor de sculptorul Costica Moroiu, tot din Bucuresti, lucrari care au fost încununate cu resfintirea în anul 1999, facuta de I.P.S. Nestor Vornicescu.
Se inmplineste astfel, dupa o jumatate de veac, un act de fireasca dreptate si cuvenita reparatie morala. Astazi Manastirea "Sf. ANA" este un asezamânt de calugarite condus de Maica Stareta Iustina Popovici.
Hramul Manastirii se prazuieste la 25 iulie, ziua adormirii Sf. Ana." - este transcrierea textului afisat la intrarea în biserica, vezi fotografia alaturata.
Mai trebuie mentionat ca dupa instaurarea regimului comunist, manastirea a fost transformata in restaurant cu discoteca, iar chiliile calugaritelor au fost folosite ca locuri de cazare...