Jurnal de Vacanta de vara - Baile Herculane

Ne-am cazat la vechea cunostinta a Alinei - Doamna Gina, care administreaza o mica si cocheta pensiune în localitate. Amabila, calda si discreta, ne-a facut sa ne simtim din prima clipa ca de-ai casei.
Fiecare zi petrecuta în Herculane s-a desfasurat altfel, singura constanta a fost baia în apa sulfuroasa-miraculoasa, de doua ori pe zi - dimineata si seara câte 15 minute.
Baza de tratamente "Baile Venera" dispune de mai multe bazine în care zilnic este alimentata si combinata apa de la izvoarele Venera si Hercules I. Chiar daca în prima zi ne-a uimit (șocat) aspectul neîngrijit al bazei, pe parcurs ne-am obisnuit si nu ne-am mai gândit decât la efectul curator al apelor ☺

În fiecare zi am facut câte o excursie sau drumetie în împrejurimile statiunii. Una din excursii a fost pe malul Dunarii, din Orșova la Drobeta-Turnu Severin.
Primul popas l-am facut în zona de vărsare a râului Cerna în Dunăre, pe malul lacului de acumulare. Am glumit cautând din priviri pe întinderea apelor albastre, sticlele pierdute la sfârsitul lunii iulie în Ulm, la serbarea dunareana Nabada ☺

Este impresionant cum fluviul traversează Carpații si separă Munții Banatului de Carpații Sârbești! Câta forta are apa! Cât de impresionant este barajul de la Portile de Fier!
Daca pâna acum 26 de ani zona era strict controlata (fiind si zona de graniţă), în prezent intrarea este libera pâna la turnului de supraveghere "Portile de Fier I".

Una din cladirile de la baza turnului adaposteste muzeul hidrocentralei - un muzeu deosebit ce ofera informatii emotionante în legatura cu mega-proiectul româno-iugoslav început în anul 1964. Aici sunt expuse dovezi ale istoriei comunităţii, o colecţie de ceramica veche, o moară de apă -considerată precursoarea turbinei moderne Pelton, câteva costume populare mehedintene, replici ale unor gospodarii si case traditionale din zona Ada-Kaleh, alte tipuri de aşezări rurale - locuinţa, curte şi acareturi, precum si exponate ale florei şi faunei din zona Parcului Natural Porţile de Fier. Este un Memorial al celor ce au fost înghitite de apele Dunarii - pentru ca prin construcția barajului, valea Dunării mai jos de Belgrad a fost transformată în lac de acumulare si nivelul apei în amonte de baraj a crescut cu 35 metri! Finalizarea proiectului a însemnat evacuarea a peste 15000 de oameni si stramutarea a 18 localitati (11 localităţi pe malul românesc si 7 localităţi pe malul sârbesc)!

Vizitarea muzeului se încheie prin coborârea cu liftul la 20 de metri în Sala turbinelor - unde pot fi vazute cele 6 turbine Kaplan. Ghidul ne-a oferit informaţii despre importantul obiectiv economic şi strategic al României, despre sistemul hidroenergetic, despre îmbunătăţirea navigaţiei şi a controlului inundaţiilor în zona. Am aflat ca tot ce s-a construit pe malul românesc, s-a construit simetric si pe malul sârbesc. Barajul a fost deschis în anul 1972, împreună cu centralele hidroelectrice. Cele două centrale hidroelectrice sunt despărţite de barajul deversor ce are o lungime de 441 metri, o înălţime de 74 metri si 14 guri deversoare. Lacul de acumulare format are peste 2 miliarde metri cubi apă şi o lungime de 120 km. Trecerea vapoarelor se face prin două ecluze construite simetric faţă de axul barajului. Sistemul de ecluzare se face în două trepte după principiul vaselor comunicante - diferenţa de nivel a apei este de 30 metri. (va urma)