duminică, 2 iunie 2013

În lanul cu maci

pentru rubrica FFFB - tabel de înscriere la Anastasia
video
Legenda populară românească spune că odată, demult, o mamă văduvă şi sărmană avea şi ea pe sufletul ei un odor de fecior, la care se uita ca la lumina ochilor. Că era bun şi cuminte şi asculta de vorba maică-si, ca de sfânta Evanghelie. Într-o zi, neavând biata femeie de nici unele la casa ei şi neştiind ce să-i dea băiatului de mâncare, a scos un ştergar, de-l avusese dar de la maică-sa pe când se măritase, şi dându-i-l împăturit frumos băiatului, îl trimise taman în alt sat, la un neam al ei, ca să-i dea pe el un căuş de mălai şi un boţ de brânză. Dar bordeiul văduvei era la marginea satului şi ca să treci în satul celălalt, trebuia să tai o pădure mare şi întunecoasă, apoi o câmpie şi după aceea, un deal şi-o vale, pustie nevoie mare. I se strângea inima femeii de grijă, când socotea că-i atâta cale lungă pentru biet fecioru-său, care de sărăcie şi nemâncare, de abia se ţinea pe picioarele-i şubrede, dar ce era să facă? Îşi făcu o cruce, îl puse şi pe copil să se închine, să zică un „Doamne ajută” şi-l porni la drum. Pornise băiatul cam când era soarele de două suliţi pe cer şi acu, acu sta să-nsereze şi bietul copil nu mai venea. Biata maică-sa făcea ce făcea, ieşea în prag, punea mâna streaşină la ochi şi cerceta zarea. De fecior nici gând. Dacă văzu ea că asfinţeşte soarele şi nici ţipenie de vietate nu se zăreşte cât cuprinzi cu ochiul, îşi trase ştergarul bine pe cap, înţepeni uşa bordeiului şi, mai moartă decât vie, porni să afle de urma fecioru-său. Merse ea mai întâi mai domol, trecu pădurea şi ieşi pe câmpie. Din vreme în vreme, îşi striga feciorul pe nume, doar, doar i-o răspunde, dar pădurea tăcea ca mormântul. O cuprinse atunci o frică de moarte şi o luă la fugă peste câmpul plin de mărăcini şi unde punea piciorul, tot în mărăcini se înfunda şi-l scotea plin de sânge. Dar ea nu simţea nimic, că în sufletul ei nu era decât dorul de copilu-i rătăcit ori, fereşte Doamne, mâncat de fiarele sălbatice din pădure. Şi alerga sărmana într-un suflet şi la tot pasul picura sângele din tălpile-i împunse de spini şi unde cădea picătura de sânge, răsărea o floare mare şi roşie, până ce se umplu câmpia toată de asemenea flori. Taman când răcnea ea mai amar: „Ionică, Ionică”, numai ce auzi, de dincolo de deal, un glas slab de copil venit ca de la mare depărtare, care îngâna: „mamă, mamă”. Femeia nu mai simţi nici urcuşul greu al dealului, nici valea abruptă şi într-o clipită fu lângă copil, unde căzu grămadă. După ce-şi mai veni în fire, îşi luă feciorul în braţe şi porni cu el înapoi acasă. Dar când să treacă peste câmpie, ce să vezi? Numai flori roşii, încotro vedeai cu ochii. De atunci se zice că ar fi macii pe pământ.

O altă legendă spune că, în timpurile de odinioară, macul nu avea culoarea roşie, ci albă. Macul era foarte somnoros din fire. Atunci când lisus a fost răstignit pe cruce, toate florile de pe câmp plângeau. Plângea şi macul cel alb. Dar istovit de atâta frământare şi lacrimi, a adormit. A dormit astfel trei zile, fără să se trezească. Când a deschis ochii, a auzit strigând din toate părţile: „Hristos a înviat!" - Cum? Hristos a înviat? Şi eu, somnorosul, nu ştiu nimic din ce s-a întâmplat? se tânguia macul. Macului i s-a făcut atunci ruşine că n-a putut asista la răstignirea, îngroparea şi învierea lui lisus şi, de atâta ruşine, a simţit că sângele îi năvăleşte în obraji şi se face roşu la faţă. Din acel moment, macul cel alb a devenit roşu şi toţi macii de pe câmp s-au înroşit şi au rămas roşii până în zilele noastre.

Legenda de origine greacă spune că macul a fost creat de Demetra, zeiţa agriculturii şi a roadelor pământului, pentru a putea dormi, după ce fiica sa, Persefona a fost răpită de Hades şi dusă în Infern. În mitologia romană Demetra poartă numele de Ceres. Legenda spune că Somnus, zeul somnului, a creat macul, pentru a o ajuta pe Ceres, zeiţa recoltelor. Ceres era epuizată după ce-şi căutase fiica rătăcită, motiv pentru care nu mai avea putere să dea rod lanurilor de grâu. Macii au ajutat-o să doarmă şi după ce şi-a revenit, grâul a început să crească din nou. De aici, credinţa populară că prezenţa macilor în lanul de grâu este esenţială pentru recoltă. (sursa legendelor)

22 de comentarii:

  1. Am revenit in lumea virtuala de ceva vreme si m-a intampinat postarea ta cu legenda macului din diferite traditii, super!
    Am citit, ca de obicei, intreaga postare pentru ca faci ca si cititorul sa fie captivat
    Un sfarsit de saptamana minunat

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. bine ai revenit, Anca draga!
      inainte sa raspund aici, am dat o tura pe la toti prietenii virtuali si bineînteles ca am lasat o urare si gânduri bune pentru duminica, si pe pagina ta!

      Ștergere
  2. Bună dimineaţa!
    Superbi! Prima fotografie îmi place foarte, foarte mult.
    Sunteţi aşa drăguţe cu flori roşii în păr...! :) Unde eraţi?

    Mulţumesc, draga mea, nu ştiam nici una dintre legendele prezentate de tine.
    Duminică minunată vă doresc! pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Buna dimineata!
      primul videoclip (49 secunde) este facut intr-o duminica, pe vremea cand obisnuiam sa facem cate un tur de biciclete cu intreaga familie. Nu ne indepartam mult de Augsburg, doar 15-20 km dus si tot atâtia intors, cu pauza de prajitura :)
      Fotografiile cu maci, de la mijloc, precum si fotografiile in care apar si eu, sunt facute în concediul din Turcia. Ultimele doua fotografii doar cu maci, sunt facute în drum spre Ninu (http://ninulescu.wordpress.com/) undeva in preajma casei lui.
      Fiecare moment surprins in fotografii ramane proaspat! parca ieri ar fi fost!
      O duminica fainat si tie, draga mea!

      Ștergere
  3. Este o încântare să te relaxezi plimbându-te pe un câmp cu maci.
    Să ai o zi liniştită

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pentru mine, florile salbatice sunt cele mai frumoase flori din lume, fie ca sunt flori de camp sau de munte, însa MACII... macii sunt reginele lor!
      O duminica minunata si tie!

      Ștergere
  4. Sărut mâna, Carmen! Foarte frumoasă postare! Ce de maci superbi şi ce de poveşti frumoase, legate de legendele macilor. Frumos şi filmuleţul. Ce bine vă stătea acolo, printre maci!
    O duminică frumoasă şi cu bucurie! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. tocmai ce-ti spuneam ieri, Alex draga... savureaza fiecare clipa alaturi de micuta printesa, pentru ca timpul zboara! :) De cand s-au mutat fetele la caminul studentesc, e totul altfel. Dar nu ma plâng... si acum e frumos, dar pana au fost copiii in casa a fost totul o zburdalnacie continua!
      O duminica minunata ti doresc, alaturi de familia ta draga!

      Ștergere
    2. Sărut mâna, dragă Carmen! Aşa voi face, căci sunt conştient că timpul zboară ca fulgerul!
      O duminică frumoasă, alături de cei dragi! :-)

      Ștergere
  5. Buna dimineata Carmen!
    Mi-au placut foarte mult legendele, iar floarea de mac este pentru mine simbolul verii.
    Cea mai frumoasa floare din fotografii esti tu! :)) >:d<
    Imi pare tare rau draga mea ca treceti printr-o peroada asa ploioasa! La noi este soare!
    Special m-am uitat pe net si se pare ca se va îndrepta vremea si la voi, dar din pacate, dupa weekend!
    Te pup draga mea si îti doresc o duminica frumoasa, îti trimit un snop de raze de soare si un vanticel cald! >:d<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. buna dimineata Minnie!
      si eu iubesc macii cel mai mult dintre toate florile!
      hmmmm, asa este cu vremea asta mohorâta! ne-a dat peste cap toate planurile! mda, nu a vem ce face... cu siguranta soarele se va arata candva si la noi, dar... timpul trece si cabana e tot sub folie, sub forma de gramada de lemne, in curte!
      Daca nici weekendul urmator nu avem soare, atunci e de rau! ca nu mai rezist, gata! ma mut la tine... ma primesti? :)) te pup draga mea. O duminica faina!

      Ștergere
    2. Cu bratele deschise draga mea! :))

      Ștergere
  6. Superbe fotografii, draga Carmen!
    Si mie imi place sa vad maci si albastrelele prin lanurile de griu!
    Duminica placuta!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Există momente din zi în care lumina bate în aşa fel încât urâtul dispare din peisaj şi se instalează, în loc, parfumul unei vieţi idilice, cu arome de fân şi flori de câmp. Există momente în care zgomotul este înlocuit de foşnetul unui lan de grâu iar privirea îţi este mângâiată într-un ritm de vânt şi soare.
      Există momente în care eşti fericit pur şi simplu pentru că eşti acolo, atunci."
      (http://lumeamare.ro/2012/06/28/de-fericire-in-lanul-de-grau/)
      Nu suntem singurele îndragostite de lanurile cu maci si albastrele... :)
      O duminica minunata Melly draga!

      Ștergere
  7. Cea mai veche floare de mac din Marea Britanie, care a fost culeasă de pe un câmp de luptă în timpul Primului Război Mondial şi conservată până astăzi, a fost donată Legiunii Britanice Regale (Royal British Legion), scrie Daily Mail.
    Florile de mac se găseau pe câmpurile de luptă din Franţa şi Belgia, iar de atunci au devenit un simbol al amintirii războiului. Cea mai veche floare de mac din Anglia a fost culeasă în 1916 în timpul unei lupte sângeroase din Arras, Franţa. Tânărul de 17 ani care a cules-o, soldatul Cecil Roughton, a trimis floarea acasă lipită de o hârtie cu un bilet pe care scria: "Suvenir din luptă din tranşeele de lângă Arras, mai 1916".
    Cecil Roughton a supravieţuit războiului şi s-a întors acasă, unde s-a căsătorit cu Dorothy Gregory. Cuplul a avut doi copii, Anne şi John, Dorothy a murit în 1966, iar Cecil în 1977, la 81 de ani.
    Familia a păstrat floarea de mac într-un carnet timp de 95 de ani. Nigel Humphreys (72 de ani), care a făcut şi el parte dintr-un regiment de infanterie - the Royal Green Jackets, s-a hotărât să conserve floarea aşa cum se cuvine. "Probabil că este cea mai veche floare de mac din timpul Primului Război Mondial. Este un pic veştejită, dar încă se poate recunoaşte ce fel de floare este", spune Humphreys.
    La noi soarele zambeste ostentativ printre scurte reprize de ploaie, iar temperatura este generoasa...23°C.
    O duminica frumoasa si o saptamana usoara iti doresc, draga Carmen!
    ...cu cer senin...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. interesante informatii ne oferi tu aici, Gina draga, multumim! chiar nu am stiut nimic din aceste istorioare.
      Iti doresc o duminica placuta in continuare, draga mea. Bucura-te de soare un pic si cu gandul la mine :) te pup

      Ștergere
  8. Frumoase fotografii, inså dupå cum våd printre zilele cu ploaie a fost si cåldurå, de sunt atatzia maci infloritzi. Aici macii infloresc prin Iulie. Superbå ultima fotografie, unde tu esti fotogenicå, inså peisajul este superb :-)Si aici a tot plouat in ultimele 3 såpt., iar intre ploi a fost soare si temperaturi mult prea ridicate pt. Norv., de aceea zåpada de pe crestele muntzilor s-a topit mai repede decat normal+ ploi ceea ce a creeat deplasåri de teren si inundatzii. Speråm in tot råul spre bine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa deci, Ella draga, tu scrii din Norvegia?! de aceea ti-a placut ultima fotografie, pentru ca ai vazut în spate muntii cu crestele încarcate de zapada! :)
      Iti doresc un start in vara cat mai agreabil! Sa speram ca soarele nu ne-a uitat chiar de tot! In curând se vor spulbera si ultimii nori...

      Ștergere
  9. Trebuie să inventăm o altă legendă a macilor, una mai veselă. Astea toate au ceva trist în ele.
    Şi tu, şi macii arătaţi minunat :)

    RăspundețiȘtergere
  10. sunt superbe primele poze cu acel camp plin de maci.
    pe vremuri, campurile noastre aveau la tot pasul maci, pentru ca in ultimul timp, eu nu am mai vazut maci

    RăspundețiȘtergere
  11. Foarte frumoase legendele. O prefer pe prima, parca e cea mai potrivita.
    Fotografiile sunt superbe. Am fotografiat si eu si maci zilele trecute dar n-am avut cand ii posta :) Sunt intr-o mare criza de timp...

    RăspundețiȘtergere
  12. Frumoase legende! Doar pe prima o știam :)

    RăspundețiȘtergere