Anul universitar 2012-2013

Astazi în Germania studentii au reînceput cursurile si crainicul postului de radio - pe care functioneaza desteptatorul meu, a facut o gluma simpatica la magazinul matinal. Anunta ca de astazi, din orasul nostru vor disparea frumoasele vânzatoare(*) si ca taximetrele se vor împutina, pentru ca de astazi studentii  vor fi din nou la cursuri :))
Da, asa este! Astazi universitatile si-au redeschis usile si studentii au navalit la primele cursuri. Nu exagerez când spun au NAVALIT! Fetele mele m-au sunat sa-mi spuna ca a fost un curs "Teoria scolii"(Theorie der Schule / profesor Werner Wiater), la care sunt înscrisi paralel studenti din semestrul I, II si III si în aula cu 350 locuri au fost ~700 persoane! O mare de studenti a inundat sala! Raluca s-a dus la curs cu 15 minute înainte de începere, în ideea de a ocupa un loc bun... când colo, a fost fericita sa mai gaseasca ultimile locuri pe scaun! Urmatorii colegi, s-au asezat pe scari, între rândurile amfitetrului. Este clar o anomalie, cu care se confrunta ministerul învatamântului! Practic, înca de anul trecut, numarul studentilor s-a triplat, datorita faptului ca a s-a redus învatamântul Gymnasial de 13 la 12 ani (a nu se comfunda cu gimnaziul din România! Gymnasium - german, este o trepta mai înalta ca un liceul teoretic sau colegiul. Spre exemplu, unui absolvent de liceu din România care doreste sa se angajeze în Germania, nu-i va fi recunoscuta diploma, decât daca a facut macar un semestru de facultate. Altfel, diploma de bacalaureat româneasca este echivalenta cu diploma de Realschule - Mittlere Reife, adica 10 clase) si pentru faptul ca anul acesta este al doilea an de când serviciul militar nu mai este obligatoriu... si nu se mai înscrie nimeni voluntar (:)) nici nu ma întreb de ce!).
Asa cum stilul învatamântului pre-universitar din Germania este total diferit de cel din România, si stilul de studiu si de viata al studentlor de aici este total diferit fata de cel al studentilor români. Aici fiecare student este considerat un adult responsabil pe viitorul lui si are libertatea de a-si alege singur cursurile pe care doreste sa le urmeze si ordinea în care simte ca i se potriveste sa aprofundeze materia. Fiecare îsi întocmeste singur orarul si este atent sa adune punctele care-i asigura promovabilitatea. Este de savurat cu grija o asemenea libertate! Cine crede ca "viata este roz" se va trezi curând exmaticulat. Deasemenea, fiecare student are dreptul sa ceara un ajutor lunar în bani, ce este calculat pentru fiecare caz în parte - în functie de mai multi factori, dar mai ales de veniturile parintilor. Acesti bani sunt acordati o parte ca "bursa" si o parte sub forma de împrumut, ce va fi rambursat din salariile primului an în serviciu, cu dobânzi foarte mici, deci în avantajul studentilor. Aceasta bursa însa se acorda doar pe perioada primului studiu si doar acelor studenti ce promoveaza toate examenele semestriale.
Tinerii în Germania sunt mult mai independenti si seriosi, încearca sa-si cladeasca viitorul pe propriile forte. Foarte putini mai locuiesc cu parintii, majoritatea locuiesc în WG (Wohngemeinschaft = apartament închiriat în comun), în garsoniere închiriate sau în cel mai fericit caz - în camine studentesti. De ce spun fericit, pentru ca ele apartin universitatii si nu unor privati care pot pretinde sume exorbitate, calitatea acestor locuinte fiind de cele mai multe ori mult sub nivel!

Caminele studentesti sunt compuse din locuinte tip garsoniera, pentru fieacre student un apartament cu hol, baie, camera si nisa de gatit, balcon sau curte si beneficiaza pausal de caldura, apa calda, telefon/internet/TV. Plateste separat doar curentul electric. Deasemenea caminele studentesti au fiecare un administrator care se ocupa într-adevar ca totul sa functioneze perfect, exista la parterul fiecaruia sala de lectura, sala de întrunire (Hobbyraum), studio fitness, sali de sport si terenuri în aer liber iar pivnita este amenajata cu masini de spalat si uscatoare de rufe cu acces pe baza de fise. Fetele mele locuiesc amândoua în acelasi camin, Adela la parter (cu gradina), Raluca la etajul unu, pe diagonala cu sora ei :)
Va întrebati cum îsi pot permite studentii un asemenea lux? Nu pe buzunarul parintilor! (*)Fiecare lucreaza ceva, unul sau mai multe mini-jobs ca vânzator, chelner, ghid turistic... etc, pentru 400 euro Basis si 16-20 ore pe saptamâna, cu carte de munca (în niciun caz "la negru") si scutire de impozit. De platit, eu le platesc taxele universitare, care sunt diferite de la Land la Land, în functie si de caracterul de recunoastere al universitatilor. Spre exemplu în Rostock, unde faima facultatilor nu se compara cu cea a celor din alte Bundesländer, taxa semestriala este de 127 euro. În Bavaria, taxa semestriala este de 565 euro! Pentru studentii din aceeasi familie, doar pentru primul se percepe aceasta taxa, pentru umatorii se încaseaza 90 euro. In cazul meu, pentru cele doua fiice, am de platit 1310 euro pe an! Nu e putin, dar... asa cum cu siguranta fiecare parinte spune - sunt bani investiti cu folos si nu-mi pare deloc rau sa-mi ajut copii! Bineînteles ca pe lânga acasta taxa, mai sunt de platit o multime de carti, taxe medicale si obiecte de uz personal, fetele mele lucreaza vineri si sâmbata toata ziua, de aceea, si eu le ajut cu drag, pentru ca sunt harnice si merita! Peste doi ani Adela va primi titlul de Bachelor of Arts - ANIS (Licențiat în litere și filozofie - Studii lingvistice pentru comunicare interculturală) iar Raluca, peste trei ani, Bachelor of Education - profesor licentiat în arte si istoria artei.