Prima zapada 2015 ☺

Astazi la amiaza a fost soare, am iesit în curte sa matur frunze doar îmbracata cu un tricou cu mâneca scurta...
La ora 20:30 a început sa ningaaaaaaaa! ☺☺☺ S-a asternit ceva, dar nu cred ca mâine dimineata se va mai vedea...
M-am încaltat cu ghetele, am îmbracata jacheta groasa si am iesit în curte sa ma bucur de primii fulgi de nea si sa strig "Bine ai veni IARNA!" ☺

Jurnal de Vacanta de vara - La gura de vărsare a Dunării (2)

(continuare la "JVv - La gura de varsare a Dunarii")
Când îti abandonezi masina într-o parcare si pornesti cu vaporasul spre un sat înconjurat de ape, ai ciudatul sentiment ca te îndrepti spre "capatul Pamântului"... Localitatea Sfântu Gheorghe se situeaza pe partea stânga a celui mai vechi brat al Dunarii – Bratul Sfântu Gheorghe, în apropierea gurii de varsare a Dunarii în Marea Neagra. Comuna ocupa o suprafata de 605 km² si este alcatuita din aproximativ 350 gospodarii în care traiesc circa 800 oameni, dupa legi si traditii adaptate locului. Pe timpul verii, am impresia ca în sat sunt mai multi turisti decât localnici!

Casele sunt în general joase, rar vezi cladiri cu etaj. Este un mișmaș arhitectural - nici macar acoperisurile nu mai sunt toate din stuf. Traditionalul se îmbina cu modernul si nu întotdeauna este de bun gust. Exista ca peste tot case vechi, case noi si case care stau sa se darâme. Impresionant aici la Sfântu Gheorghe este ca majoritatea curtilor sunt pline de flori! Desi verile sunt foarte calduroase si secetoase si în ciuda faptului ca terenul este nisipos, din poarta fiecarei case îti zâmbesc florile. Femeile satului sunt majoritatea casnice si cele mai harnice, îngrijesc pe lânga flori si câteva fire de rosii, ardei, castraveti, vinete, fasole -  atât cât sa asigure legume proaspete familiei si turistilor ce le bat la poarta. Ocupatia principala a barbatilor din sat este pescuitul si vânatul, pentru hrana familiilor si ca principala sursa de venit. Pe perioada verii turismul rural - care s-a dezvoltat mult în ultimii ani, aduce satenilor surse suplimentare de venit.

Cresterea animalelor se face peste tot la fel în Delta Dunarii - animalele sunt lasate libere pe grinduri unde îsi cauta singure hrana. Lipsa terenurilor agricole îi determina pe localnici sa pastreze în saivane doar animalele de tractiune si mai rar cornute. Gâstele, ratele si gainile din Sfântu Gheorghe sunt suta la suta bio.
Fiecare gospodarie are câteva pisici si cel putin un catel... Daca pe stazile satului întâlnesti catei de talie mare, aceia apartin cu siguranta turistilor, pentru ca sfântu-gheorghenii au doar catei de talie mica! De ce îi prefera pe cei mici, habar nu am... Câinii sunt pasnici, traiesc în bătătură liberi precum câinii vagabonzi, dar fiecare îsi cunoaste numele si îsi recunoaste stapânul care-i da de mâncare.
Strazile sunt largi, nepavate si pamântul este acoperit cu un strat foarte gros de nisip fin, prăfos, care-ti intra printre degetele picioarelor indiferent ce tip de încaltaminte porti ☺

Autoturismele se pot numara pe degete si am impresia ca nu sunt înregistrate, pentru ca înca circula cu numarul de înmatriculare al ultimului proprietar (*). Parerea mea este ca aceste masini ori au fost achizitionate "pe nimic" în urma falimentului vreunei firme din tara, ori au fost casate; în orice caz, aici în sat stârnesc mult praf, dar se pare ca-si fac treaba ☺ În sezonul estival sunt folosite mult pentru a transporta turistii din sat la plaja, la tarmul Marii Negre. În functie de numarul de turisti, autoturismelor le sunt sau nu, atasate remorci si aceste originale vehicule se numesc Trocarici ☺
Virgil - sotul Silviei, îsi aminteste când în urma cu câtiva ani, dupa ce în localitate au aparut masinile si remmorcile, a discutat cu elevii scolii din sat, cerându-le sa gaseasca o denumire simpatica pentru aceste mijloace de transport. Copiii s-au gândit la "trocarișcă" sau "cașcarabeta" termeni care în limbajul regional înseamna "căruț hodorogit" si Domn' Profesor a ales aceasta denumire nostima, adoptata imediat de întregul sat... Cu alte cuvinte, Virgil este "tatal" Trocarici-ului ☺ (va urma) 

(*) - Sub mottoul "ce mica-i lumea!" am descoperit în sat un microbus ce a apatinut unui prieten de-al meu ☺

Lumini si umbre

pentru rubrica "Reflexii"


"Even though the world is dark, try to light a little part. Don't go run and hide. Give a little of my heart, only then the beat will start. Keeping me in time. Life doesn't wait for long ... " (serialul "Believe" / 2014, episodul Pilot)

☀ Un start bun în weekend! ☀

Jurnal de Vacanta de vara - La gura de vărsare a Dunării (1)

(continuare la "JVv - Spre gura de varsare a Dunarii")

Pe Silvia si Virgil nu-i stiam decât din fotografii, dar i-am recunoscut imediat în multimea de la debarcader. Înghesuiti si înghiontiti din toate directiile, ne-am îmbratisat scurt si ne-am grabit sa transbordam bagajele, apoi ne-au condus la pensiune. Mare noroc am avut cu ei, pentru ca la coborârea de pe vapor a fost bataie pe "taxiuri" - adica pe carutele trase de cal.
Agitatia din port a fost neutralizata rapid de vocea calma a lui Virgil care a început sa ne prezinte localitatea, imediat ce caruta s-a pus în miscare. Zâmbetul cald de pe fata Silviei ne-a transmis acel sentiment de liniște și încredere pe care ti-l da un vechi si drag prieten... În acel moment am fost sigura ca vacanta la Sfântu Gheorge va fi una speciala!
Nu departe de Primarie, în capatul strazii perpendiculare, caruta s-a oprit la poarta unei case zugravite roz si daaaa - saptamâna petrecuta în Sfântu Gheorghe a fost viata-în-roz! ☺
Trandafiri, zorele, caprifoi, vita-de-vie si tartacute uriase, bordau drumul pavat pe lânga casa-din-fata, de la portita si pâna la casa-batrâneasca din spatele curtii. Am fost prezentati gazdei, am fost condusi la apartamentul ce ne-a fost rezervat si am fost lasati sa despachetam bagajele si sa facem un dus reconfortant. Am stabilit cu Silvia si Virgil sa ne reîntâlnim dupa ce servim masa, sa vizitam localitatea si sa stabilim împreuna programul pentru a doua zi (va urma)

Jurnal de Vacanta de vara - Spre gura de vărsare a Dunării

Sfârsitul lunii august l-am petrecut în localitatea Sfântu Gheorghe, la confluenta Dunarii cu Marea Neagra.
Sa petrecem o saptamâna în paradisul dintre ape, a fost un vis mai vechi pe care am reusit sa-l traim anul acesta, cu ajutorul Silviei. Scria pe blogul ei în luna iunie despre "resedinta de vara" si despre "barcile Deltei"... Am întrebat-o daca ne-ar putea rezolva cazarea la vreo pensiune acolo în sat, raspunsul a fost pozitiv, asa ca... am început sa facem planul si bagajele ☺
Asa ca în luna august, dupa saptamâna petrecuta cu Alina la Baile Herculane si dupa saptamâna petrecuta în Bucuresti cu Pandhora si Alina, a urmat sa petrecem o saptamâna la malul marii, cu Silvia si Virgil.
Am calatorit din Bucuresti la Mahmudia cu autoturismul nostru, am lasat masina în parcare si pentru ruta Mahmudia - Sfântu Gheorghe am urcat pe vaporas. În port am fost asteptati de Silvia si Virgil si pâna la pesiune am mers cu o caruta trasa de cal ☺ (va urma).