Sighisoara - Jurnal de vacanta (4)

(Jurnalul de vacanta '12 a început aici cap.1, cap.2, cap.3)

Emotia si curiozitatea cresteau pe masura ce ne apropiam de zidurile groase si poarta centrala... Aveam sa pasim într-una din ultimele cetati medievale locuite din lume!
Citisem multe despre aceste locuri încarcate de istorie si, cu toate ca Sibiul - orasul în care am crescut si trait pâna acum 12 ani, se afla doar la mica distanta fata de Sighisoara, nu am ajuns înca niciodata aici.

Pentru ca ploua si nu era nimeni pe strazi, parea ca burgul ne apartine numai noua. Posibil ca din acelas motiv, muzeul si turnurile sa fi fost închise. Nu ne-a afectat însa si nici cerul plumburiu nu ne-a intimidat. Ne-am plimbat pe stazile pavate cu piatra, am admirat bastioanele, bisericile si treptele tocite de vreme, ne-au zâmbit casele multicolore si teii batrâni, încarcati de flori si ne-am bucurat de liniste si de privelistea oferita de culmile zidurilor.



Am urcat cele 175 de trepte prin pasajul acoperit si am ajuns la "Scoala din Deal", am trecut pe lânga biserica, cimitir si Turnul frângherilor si de aici, am descoperit jocul tiglelor-curcubeu de pe acoperisul Turnului cu Ceas - simbolul Sighisoarei.





Jos în piata, l-am întâlnit pe Vlad Ţepes si m-am oferit sa-l iau sub umbrela. Mi-a soptit ca lui nu-i este frica de putina apa de ploaie ;) si ne-a recomandat sa mergem la casa unde s-a nascut, în Piata Turnului Sfatului - numita "Casa Vlad Dracul", în care functioneaza în prezent un restaurant, sa ciocnim un pahar cu vin în memoria lui.


Am servit o ciorba de fasole în pâine de casa-scobita, ceapa rosie, mititei foarte mari, mujdei de usturoi si am baut un pahar de vin rosu, din "pivnitele domnesti", apoi ne-am continuat drumul spre Brasov. (va continua)