O zi de vacanta, plina vârf

Acum câteva saptamâni am gasit într-un magazin bio, mierea ca bază amestecata cu un singur ingredient, fără culori sau arome artificiale. Reclama spunea "Nu numai că combinăm gustul ingredientului cu dulceața mierii, dar combinăm și puterile lor vindecătoare". Am cumparat:  miere albastră cu spirulină, rosie cu capsuni, galbenă cu vanilie, roz cu zmeură, oranj cu cătină si bej cu lactiză ☺ Abia am asteptat sa vina nepotelele in vacanta, sa le fac surpriza. 

Acum, ca Greta este la noi, am toastat pânie, am uns subtire unt si apoi mai gros, am uns miere. Alaturi de o cana cu lapte caldut, micul dejun este în fiecare dimineata un deliciu!

Dupa micul dejun am împachetat halatele, costumele de baie, jucariile de apa pentru Leo, prosoape, corutul-scoica si scaunele-camping, am pus în cos cutia cu snitele, chifle proaspete, suc de mere, cirese si câteva felii de Gugelhupf. Am pornit spre lacul de acumulare numarul 18, pe Lech.

Locul nostru preferat era înca liber - de altfel acest lac nu este asa supra-populat cu turisti de weekend, asta ne place cel mai mult!

Ne-am instalat si am savurat natura. Lacul scazuse cel putin un metru de la ultimul semn de alge si ierburi. De jur-împrejur iarba verde era plina cu margarete si maci iar salciile se unduiau usor în bataia vântului. Helmut si Greta au bombănit mereu, dar fara pala vântului, nu am fi rezistat o zi întreaga în bataia soarelui. Cerul a fost lipsit de nori si soarele a domnit peste întreaga lume, nestingherit. Ne-am cremuit noi, însa totusi ni s-a înrosit un pic pielea.

Eu am fost curajoasa si am facut si câteva ture de înont, Greta s-a balacit cu Leo la mal iar Helmut, nu si-a dezbracat nici macar tricoul! O sa fie bronzat ca tractoristii! ☺

Câteva tufisuri la stânga de noi, spre capatul lacului, s-a instalat o familie cu doi baietei. Au avut o barca pneumatica si au trecut mereu pe lânga noi, când tata cu unul din fii, când mama cu celalalt baiat. Ne-am facut cu mâna, am stigat Hello, mai târziu am trimis-o pe Greta sa îi serveasca cu check-ul nostru. Apoi am intrat în vorba, au invitat-o pe Greta cu barca dar ea nu a vrut fara noi. Asa ca a fost invitat Helmut sa o plimbe pe Greta. Noi nu am avut niciodata asa o barca dar i-am admirat mereu pe cei care se plimbau pe lac. Helmut a fost foarte încântat de plimbare si dintr-o poveste în alta, vecinii nostri au spus ca au barca de doi ani si ca de fapt îsi doresc sa treaca de la acest model-de-începatori, la una mai performanta. Total-spontan ne-au propus sa luam noi barca, la un preț foarte avantajos - am batut palma pentru 40 €! ☺ 

Helmut nu s-a mai dat  jos din barcuta - mereu ne-a plimbat, când pe Greta, când pe mine si Leo pâna la mijlocul lacului. Partea opusa a lacului este biotop protejat, acum este perioada de an când pasarile lacului au pui. Lebedele sunt agresive, nu ne-am aventurat mai mult de un filmulet ☺ Patru pufuleti gri, alaturi de gratioasa lor mama au trecut pe lânga noi ♥

Pe la ora 16 ne-am întors acasa, radiind de fericire, plini de energie pozitiva!

Am despachetat totul, am facut dus si... am încaltat rolele si ne-am dus o tura în parc! ☺☺☺

 

Iar seara, am umblat desculte prin gradina, ne-am jucat cu Leo si asa pe lânga joaca /sau ca joaca, am tuns si lăstarii de apă ai boschetilor din gardul viu. Am fost incredibit de active! Seara, dupa cina servita în curte, ne-am rasplatit picioarele cu un aqua-masaj, ca au meritat din plin! (Greta a folosit pentru prima oara aparatul si a fost atât de incântata ca a spus "Wow, când voi fi mare, îmi voi cumpara si eu asa un aparat!" ☺ Ah... a mai zis ea ceva, pacat ca nu am filmat! In timp ce mâncam de seara, m-a întrebat câti ani am. Eu... am raspuns printr-o întrebare "Câti ani crezi tu ca am?" Ea s-a concentrat, a socotot în căpșorul ei si a spus "40?!" Eu am izbucnit în râs si am zis "Exact!" ☺☺☺ Ea s-a bucurat ca a nimerit, eu m-am bucurat ca în ochii ei nu sunt o baba! ☺☺☺)

Toata familia a adormit înainte de ora 22! A fst o zi plina vârf! ♥☺♥

Printre multe altele ☺ am pus si de socată

Zilele trecute ma plimbam cu Leo prin parc si în aer plutea un parfum puternic de flori de soc... M-am simtit dintr-o data fetita de 8 ani si am sunat-o pe Mama sa ne amintim împreuna ce frumos era când mergeam pe valea Hârtibaciului la cules soc. Am povestit cam o jumatate de ora...

Seara, când am deschis blogul, am gasit o postare simpatica la Niko. Asa ca astazi, împreuna cu Greta - nepotica ce va petrece weekendul la noi, am cules cele mai frumoase cinci flori de soc si am preparat si noi socata. Am plasat borcanul în cel mai însorit loc din gradina si acum, amestecam de câte ori trecem pe lânga socata☺

Helmut a facut cu ajutorul Gretei un Gugelhupf  - mâine dimineata mai trebuie doar pudrat cu zahar.

Paralel, au prajit  într-o tigaie câteva snitele din piept de pui, pentru ca am hotarât ca mânie vom merge la lacul de acumulare de pe Lech. Nu cred ca vom putea înota, însa de balacit, ne vom balaci cu siguranta indiferent cât de rece va fi apa! 

Dupa plimbarea de seara cu Leo, am mai avut putere de un dans scurt - un challenge pe melodia Innei "Up" (Magic tuch) ☺ apoi ne-a venit ideea sa luam cina pe patura în curte ☺ Acum, Greta este în lumea viselor... Noapte buna tutror! ♥

Restante - Despre pictura ca hobby

De saptamâni de zile amân si iata, a venit momentulsa fac o postare în care sa raspund întrebarilor puse de: Mihaela, Rux, Niko, Fiordaliso, Diana si Suzana ♥♥♥♥♥♥

Acesta este tabloul pe care l-am pictat în anul 2000, pe pânza 50x60 cm, în ulei, reprezentând o imagine din padurile carpatine. Este un peisaj imaginat (nu inspirit de carte postala sau alta pictura). 

Abia anul acesta m-am învrednicit sa îl înramez si da, rama schimba mult în bine aspectultabloului. A fost prima mea experienta în ulei. (l-am fotografiat în curte, la lumina naturala).

În colaj, redau si celalalte cinci picturi în ulei, realizate de mine pe pânza, inspirate de pictori celebrii.

Primele doua sunt inspirate de pictorul meu preferat Claude Monet – una este “Camille Monet avec son fils Jean surla colline” si a doua este “Nymphéas” (ambele pe pânza ovala, 40x50). Pentru aceste tablouri ovale, ma gândesc înca prin ce metoda sa le fac rama (ca daca le dau la un atelier, trebuie sa fac un credit la banca!). Deocamdata sunt agatate pe perete asa, fara rama. Tablourile lunguiete, cu nuferii lui Monet, le-am cumparat la Muzeul Orangerie (Paris) ♥

Urmatoarea este dupa un alt pictor pe care-l iubesc: Vincent vanGogh -The Starry Night (Dutch: De sterrennacht) (pe pânza 40x30)  Jos dreapta este la lumina camerei, sus dreapta este la lumina unei lanterne cu ultraviolete, care accentueaza portiunile pe care le-am lucrat cu culori fosforescente ☺

Celalalte doua sunt facute la cursul facut în decembrie'22 si martie'23 - “Sa pictam dupa metoda Bob Ross” – prima picture se intituleaza“Serenity” (40x50), a doua “Cypress Creek” (50x40) 

Deasemenea, prezint vechile mele tablouri pictate pe sticla, între anii 1982-1990. Am pictat cu acryl, iar stilul picturilor este inspirit de vitralii. Vitraliile pentru mine sunt fascinante! 

Sunt primele mele încercari pe sticla, una reprezinta un vânator batrân (vopseaua incepe sa se scorojeasca, nu am facut nicio protectie, pentru ca nu am primit sfaturi de la nimeni, si pe vremea aceea nici nu existau videoclipuri tutoriale ☺); alta este Zeul Ra (40x30), asa cum mi-am imaginat eu si ultima este o nimfa (25x35). Am mai avut un autoportret si un peisaj cu flamingo ♥ Acelea le-am daruit, nu am nici macar o fotografie...

Doresc tuturor cititorilor acestei pagini - un Weekend placut! ☺☺☺

UP-DATA: tocmai am gasit o fotografie (aici e fotografie la fotografie), cred ca din anul 1997 (Alina stie mai bine, ca este anul când s-a logodit). Eram cu Mama si Alina, care venise în vizita la noi la Sibiu; iar pe perete atârnau tablourile acelea pictate pe sticla ♥ Autoportretul si "Fetita cu basma" ☺ Wow ce de ani au trecut!!!! Ce vremuri faine! ♥

Verde

Întrebări / Ana Blandiana

De ce nu se-amestecă totul?

De ce nu se-acoperă

Pielea lucioasă a pământului cu blană?

De ce nu răsare iarba verde şi fragedă

Pe spinarea fierbinte a fiarelor din păduri?

De ce nu le cresc pomilor aripi

Şi păsărilor rădăcini?

De ce nu ciripesc pietricelele fericite

De pe marginea râului?

Eu de ce nu învăţ să urăsc?

Eu de ce?

- O, Doamne, ce copil obositor,

Oftează îngerul.

Bula de apa - Reflexii în oglinda S22/23

Este vara si la voi?... Parca mi-e si teama sa ma bucur prea tare, sa nu înceapa din nou ploile! 

Este atât de placut sa stam în curte, sa observam fiecare insecta ce survoleaza gradina, fiecare pasare ce ciripeste si fiecare floare ce îsi desface petalele... 

Este pur si simplu minunat sa simtim mângâierea razelor de soare, iarba matasoasa sub talpile goale si aerul înmiresmat soptindu-ne la ureche: Traieste fiecare clipa din plin!  

Rubrica preluata de la SoriN

Dacă doresti să participi la rubrica "Reflexii în oglinda" - publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel: