Poveste de duminica - Micul "Noi” și puterea comunității în educație

Dacă aveți cunoștințe în Germania, ale căror copii sunt în clasa zero sau în școala primară, probabil ați auzit de "Das kleine WIR". Pentru cei care nu îl cunosc încă, iată o prezentare. "Micul Noi" ("das kleine WIR") este un concept minunat introdus în școlile primare, simbol al comunității, empatiei și unității. Creat pentru a sprijini învățarea socială și emoțională, acest personaj simpatic îi învață pe copii despre importanța relațiilor pozitive și a solidarității, implicând și părinții în sprijinirea micuților elevi.

"Micul Noi" este o mascotă verde, adorabilă, cu trăsături rotunjite, zâmbet larg și flori viu colorate pe cap. Aceasta mascotă apare în abecedare și exerciții pentru citit și aritmetică și este promovată de fundații precum "Stiftung Lesen" care încurajează lectura, și oferă materiale educaționale ce sprijină procesul de învățare și dezvoltare a copiilor. Prin povești captivante și activități interactive, "Micul Noi" stimulează respectul, colaborarea și sprijinul reciproc, ajutând copiii să înțeleagă ideea de comunitate. Fiecare clasă are un "Noi" pe care copiii îl iau acasă pentru un weekend, scriind despre activitățile lor în Jurnalul de învățare. Acest jurnal îi ajută pe elevi să reflecteze asupra experiențelor lor zilnice și să contribuie la crearea unei comunități armonioase. La sfârșitul anului școlar, jurnalul devine o poveste despre comunitate și empatie.

Amelie, fiica vecinei fiicei mele, a avut onoarea de a-l găzdui pe "Micul Noi" pentru un weekend și l-a adus în vizită la Raluca. A rugat-o pe fiica mea să o ajute să completeze jurnalul si Raluca (care este de fapt profesoara de meserie) a ajutat-o cu tot dragul.

În primul rând, Amelie i-a făcut cunoștință lui "Noi" cu Chico, apoi i-a arătat camera, florile din casa și s-au dus împreuna la o colegă bolnavă, din vecni, să îi dea temele. Apoi au ieșit la plimbare, s-au cățărat în copaci, au vizitat o fermă de vaci, l-au învățat pe "Noi" să tricoteze și, când s-a înserat, au citit împreună o poveste. Au făcut fotografii, le-au lipit în jurnalul clasei și au scris câteva cuvinte despre fiecare activitate. După acest weekend, Amelie l-a dus pe "Noi" înapoi la școală, iar mascota va pleca mai departe la ceilalți colegi ai ei. Dar Amelie s-a întrinstat și-a dorit neapărat un "Noi" pentru acasă, cu care să se joace, să iasă la plimbare și să-l prezinte rudelor și prietenilor ei.

Fiica mea a decis să îi facă o surpriză și a început să tricoteze mascota. M-a sunat la telefon și m-a întrebat dacă o pot ajuta. Raluca a terminat corpul mascotei, eu am tricotat piciorușele, nasul și am croșetat florile. Ne-am întâlnit și l-am asamblat. În urmatoarea zi, Raluca a sunat la ușa fetiței și i l-a dăruit. Ce bucurie! Amelie a fost copleșită de emoție. Aspus ca "Noi - al nostru este cel mai frumos Noi!" ♥

Ca să fie ca „cireașa de pe tort”, Raluca a invitat-o pe Amelie, bineînțeles cu permisiunea părinților, să petreacă sâmbăta până duminică la ea. Împreuna cu "Noi", au gătit, și-au cumpărat pijamale identice și seara au invitat-o și pe Adela, cealaltă fiică a mea, să facă o "pyjama party". 🎉 S-au uitat împreuna la desenul animat "Vaiana" partea întâia și a doua, au servit pufarini, popcorn, jeleuri și acadele. Exuberanța serii a fost la cote maxime, au râs, au țopăit, au spus ghicitori și au povestit până târziu, creând amintiri de neuitat. Încăperea a fost plină de energie și veselie, iar hohotele de râs au răsunat pâna la vecini. Chico, cățelușul Ralucăi, a fost bineînteles și el prezent la petrecere, aducând și mai multă voie bună. A doua zi dimineață, după micul dejun, Amelie s-a întors acasă, fericită și încântată de tot ce a trăit.

„Micul Noi” este mai mult decât un simplu personaj – este o metaforă vie, reamintind că „împreună” este cheia construirii unei comunități puternice și armonioase.

Copii care uimesc Lumea

Chiar daca pare incredibil, un baiat de doar 15 ani (din Statele Unite) a descoperit un test prin care cancerul pancreatic poate fi diagnosticat în faza incipienta. Jack Thomas Andraka, născut la 08 ianuarie 1997 în Maryland, este deja un nume cunoscut între inventatorii americani si cercetatorii de cancer.
"Când unchiul mei a murit de cancer pancreatic, m-a framântat întrebarea de ce este atât de greu ca aceasta boala sa fie depistata înainte de a fi prea târziu?!" Avea doar 14 ani. Jack a început sa-si dezvolte ideile în timpul orelor de biologie si s-a ambitionat sa revolutioneze medicina. A discutat despre proiect cu parintii (tatăl - Steve Andraka este inginer si mama - Jane Andraka, este medic anestezist) care i-au promis sa-l sprijine, chiar daca si lor li s-a parut tema de cercetare mult prea îndrazneata pentru vârsta adolescentului.
"Am contactat 200 de profesori-sefi de laboratoare, descriind faptul ca am nevoie de un loc pentru a-mi duce la bun sfârsit cercetarile. Am avut 199 raspunsuri negative." povesteste Jack în intreviu.

Singurul accept a venit de la Dr. Anirban Maitra, profesor de patologie, oncologie, chimie și inginerie biomolecular la Johns Hopkins University. Aici Jack a experimentat benzi de testare de diabet zaharat de la tatal sau. A descoperit ca testele se coloreaza daca intra în contact cu anumite proteine, identice cu cele ce apar la oamenii ce sufera de cancer pancreatic. Astfel, invenția lui Jack Andrakas poate oferi astazi un diagnostic rapid si precis, la prețuri de sub un dolar american. Testul se poate folosi cu succes nu doar în cazul persoanelor suspecte de cancer pancreatic, ci si în cazul cancerului pulmonar sau ovarian.
În mai 2012, Jack Andrakas a câștigat cu acest proiect, premiul Intel International Science and Engineering Fair (Intel ISEF) - cel mai mare concurs internaţional în domeniul ştiinţei al elevilor de liceu. Acest premiu este decernat anual si în competitie intra peste 1.500 de liceeni din 70 de ţări care îşi expun cercetările. Premiile aduc nu doar recunoaşterea internaţională, ci şi sume mari de bani. Inventia tanarului i-a adus marele premiu Gordon E. Moore (75.000 $) si momentul în care a fost chemat pe scena a fost cel mai fericit monent din viata lui.

Pe lânga marele premiu, Jack a primit diverse alte distinctii, cu banii carora plata taxelor universitare îi este asigurata pâna la absolvire. Acum, Jack doreste sa-si patenteze inventia si bineînteles sa continue cercetarile în lupta împotriva cancerului. Trebuie mentionat faptul ca ambitia si inventivitatea acestui copil sunt caractere de familie. În anul 2010, Luke - fratele mai mare al lui Jack, a câștigat 96.000 $ în premii la Intel ISEF, cu un proiect împotriva poluarii mediului, dezvoltând metode de prevenire a drenajului acid.
Jack Andraka a fost invitat la Casa Alba de catre președintelui Barack Obama si la data de 12 februarie 2013 s-a numarat printre invitatii de onoare la Congresul Statelor Unite ale Americii.

Colegi de liceu

Au mai trecut cinci ani de la ultima întâlnire organizata cu ocazia împlinirii de -- ani de la terminarea liceului si numar cu emotie zilele ce au mai ramas pâna la data de 1 iunie, când îmi voi revedea din nou colegii si profesorii. Am fost o generatie numeroasa, Liceul Gheorghe Lazar din Sibiu a avut la vremea respectiva, cinci clase a câte 45-48 elevi fiecare. De câteva colege ma leaga o prietenie puternica, întretinuta de ambele parti prin întâlniri regulate-pline de exuberanta si convorbiri telefonice, îndelungi si încarcate de umor. Alaturi de ele, ma simt neschimbata, de fapt când suntem împreuna, toate avem senzatia ca înca mai avem 18 ani! OK... si câteva luni ;)
Sunt curioasa câti vor veni anul acesta la întâlnire si sper din suflet sa nu traiesc o întâmplare asemanatoare situatiei descrise în acest banc! :)))

** Stateam în sala de asteptare pentru prima întalnire programata la dentist, cand i-am vazut diploma atârnata pe perete. Citind numele, mi-am amintit deodata un baiat brunet, înalt si frumos cu acelasi nume.
Fusesem colegi de liceu cu vreo 40 de ani în urma si ma întrebam daca putea sa fie acelasi tip pentru care nutream o pasiune secreta. Cand am intrat în cabinetul lui, am lepadat pe loc gândul acela.
Cheliosul cu trasaturi brazdate era mult prea batrân ca sa fi fost iubirea mea secreta... oare? Dupa ce s-a uitat la dintii mei, mi-am facut curaj si l-am întrebat daca a facut liceul la "Sf. Sava".
"Sigur ca da, doamna! Cum ati ghicit?" a raspuns, plin de mândrie.
"Cand ati absolvit?" l-am întrebat.
"In 1959. De ce ma întrebati?"
"Ei bine, ai fost în clasa mea!", am exclamat.
Si atunci, cheliosul zbârcit m-a întrebat: "Ce materie ati predat? **

Va doresc sa petreceti un sfârsit de saptamâna minunat!