Poveste de duminica - Micul "Noi” și puterea comunității în educație

Dacă aveți cunoștințe în Germania, ale căror copii sunt în clasa zero sau în școala primară, probabil ați auzit de "Das kleine WIR". Pentru cei care nu îl cunosc încă, iată o prezentare. "Micul Noi" ("das kleine WIR") este un concept minunat introdus în școlile primare, simbol al comunității, empatiei și unității. Creat pentru a sprijini învățarea socială și emoțională, acest personaj simpatic îi învață pe copii despre importanța relațiilor pozitive și a solidarității, implicând și părinții în sprijinirea micuților elevi.

"Micul Noi" este o mascotă verde, adorabilă, cu trăsături rotunjite, zâmbet larg și flori viu colorate pe cap. Aceasta mascotă apare în abecedare și exerciții pentru citit și aritmetică și este promovată de fundații precum "Stiftung Lesen" care încurajează lectura, și oferă materiale educaționale ce sprijină procesul de învățare și dezvoltare a copiilor. Prin povești captivante și activități interactive, "Micul Noi" stimulează respectul, colaborarea și sprijinul reciproc, ajutând copiii să înțeleagă ideea de comunitate. Fiecare clasă are un "Noi" pe care copiii îl iau acasă pentru un weekend, scriind despre activitățile lor în Jurnalul de învățare. Acest jurnal îi ajută pe elevi să reflecteze asupra experiențelor lor zilnice și să contribuie la crearea unei comunități armonioase. La sfârșitul anului școlar, jurnalul devine o poveste despre comunitate și empatie.

Amelie, fiica vecinei fiicei mele, a avut onoarea de a-l găzdui pe "Micul Noi" pentru un weekend și l-a adus în vizită la Raluca. A rugat-o pe fiica mea să o ajute să completeze jurnalul si Raluca (care este de fapt profesoara de meserie) a ajutat-o cu tot dragul.

În primul rând, Amelie i-a făcut cunoștință lui "Noi" cu Chico, apoi i-a arătat camera, florile din casa și s-au dus împreuna la o colegă bolnavă, din vecni, să îi dea temele. Apoi au ieșit la plimbare, s-au cățărat în copaci, au vizitat o fermă de vaci, l-au învățat pe "Noi" să tricoteze și, când s-a înserat, au citit împreună o poveste. Au făcut fotografii, le-au lipit în jurnalul clasei și au scris câteva cuvinte despre fiecare activitate. După acest weekend, Amelie l-a dus pe "Noi" înapoi la școală, iar mascota va pleca mai departe la ceilalți colegi ai ei. Dar Amelie s-a întrinstat și-a dorit neapărat un "Noi" pentru acasă, cu care să se joace, să iasă la plimbare și să-l prezinte rudelor și prietenilor ei.

Fiica mea a decis să îi facă o surpriză și a început să tricoteze mascota. M-a sunat la telefon și m-a întrebat dacă o pot ajuta. Raluca a terminat corpul mascotei, eu am tricotat piciorușele, nasul și am croșetat florile. Ne-am întâlnit și l-am asamblat. În urmatoarea zi, Raluca a sunat la ușa fetiței și i l-a dăruit. Ce bucurie! Amelie a fost copleșită de emoție. Aspus ca "Noi - al nostru este cel mai frumos Noi!" ♥

Ca să fie ca „cireașa de pe tort”, Raluca a invitat-o pe Amelie, bineînțeles cu permisiunea părinților, să petreacă sâmbăta până duminică la ea. Împreuna cu "Noi", au gătit, și-au cumpărat pijamale identice și seara au invitat-o și pe Adela, cealaltă fiică a mea, să facă o "pyjama party". 🎉 S-au uitat împreuna la desenul animat "Vaiana" partea întâia și a doua, au servit pufarini, popcorn, jeleuri și acadele. Exuberanța serii a fost la cote maxime, au râs, au țopăit, au spus ghicitori și au povestit până târziu, creând amintiri de neuitat. Încăperea a fost plină de energie și veselie, iar hohotele de râs au răsunat pâna la vecini. Chico, cățelușul Ralucăi, a fost bineînteles și el prezent la petrecere, aducând și mai multă voie bună. A doua zi dimineață, după micul dejun, Amelie s-a întors acasă, fericită și încântată de tot ce a trăit.

„Micul Noi” este mai mult decât un simplu personaj – este o metaforă vie, reamintind că „împreună” este cheia construirii unei comunități puternice și armonioase.