Știați că...

pompoanele caciulilor aveau o funcție importantă? 

În zilele noastre, caciulile, beretele sau pălăriile sunt mai mult folosite ca accesorii de moda, ca decor. În trecut însă, ele aveau chiar importanță vitală!

Caciulile ne feresc de interperii si ne mențin capul cald, ne ofera protectie împotriva durerilor de urechi, ne feresc de infecții ale urechilor sau a sinusurilor si practic caciulile si pălăriile fac parte din garderoba normala pentru zilele reci de toamnă și iarnă. În schimb, pomponii pufosi de la unele modele, nu par sa ofere vreo utilitate reala, ci sunt doar un decor frumos. Când au fost inventati însa, au avut o funcție foarte importantă. 

Invenția "pălăriilor bobble" datează inițial din secolul al XIX-lea. Contrar multor presupuneri, acestea nu au venit din industria modei, ci au fost o idee din transport maritim și au fost purtate mai întâi de marinari. Pe vremuri, înălțimea tavanului de sub punte la bordul navelor de odinioara era adesea foarte mică. Drept urmare, mulți matrozi se loveau adesea la cap, navigând pe valurile puternice sau vremea furtunoasă. Bobble-ul de pe pălăriile de marinar era menit să protejeze capul ca un fel de amortizor de șoc. 

Se spune ca pomponul este o invenție imperială. Legenda spune că ideea de protejare împotriva șocurilor la cap, a comoțiilor determinate de lovire sau cădere a venit inițial de la Eugenie de Montijo, soția lui Napoleon al III-lea. În timpul unui tur pe navă, un matroz i-a salutat și în acel moment, s-a lovit cu capul de tavan atât de tare încât a sângerat. Din compasiune față de suferința acestuia, împărăteasa a scos batista ei brodata si a protejat rana marinarului. Astfel a inițiat inventarea pomponului...

Telefonul mobil - de la ciudățenie la fenomenul de masă

Acum 50 de ani, inginerul Martin Cooper, angajat la Motorola, a prezentat pentru prima dată publicului un telefon mobil. Dispozitivul era voluminos, cântarea mai mult de un kilogram, avea o lungime de 25 de centimetri si bateria rezista doar maximal 30 minute (oricum telefonul fiind greu, nu ar fi rezistat nimeni sa tina telefonul în mâna mai mult de jumatate de ora). 

În dimineața zilei de 3 aprilie 1973, Martin Cooper trebuia să apară într-o emisiune matinală la televiziunea americană. Inginerul Motorola a zburat la New York pentru a prezenta noul produs al companiei sale, însa postul de televiziune nu a crezut că este atât de important și a anulat invitația putin timp înainte. 

Pentru ca totusi sa nu fi venit degeaba, inginerului i s-a propus sa dea un interviu pentru radio. El a acceptat, cu conditia ca interviul sa se desfasoare pe stradă, să poată arăta libertatea de a folosi un telefon mobil fără cablu. Ca urmare, Cooper a stat în fața hotelului Hilton de pe 6th Avenue din New York și i-a demonstrat reporterului ce poate să facă acea cutie gri, cu antena. Cooper (care acum are 94 de ani) își amintește primul apelul pe care l-a făcut cu telefonul-monstru. Si-a scos agenda din buzunar si a ales sa îl sune pe Joel Engel, un coleg de la firma concurenta Bell Labs, care lucra deasemenea la elaborarea unui telefon mobil si prima conversatie a început asa: „Hi Joel! Aici este Marty Cooper. Te sun de pe un telefon mobil, un adevărat telefon mobil portabil“("Hi Joel, this is Marty. I'm calling you from a cell phone, a real handheld portable cell phone.")

Compania Bell s-a axat pe dezvoltarea continua a telefoanelor auto, care existau deja la acea vreme și pentru care rețelele de telefonie mobilă erau deja disponibile în unele orașe mari din SUA. Pe aceleasi date tehnologice si-a bazat si Motorola dezvoltarea telefoanelor mobile. 

Cooper a spus într-un interviu ulterior: „Nu știu ce știi despre new-yorkezi…. Sunt foarte blazati. Oamenii se uită prin tine, sunt foarte indiferenti. Dar, nu văzuseră niciodată pe cineva vorbind la un telefon fără fir. Chiar și acești new-yorkezi aroganți au fost impresionați. La fel ca toti cei cărora le-am arătat telefonul” […] A fost nevoie de încă zece ani ca tehnologia să ajungă efectiv pe piață. Înainte de asta, politicienii trebuiau convinși, iar industria trebuia să convină asupra unui standard uniform de radio mobil, care inițial a funcționat doar în câteva orașe mari. Primul sistem a fost finalizat la Chicago în septembrie 1983, urmat de Washington DC. Abia atunci ai putut cumpăra telefoane mobile. Au fost inițial limitate la rețeaua dintr-un oraș. Și lucrurile nu au funcționat deosebit de bine”- spune Cooper, mai departe în interviu. 

Motorola a lansat apoi DynaTAC 8000X la prețul de 4.000 de dolari, un telefon mobil care arăta practic identic cu prototipul cu care Cooper a făcut apelul istoric, cu zece ani mai devreme. De asemenea, grupul a început să facă publicitate „revoluției telefoanelor mobile” cu campanii masive. "În prezent, cei care folosesc telefoanele mobile sunt în general oamenii de afaceri, dar în curând aceste aparate vor fi accesibile pentru toata lumea. Apelurile telefonice mobile vor deveni la fel de normale ca și privitul la un ceas digital, folosirea unui computer sau a unui calculator de buzunar" – spunea pe atunci o reclamă. 

Astazi, telefoanele mobile incorporeaza toate acestea la un loc si înca mult mai mult! Telefoanele mobile sunt folosite din ce în ce mai puțin doar pentru a efectua apeluri. Telefonul este totodata aparat de fotografiat, sistem de navigare, aparat de scanat sau trimitere de mesaje în text și imagine… telefonul mobil este tot mai mic, mai usor si mai eficient... Și povestea telefonului mobil este departe de a se termina aici!

Foto: https://www.tagesschau.de/ausland/amerika/mobilfunk-50-jahre-101.html

Copii care uimesc Lumea

Chiar daca pare incredibil, un baiat de doar 15 ani (din Statele Unite) a descoperit un test prin care cancerul pancreatic poate fi diagnosticat în faza incipienta. Jack Thomas Andraka, născut la 08 ianuarie 1997 în Maryland, este deja un nume cunoscut între inventatorii americani si cercetatorii de cancer.
"Când unchiul mei a murit de cancer pancreatic, m-a framântat întrebarea de ce este atât de greu ca aceasta boala sa fie depistata înainte de a fi prea târziu?!" Avea doar 14 ani. Jack a început sa-si dezvolte ideile în timpul orelor de biologie si s-a ambitionat sa revolutioneze medicina. A discutat despre proiect cu parintii (tatăl - Steve Andraka este inginer si mama - Jane Andraka, este medic anestezist) care i-au promis sa-l sprijine, chiar daca si lor li s-a parut tema de cercetare mult prea îndrazneata pentru vârsta adolescentului.
"Am contactat 200 de profesori-sefi de laboratoare, descriind faptul ca am nevoie de un loc pentru a-mi duce la bun sfârsit cercetarile. Am avut 199 raspunsuri negative." povesteste Jack în intreviu.

Singurul accept a venit de la Dr. Anirban Maitra, profesor de patologie, oncologie, chimie și inginerie biomolecular la Johns Hopkins University. Aici Jack a experimentat benzi de testare de diabet zaharat de la tatal sau. A descoperit ca testele se coloreaza daca intra în contact cu anumite proteine, identice cu cele ce apar la oamenii ce sufera de cancer pancreatic. Astfel, invenția lui Jack Andrakas poate oferi astazi un diagnostic rapid si precis, la prețuri de sub un dolar american. Testul se poate folosi cu succes nu doar în cazul persoanelor suspecte de cancer pancreatic, ci si în cazul cancerului pulmonar sau ovarian.
În mai 2012, Jack Andrakas a câștigat cu acest proiect, premiul Intel International Science and Engineering Fair (Intel ISEF) - cel mai mare concurs internaţional în domeniul ştiinţei al elevilor de liceu. Acest premiu este decernat anual si în competitie intra peste 1.500 de liceeni din 70 de ţări care îşi expun cercetările. Premiile aduc nu doar recunoaşterea internaţională, ci şi sume mari de bani. Inventia tanarului i-a adus marele premiu Gordon E. Moore (75.000 $) si momentul în care a fost chemat pe scena a fost cel mai fericit monent din viata lui.

Pe lânga marele premiu, Jack a primit diverse alte distinctii, cu banii carora plata taxelor universitare îi este asigurata pâna la absolvire. Acum, Jack doreste sa-si patenteze inventia si bineînteles sa continue cercetarile în lupta împotriva cancerului. Trebuie mentionat faptul ca ambitia si inventivitatea acestui copil sunt caractere de familie. În anul 2010, Luke - fratele mai mare al lui Jack, a câștigat 96.000 $ în premii la Intel ISEF, cu un proiect împotriva poluarii mediului, dezvoltând metode de prevenire a drenajului acid.
Jack Andraka a fost invitat la Casa Alba de catre președintelui Barack Obama si la data de 12 februarie 2013 s-a numarat printre invitatii de onoare la Congresul Statelor Unite ale Americii.

Dozatorul de zahar

Vi-l mai amintiti? Poare ca îl mai si folositi?
Eu am renuntat de mult la el. Pentru ca oricât de practic se promitea a fi, de câte ori aburii cafelei sau ceaiului îl învaluiau, zaharul se solidifica si ... nu numai ca arata inapetisant, dar nici nu mai doza portia ideala de zahar.
Creeat a fost în anul 1953, exact pe data de 15 noiebrie. Parintele dozatorului de zahar este Heinrich Kurz, dar cel care a cumparat patentul a fost Theodor Jacob, certificatul de inventator fiind eliberat tot într-o zi de 15 noiembrie, trei ani mai târziu (1956).

Invit la un ceai cu zahar-candel si lamâie pe: Carmen, Vania, Teo, Elisa, Gabriela, Cosmin, Cristian, Roxana, Tetris, Ninu, Donca, Natasa, Ana Usca, Sorin Usca, Caius, Orfiv, Steliana, Vaca verde, Madi si Onu si Alina. :D

Bicicleta

Astazi se împlinesc 225 de ani de când s-a nascut "tatal" vehicolului pe doua roti, Karl Freiherr von Drais, cel care a fost cel mai mare inventator al timpurilor Goethe. Acesta a studiat arhitectura, agronomia si fizica, a fost un pasionat cercetator si a iubit mai presus de orice natura si padurea.

Din dorinta de a se deplasa mai repede pe aleile gradinii, baronul a inventat prima bicicleta, construita din lemn, neavând pedale, lant sau frâne, propulsia realizându-se prin miscarea picioarelor pe sol - foarte asemanatoarea cu bicicleta pe care învata sa mearga copiii în zilele de astazi - si a denumit-o "masina alergatoare" sau "calutul hobby". Un succes deosebit nu a avut, deoarece nu o puteau folosi decât burghezii în gradinile palatelor sau în unele parcuri. Baronul Karl Drais a mai inventat printre altele un pian care înregistreaza apasarea clapelor pe hârtie si în 1821 prima masina de scris, cu 25 de litere si banda de hârtie; deasemenea a inventat primul cuptor pe lemn. Dar cea mai mare inventie a fost un vehicol cu 4 roti (în 1813) actionat prin pedale, pentru care a primit chiar si dreptul de autor, un fel de patent si chiar a capatat o pensie de inventator, în semn de recunostinta pentru aportul pe care l-a adus progresului tehnic. În urma revolutiei germane, cunoscuta si sub numele "revolutia din martie"(1848/1849) Karl von Drais a fost desproprietarit, i s-a retras dreptul de pensie si a murit fara nici un ban.