Cina

 

Ieri a fost duminica. Ne-am plimbat prin Guebwiller, oraselul în care ne-am stabilit pentru a putea vizita regiunea sudica a Alsaciei. 

Seara, asa cum este "normal" la noi, am cautat un restaurant, sa servim cina. În acest oras, se pare ca francezii nu au restaurantele deschise. Singurii care lucrau, deci aveau deschis, au fost un Fast-food în care se vorbea pe araba, un Dönner-Kebab, numit "Chez Ali" si un restaurant chinezesc "Palais Imperial" ☺ Am ales restaurantul chinezesc, doar pentru ca avea o terasa spatioasa. 

În drum spre masa la care am fost condusi, am observat ca la masa vecina este un bebe dulce, pe scaunel, care manânca singur si are barbita cu vanita ☺☺☺ (asa ceva aveau si fetele mele). 

Ne-am asezat la masa si am studiat meniul. Aveau o lista mare de cocktailuri fara alcool si am ales "Pece & Love" pentru ca m-a atras numele si combinatia: gust intens de portocala, usoara nota de iasmin, violete si hibiscus. Ca ornament pentru pahar (asa cum majoritatea au o felie de lamâie, de portocala, o cireasca sau ananas, acest cocktail avea (in reclama) o floare de hibiscus. Ei, când am primit paharul... mi-a fost servit fara floare, mi s-a spus ca asa este prezentat "doar în fotografie"... o atrapa, mi-am zis eu! Dar, i-am iertat, gustul a fost OK (nu stiu cât de "sanatos" a fost, dar la asa ceva nu te mai uiti când esti in concediu. Vacanta este timpul în care-ti permiti mici extravagante ☺). 

Helmut a comanat pentru amandoi o carafa cu vin de regiune - Blanc Alsace. V-am spus oare ca Guebwiller este un oras înconconjurat de dealuri cultivate cu plantații masive de viță-de-vie?! (O sa revin, avem planificat si o seara cu degustare de vinuri). 

De mâncat am comandat creveti, la aperitiv - pentru ca mi-a fost dor de vremurile comuniste, când unul din putinele produse alimentare importate si puse in vânzare in alimentara erau crevetii ☺ Pufosi si crocanti... sfârâie parca pe limba! ☺ Helmut si-a comandat friptura de porc în sos lelegume si o portie de orez Basmati de Himalaya. Iar eu... mi-am dorit neaparat copanele de broasca! ☺☺☺☺ Citind, cred ca multi vor strâmba din nas si vor jura ca nu vor mânca nciodata asa ceva ☺☺☺ Însa va spun ca eu am mai mâncat, în urma cu zeci de ani si acum am comandat fara sa ezit. Si ma bucur, pentru ca au fost delicioase. Cu sare, piper, în panada si prăjite în stilul chinezesc... Gustul se aseamana mult cu al puiului preparat identic. 

La masa din dreapta noastra era un grup de sase persoane, nemti din Saarland. Pâna când ne-a venit mâncarea, am intrat în vorba cu cele doua doamne din capatul mesei dinspre noi. Am schimbat impresii despre sejurul în Alsacia, am povestit ce excursii au facut ei, ce au vizitat, ce am facut noi si una si alta... La un moment dat ne-a fost adusa mancarea si vecina a fost foarte curioasa cum mi se par copanele de broasca, ea "nu a îndraznt" sa comande. Am întrebat-o daca doreste sa probeze, sigur ca da, a sarit la noi la masa si s-a servit cu un copanel. I-a placut mult! Paralel, am început sa ne conversam si cu vecinele de la masa din stânga, pentru ca... ce credeti?! Ce limba vorbeau?! Erau doua mamici, una cu bebelusa Emma (în vârsta de 11 luni) si cealata cu o fetita de vre-o 10-12 ani - vorbeau între ele româneste, mi-au spus însa ca locuiesc de peste 15 ani în Belgia. 

La un momenta dat mi s-a parut ca sunt într-un sketch umoristic ☺☺☺ Ma gaseam în Franta, pe terasa unor chinezi, la masa cu sotul; în stânga români, în dreapta nemti, îl priveam în ochi pe Helmut si îi zâmbeam scurt în timp ce ciocneam cu el paharul cu vin, îmi suceam capul spre stânga, ma scălâmbăiam la Emma care râdea în hohote, îmi întorceam privirea spre dreapta si mai aruncam o vorba în conversatia nemtilor... Cumva, îmi parea ca suntem meseni la o nunta italiana ☺☺☺ Doamne ce Babilon! ☺☺☺