joi, 28 decembrie 2017

Romane si filme - Clubul Cinefililor

"Rebel in The Rye"/"Rebel în lanul de secară")(2017) - este un film american biografic, pe care nu trebuie sa îl ratati!
Este ecranizarea romanului "A Life" scris de Kenneth Slawenski (publicat în 2004) si dedicat vietii scriitorului J. D. Salinger (1919-2010), film al carui titlu este inspirat din cel mai valoros roman al lui Salinger: "De veghe în lanul de secară"/"The Catcher in the Rye" (publicat în 1951)...
Daca aceasta introducere vi se pare un pic încurcata... atunci am reusit sa va intoduc în atmosfera din film! Mie mi se întâmpla foarte rar ca dupa ce am vazut un film la cinema, sa cautat sa-l mai vad o data pe dvd! Povestea acestui film este însa atât de profunda si interesanta, încât m-a preocupat luni de zile! Sincera sa fiu, nu am auzit pâna în momentul filmului despre niciunul din cei doi scriitori! Despre Slawenski sunt foarte putine informatii pe net, despre Salinger... va trebui sa-i citesc romanele - am devenit foarte curioasa!
Mentorul din timpul universitatii (profesorul Whit Burnett) si experientele din viata - dar mai ales trairile din timpul celui de al Doilea Război Mondial, l-au marcat emotional profund si, cu toate ca scrierile lui Salinger sunt de natura fictiva, mai toate subiectele sunt inspirate din viata sa proprie.
Pe vremea studentiei, când numele-i era necunoscut si la fiecare încercare de a publica nuvele în reviste primea refuzuri, Salinger a avut o discutie cu profesorul lui si acesta l-a întrebat: "S-ar putea sa fii refuzat tot restul vietii. Esti dispus sa-ti devotezi viata scrisului, stiind ca nu vei primi niciodata nimic în schimb?... Daca nu stii raspunsul, nu esti scriitor adevarat!" Ultima nuvela publicata de Salinger a fost în 1965 si în urmatorii 47 de ani, a scris mereu însa s-a ambitionat sa nu mai publice nimic! A fost mereu un rebel, un tip aparte si, constient fiind, Salinger a folosit mai mereu un stil sarcastic de a se exprima. M-a amuzat modul în care s-a prezentat o data la o editura care-i imputa faptul ca e prea tânar - numele lui este Jerome David si a fost întrebat "De la ce „J.D.”?". A raspuns: "delicvent juvenil" ☺☺☺
Apoi, una din editurile care acceptasera sa-l publice ( The New Yorker - cea mai râvnita editura la vremea respectiva), îi reproseaza: "ai o voce minunata însa, explici prea mult!" La urmatoarea întâlnire, Salinger ofera noua nuvela spre publicare, cu titlul "The Bananafish"/„Peștelebanană". Este întrebat:"Nu sunt cumva doua cuvinte... peștele banană?!"
Raspunsul: "Nu! Doua cuvinte ar avea prea multa logica" ☺☺☺
Si-a vindecat traumele psihice cauzate de razboi prin Zen - budismul Mahayana. Mi-a placut ceea ce savantul budist D.T Suzuki i-a spus lui Salinger când acesta s-a plâns ca are un blocaj sriitoricesc: "Scrii ca sa-ti arati talentul sau ca sa exprimi ce ai în inima?" Cu alta ocazie, a spus: "Realitatea este un spirit etern, necreat si atotcuprinzator. Este constiinta care anima toate fiintele constiente."
Întregul film este fermecator, este plin de istorie, este deosebit de captivant.
Un alt amanunt: prima si singura mare iubire a lui Salinger a fost Oona O’Neill - fiica dramaturgului american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură 1936, Eugene O'Neill. Aceasta s-a casatorit însa cu Charles Chaplin (chiar daca diferenta de vârsta dintre cei doi a fost de 36 de ani!). În film, Salinger afla despre logodna Oonei de pe prima pagina a celui mai citit ziar american "The Stars and Stripes" Pe aceeasi pagina însa mie mi-a sarit în ochi pomenita România... Am facut aici un Screenshot :-)
Sper ca v-am incitat curiozitatea suficient, nu dau mai multe detalii M-as bucura sa reveniti aici, dupa ce ati vazut filmul, sa schimbam impresii ☺Va astept!

10 comentarii:

  1. Multumesc pentru recomandare!
    Doar ca a scris "De veghe in lanul de secara" stiam despre J.D. Salinger. :) Am citi romanul prin clasa a noua (sau a zecea?!) - o nu mai stiu care profa m-a prins citind in ora ei si a inceput cu teoriile: "nu-i pentru varsta ta; nu citesti in ora mea"... si altele pe tema. Mi-a luat cartea si greu am scos-o de la directoare (!!!) - de-ar fi fost a mea nu ma deranjam, dar o imprumutasem de la cineva. Atata tam-tam pentru o carte. ;) Nu-mi mai amintesc mare lucru din roman dar cred ca e timpul sa-l recitesc. :) Dupa ce vad filmul - am dat o cautare rapida pe net si am observat ca apare, deci il voi vedea cat de curand voi putea si voi reveni cu impresii. :)

    Iti doresc sa ai o zi minunata, Carmen draga! Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru trio. <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu stiu cum de am ratat, pentru ca eu citeam mult in adolescenta, cate 5-8 romane pe saptamana, dar pe Salinger nu-mi amintesc sa-l fi citit.
      Bine, romanul lui Slawenski - dupa care este scris scenariul filmului, nu are legatura cu subiectul romanului "De veghe in lanul de secara"... In orice caz caracterul lui salinger m-a impresionat si deasemenea destinul lui.
      Abia astept sa povestim despre film... Parca atunci cand l-am vazut a doua oara am observat mai multe fineturi... Te pup si te astept <3

      Ștergere
  2. Eu o sa revin cu siguranta! :) :) Nici eu nu am citi nimic de Salinger. Acum cand ai scris numele lui mi-am adus aminte ca acum ceva timp mi-a fost recomandata cartea "Franny și Zooey", dar nu am apucat sa o citesc. :( Seara frumoasa, Carmen sau somn lin!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. citind biografia de pe Wikipedia.ro am vazut ca Salinger a fost publicat prima data in România abia dupa 1990 si doar "De veghe in lanul de secara". Eu eram deja mamica, copiii imi ocupau 24 din 24 de ore. Celalate romane ale lui Salinger au fost publicate in România incepând cu 2002, eu deja eram stabilita în Germania. Deci nu e de mirare ca nu l-am citit pana acum. Insa, iata, l-am descoperit acum si... mai bine mai târziu decât nciodata! ☺
      Abia astept sa comentam filmul si cartile, Florina draga. Te astept cu drag.

      Ștergere
    2. Mi-a placut foarte mult filmul , draga Carmen!Este asa cum l-ai descris. Desi auziem de romanul lui Salinger, nu l-am citit niciodata, aici ma refer la "De veghe in lanul de secara"... in abundenta de informatii de pe net , am vazut si acest titlu. Ce as fi schimbat la film?: actorul( Nicholas Hoult), cel care il interpreteaza pe Salinger, nu stiu , nu l-am simtit potrivit, parca nu a transmis toate acele stari, emotii, actiuni, exact asa cum ar fi trebuit sa fie convingator 100%. Filmul m-a facut sa imi doresc sa citesc cartea. Poate nu era momentul sa-l citesti atunci, dar cu toate astea, daca l-ai fi citit, acum sunt sigura ca ai fi recitit romanul si l-ai fi inteles altfel. Weekend minunat, Carmen!Multumesc pentru film! :) :)

      Ștergere
    3. ma bucur ca ti-a placut, Florina draga. Este un film interesant, atat prin subiect cat si prin caractere.
      cat despre lectura - e drept, fiecare etapa a vietii ne caracterizeaza cumva, dezvoltam empatii, avem tendinte spre o anume subtilitate, ingeniozitate. Vârsta pe care o avem si imprejurarile in care citim un roman sunt deosebit de importante.
      Te pup si iti doresc o cat mai lina trecere in Anul Nou! Cu sanatate si noroc!

      Ștergere
  3. Am citit "De veghe in lanul de secara" la mijlocul anilor 1980 - o carte cu pagini groase, taiate nu prea uniform. Am citit comentariul tau si am dat fuga la net... crezand ca memoria-mi joaca asa feste groaznice :)) N-ar fi de mirare, recunosc, dupa un an ca cel pe care l-am incheiat! :)) Prima data a fost publicat in 1964, la Ed pentru Literatura Universala.
    :) Aici am citit, si-am rasuflat usurata:
    https://ro.wikipedia.org/wiki/De_veghe_%C3%AEn_lanul_de_secar%C4%83

    Pupici!
    (revin cu un comentariu despre ecranizarea romanului lui K.S. - am vazut filmul!) :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ☺☺☺ te cred, te cred <3 draga de tine, cum sa nu te cred! nici nu m-am gandit ca tu la mijlocul anilor '80 erai in clasa a zecea si nu am facut legatura cu ceea ce citisem pe Wikipedia, la pagina biografica a lui Salinger. Acolo scrie:
      "Opere în limba română
      În anii 1990, Editura Univers a publicat romanele sale într-o serie de autor. Romanul De veghe în lanul de secară a fost reluat de Editura Polirom, în 2002. Ulterior, la Polirom au mai apărut: Nouă povestiri (2001), Dulgheri, înălțați grinda acoperișului și Seymour: o prezentare (2002) și Franny și Zooey (2002)."
      O chestie de interpretare ☺ Ma bucur ca ai revenit tu aici, cu informatii mai clare. Multumesc pentru link.
      xoxo

      Ștergere
  4. Am citit, acum cateva minute, rezumatul romanului, foarte pe scurt (cum apare pe wiki) dar tot nu-mi amintesc ceva! E cam aiurea aceasta "amnezie"... :) Clara, in schimb, imi e amintirea "scandalului" de la scoala. :)
    *
    J.D. Salinger a avut, cumva, o viata ca un sir de dezamagiri: tatal, desi-l iubea, nu-i intelegea dorinta de a fi scriitor (cand ar fi putut fi un afacerist bogat), prima iubita l-a parasit pentru unul care era cu multi ani mai mare chiar decat taica-sau, si-a vazut camarazii sfartecati, a vazut "opera" nazistilor, in lagarele de exterminare (rautatea umana in cea mai "impura" forma), editori care nu-i intelegeau personajul la care tinea cel mai mult... Chiar nu e de mirare ca apoi a refuzat sa publice si a refuzat ecranizarea romanului care inca se vinde foarte bine... A vrut sa fie doar scriitor, sa scrie despre ceea ce are in inima si nu pentru a dovedi ca are talent... A vrut un personaj pe care cititorul sa si-l imagineze cum vrea el – adica... oricine ar putea fi acel "adult din lanul de secara".
    Si-a gasit fericirea in a scrie si a nu primi ceva in schimb. Cati, oare, pot face asta? Cati oameni pot sa scrie bine si sa transforme scrisul in "religia lor"? Sufletul i-a fost ciuntit de razboi si, probabil, si mintea i-a fost cumva atinsa de ororile razboiului dar, cum scrie la un moment dat: "artistul desavarsit cred ca are un mare defect in structura lui, o doza mare de egoism" (ceva de genul).
    Mi-a placut tare mult filmul. Un film calm – la suprafata. :) Pare ca nu se intampla ceva dar cate se intampla! Multumesc pentru recomandare, Carmen draga!

    Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru trio! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, ai desris perfect "actiunea" filmului. Desi pare ca nu se întâmpla ceva, se întâmpla atât de multe! Absolut perfecta descrierea ta!
      Daca iau de corecte datele biografice din film, atunci imi pare rau pentru omul-Salinger, îmi pare rau pentru sotiile lui, pentru copiii lui, pentru prietenii lui... Razboiul si societatea l-au "îmbolnavit"! Autorul-Salinger a reusit sa faca ceea ce a dorit, si consider ca asta este bine. Nu a mai publicat, a scris doar pentru el, nu a mai dat interviuri, s-a retras din viata mondena. Este alegerea lui si trebuie respectata. Norocul lui a fost ca situatia financiara i-a permis aceasta alegere. Poate ca daca nu ar fi avut cu ce sa plateasca chiria sau mâncarea copiilor, atunci poate ca ar fi acceptat cine stie ce compromisuri. Poate, poate, poate... S-a întâmplat însa asa cum s-a întâmplat!
      Inca nu mi-am facut rost de carti, dar neaparat voi citi si cel putin "De veghe în lanul de secară".
      Ma bucur mult ca ti-a placut filmul.
      Te pup Diana draga. Pupici si îmbratisari de la trio pentru trio <3 Noapte buna!

      Ștergere