Lacul de acumulare Gura Raului - Reflexii in oglinda 34-2025

La piscina - Miercurea fara cuvinte 34-2025

 

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Gyor - Pe malul râului Raba - Reflexii in oglinda 33-2025

  Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:

☺ Outfit de vara comfi - cu 6 kg peste trend ☺ / Miercuea fara cuvinte 33/2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Cum mi-am transformat pivnița într-un SPA de vis - idei, ritualuri și magie

Cu mulți ani în urmă, am hotărât să transformăm pivnița casei într-un colț personal dedicat wellnessului. Ne-am dorit un spațiu care să ne aducă aproape de noi înșine, unde grijile să se topească și corpul să se refacă în tihnă. După ce spațiul a prins contur, am început să-l folosim cu regularitate, iar astfel a luat naștere ritualul nostru, simplu, profund, mereu binevenit. Sauna a devenit parte din ritmul vieții, mai ales iarna, când o ședință săptămânală ne încălzește trupul și sufletul. Vara, o folosim mai rar, dar cu atât mai prețios este momentul, mai ales după o zi lungă de muncă în grădină sau după o vacanță la mare, când pielea poartă urmele soarelui.
Anul acesta, la mijloc de august, când diminețile au devenit brusc reci și chiar am pornit centrala termică (am avut doua dimineti cu 3°C!!!!), am simțit din nou chemarea saunei. Era sfârșitul lunii lui Cuptor, dar aerul avea deja miros de toamnă. Am intrat în sanctuarul nostru de relaxare, ascuns sub nivelul casei.

Camera de wellness nu este mare, dar este suficient spatiu pentru a crea o atmosferă de refugiu și echilibru. Într-un colț se află dușul, în celălalt cabina de saună din lemn de molid, iar în mijloc două șezlonguri ergonomice, inteligente, cu mișcare adaptivă, ce transformă fiecare poziție într-un moment de relaxare autentică.
Ritualul wellness începe mereu cu un duș răcoritor, care trezește pielea și limpezește gândurile. Apoi pășim în saună și ne așezăm pe lemnul cald de frasin, care ne primește cu căldura lui blândă. Am fixat termostatul așa cum ne place, la 70°C, pentru a crea atmosfera unei ‘biosaune’. Temperatura este domoală, dar suficientă cât să deschidă porii și să ne învăluie într-un abur liniștitor. Pe pietrele de lavă turnăm apă în care am amestecat câteva picături de esență bio. Alegem aroma în funcție de stare, poate melisă, muguri de brad, salcâm, portocală, mentă sau lămâie. Fiecare parfum poartă o amintire, o emoție, o vibrație care ne însoțește în călătoria interioară.

Când apa atinge pietrele, sfârâie ușor, iar aerul se umple de aburi parfumati. Căldura ne cuprinde, pielea se strânge ușor și perlează, corpul se abandonează, iar mintea începe să se desprindă de gândurile grele. Stresul se evaporă si în locul lui se strecoară liniștea, fantezia, o formă de libertate care nu are nevoie de cuvinte.
Aburul se ridică lent, iar clepsidra cu nisip ne măsoară timpul fără grabă. Zece minute în care căldura ne învăluie și pătrunde adânc, iar sunetele blânde ale muzicii ambientale se împletesc cu respirația. Ne desprindem de tot ce e în plus și ne regăsim într-o stare de calm profund. Întinși pe prosoape, simțim cum respirația se adâncește, cum pielea pulsează ușor, cum gândurile se limpezesc.

Ieșim aburind, facem un nou duș, apoi ne învelim în halate moi și ne așezăm pe șezlonguri. Corpul se adaptează treptat la temperatura camerei, iar lumina ambientală ne învăluie ca o îmbrățișare. Muzica ne însoțește discret, iar acvariul cu pești neon și melcișori care se mișcă lent adaugă un strop de viață. În această atmosferă, corpul își regăsește ritmul, iar mintea se lasă purtată de visare.
După o pauză (aproximativ un sfert de oră), revenim în saună cu o altă aromă. Căldura revigorează circulația, iar atmosfera de slow living ne cuprinde. Respirația se adâncește, gândurile se limpezesc, iar timpul pare că se dilată.
Repetăm acest ciclu de patru sau cinci ori, timp de două sau trei ore. 

O dată pe săptămână răsfățăm pielea cu un peeling din sare de mare și ulei de rodie — o îngrijire delicată, senzorială, care aduce pielea înapoi la viață. 

În rest, între sesiuni, doar dușuri și hidratare cu ceai, apă minerală plată sau o bere natur, nefiltrată - în funcție de poftă și dispoziție.
La final, după ultima ședință, ieșim plutind. Trupul este ușor, mintea limpede, iar sufletul parcă mai aproape de sine. Este o formă de grijă, un ritual care ne reașază în propriul echilibru, în propria liniște. Este răsfățul nostru, o călătorie blândă spre interior, care transcende corpul și pătrunde în tăcerea senină a ființei.

Lădița care nu mai vrea să stea în umbră

În living avem o lădiță din placaj care adăpostește cele necesare pentru aprinderea focului în șemineu - chibrituri, o mănușă termică, o perie, un făraș... obiecte utile, dar nu tocmai estetice. O ascundeam în spatele fotoliului, ca să nu strice armonia camerei ☺
După ce am zugrăvit și am lustruit totul, am simțit că e momentul să-i dau și lădiței o nouă viață.  

M-am gândit la metoda transferului de șervețele – simplă, dar cu potențial decorativ uriaș. Nu aveam o imagine clară în minte, dar știam sigur că vreau ceva special, așa că am pornit prin oraș în căutarea unor șervețele cu reproduceri de artă. Am colindat zeci de magazine, plină de speranță... și, conform legii lui Murphy, când cauți artă, găsești doar căței, pisici și floricele! Nici online nu am avut mai mult noroc.

În cele din urmă, singura opțiune disponibilă a fost Van Gogh – Ramura de migdal. Deși visam la ceva în tonuri de maro, mai potrivit pentru lădiță, nu am putut rezista farmecului delicat al acestei lucrări. Van Gogh este unul dintre artiștii mei preferați, iar imaginea aleasă, cu ramurile sale fragile și cerul senin, mi-a adus o liniște neașteptată. Am acceptat provocarea cu bucurie. Am completat cu un set de șervețele în nuanțe de smarald și romburi aurii. Fără plan, doar cu dorința de a crea, am început lucrul.

Am curățat și dat cu spray auriu ca bază, apoi am lipit cu grijă fiecare bucățică de șervețel folosind adezivul special din setul Potch pentru transfer de imagini si am aplicat ceară aurie peste îmbinări, ca să uniformizez aspectul. Fiecare mică imperfecțiune a căpătat astfel, un farmec aparte – textura finală nu mai trădează nici placajul, nici hârtia - pare când piele, când porțelan, cu accente care prind lumina într-un mod neașteptat. 

La final, am sigilat totul cu lac din aceeași gamă, pentru durabilitate și un finisaj plăcut. Procesul a durat mai bine de o săptămână. Pentru funcționalitate, am comandat cele mai mici rotițe de pe Amazon și le-am lipit cu grijă. Am adăugat și două mânere - rămase de la proiectul „tăvița”.

Rezultatul? O bijuterie! Ma laud, știu că nu-i frumos, însă nu mă pot abține ☺ Lădița nu mai e un simplu recipient, ci un obiect decorativ care aduce un strop de artă în living. Aproape că mi-e milă să pun chibriturile și măturica în ea! 🥰

Sunt foarte mulțumită de cum a ieșit — e genul de proiect care îmi aduce bucurie de fiecare dată când îl privesc și mă face să spun zâmbind: Hei, am avut mână bună!

Sub vraja luminii

 

În micul nostru spațiul wellness, timpul pare să se dilate, iar grijile se topesc asemenea aburului care mângâie pielea... O lampă de ambient, cu bec în culori pastel, devine mai mult decât un simplu obiect decorativ — este o poartă către visare. Magia luminii începe să lucreze în tăcere, transformând fiecare clipă într-un moment suspendat...
Fiecare nuanță care se schimbă lent — roz pudrat, albastru seren, verde mentă, o vibrație calmă de mov ametist și o trecere caldă de la galben chihlimbar spre oranj aprins, până la roșu catifelat — pare să respire în armonie cu atmosfera, învăluind gândurile într-o îmbrățișare caldă și blândă. Când liniștea are culoare, simțurile se trezesc altfel — mai tandru, mai profund.
Acea lumină difuză nu doar relaxează. Ea transformă spațiul într-un sanctuar al simțurilor. Te face să uiți de lume, să te regăsești în propriul tău univers interior, unde totul e liniște, echilibru și frumusețe. Culorile pastel șoptesc, te invită să te lași purtat, să te abandonezi unei stări de plutire, ca într-un vis lucid.
În acel moment, în acea lumină, corpul se odihnește, iar sufletul călătorește. Este o experiență care nu poate fi măsurată în minute sau grade Celsius, ci în emoții. În acel spațiu wellness, lampa pastelată devine un ritual tăcut, un companion al vindecării, al introspecției, al visării.
Pentru toți cei care iubesc jocul luminii — fie că e vorba de reflexii în oglindă sau sclipiri independente care dansează pe pereți — vă invit să vă alăturați rubricii „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN), în fiecare joi, și să vă înscrieți în tabelul de mai jos: