Toate textele si fotografiile de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor. Nimic nu poate fi preluat fără acordul autorului.
Astazi prezint jocul de lumini surprins într-un pahar cu cocktail, o invitație la contemplare — o amintire că frumusețea se ascunde adesea în detalii simple, în reflexii trecătoare care ne înconjoară și ne inspiră...
Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺
Aerul e tot mai rece, iar ploaia bate mărunt în ferestre...
Ne retragem în casele calde, lângă ceaiuri aromate și lumini tăcute. Ele rămân... afară! Pentru că au fost zămislite din zbor, să definească libertatea. Sunt păsările LIBERE ale cerului. Iar soarta celor ce rămân, este să nu cunoască niciodată țările calde. Micile înaripate au fost hărăzite să rămână aici, lângă noi, înfruntând iarna cu trupuri firave și pene zbârlite. S-au aciuiat prin curți, în parcuri, în păduri... în ramul din zi în zi tot mai golaș.
Le observăm doar când privim cu adevărat. Le auzim doar dacă închidem vuietul din noi.
Ele nu cerșesc și nu se plâng... Dar se bucură. Din plin. Când sunt ajutate. Sunt modeste și se mulțumesc doar cu o mână de grăunțe, cu-n strugure, o feliuță de măr și-un strop de apă, din când în când. Să o facem din omenie. Din admirație pentru zborul care nu cedează. Pentru trilul care rezistă. Pentru speranța cu care se înalță. Pentru viața care se agață chiar și de... o crenguță. Hai să o facem, cu toții. Cu inima. Din respect. Din iubire.
Frunza la sfârșit de septembrie nu mai e doar o frunză... E o bijuterie arsă de timp, un filigran vegetal ce poartă pe nervurile ei harta unei veri apuse — ca o amintire care se destramă încet, în nuanțe de chihlimbar și rugină. E ca o scrisoare veche, îngălbenită de dor, cu margini roșii ca o emoție care încă arde mocnit. Petele ruginii sunt lacrimile anotimpului, uscate de vânt înainte să atingă pământul — lacrimi care nu dor, dar apasă, ca un cântec de Edith Piaf ce se stinge pe un pick-up uitat într-un colț de cameră, în afara timpului. Suprafața catifelată a frunzei fină ca mătasea, vibrează cu o demnitate tăcută și o eleganță resemnată. Pe trupul ei vegetal se întind semne de lumină și umbră, ca amintirile presate între paginile unui jurnal cu coperți tocite de timp. Toamna nu se anunță, nu bate la ușă... Se furișează cu pași mici, aproape imperceptibili. O simțim în lumina care se frânge mai devreme, în mirosul castanelor căzute proaspăt pe alei, în pașii care se aud mai rar, mai apăsat — ca o amintire ce revine fără să fie chemată. În nopțile reci și zilele umede, când timpul pare să respire altfel — mai greu, mai lent, mai sincer... Septembrie e ca o scrisoare netrimisă, iar octombrie — răspunsul care nu mai vine. Tot ce avem, este dansul lent al frunzelor... Ca o baladă de dragoste ce se repetă în fiecare an.
Frunza plutește elegant și se așază pe pământ cu duioșie, făcând o ultimă reverență în fața verii — un adio rostit în șoaptă, cu vocea gravă a lui Leonard Cohen.
Frunzele cad fără grabă, ca versurile dintr-o baladă plină de emoție. Căderea lor nu înseamnă sfârșit, ci grație pură.
(Jurnal de vacanta - continuare la "Sibiul la pas: Catedrala Mitropolitană, Parcul Astra și scările din Strada Cetății") Purtați de ritmul blând al vacanței, am ajuns pe corso – Bulevardul Nicolae Bălcescu din Sibiu – unde umbreluțele colorate se legănau deasupra teraselor ca niște petale suspendate. Atmosfera era relaxată, iar orașul vibra de viață. Am găsit o masă retrasă, perfectă pentru a savura un cocktail în tihnă. Leo, topit de căldură și oboseală, s-a întins fericit la picioarele noastre. Am hotărât că e un loc bun pentru masa de prânz, așa că am sunat-o pe mama să ni se alăture. Am rugat-o să urce într-un taxi, iar eu am pornit să o întâmpin la capătul bulevardului. A sosit ca de obicei, atentă la fiecare detaliu — mama, chiar și acum, la vârsta ei, nu a renunțat la a fi cocheta. Îmi place nespus că, deși va împlini 83 de ani peste două luni (apropo, mi-am luat bilet la avion — voi fi din nou la Sibiu de ziua ei), rămâne o femeie cochetă, cu o garderobă dominată de culori vii (negrul și maro-ul închis apar doar ocazional). Pălăria, poșeta, pantofii — toate se potriveau perfect, iar apariția ei nu a trecut neobservată. Nici nu pășise bine pe bulevard, că un vânzător ambulant de flori i-a întins un buchețel, „ultimul”, cum a spus el. Poate din politețe, poate dintr-un impuls de admirație — n-a explicat, dar gestul a fost frumos.
Doar doi pași și am ajuns la masa noastră. Băieții – Helmut si Leo, s-au bucurat să o vadă pe Mama. Am primit meniurile, le-am răsfoit și am ales. Servirea a fost impecabilă, iar atmosfera de pe terasă, plină de voie bună. Restaurantul Leon ne-a cucerit prin organizare, atenție și gust. Șeful de local supraveghea totul de sub bolta bucătăriei, discret, dar prezent. Helmut și mama au ales păstrăv la grătar cu legume de sezon. Peștele rozé și suculent, exact ca la carte! Legumele aromate, adevărate, nu trântite în apa fierbinte din pungi congelate. Gătite cu grijă, fin condimentate și exact al dente. Eu... mici cu cartofi prăjiți, cum altfel? Nu mă satur de ei când vin în România! Micii au fost savuroși, iar cartofii – tăiați manual, rumeniți exact cât trebuie, ca pe vremuri. Totul a fost desăvârșit. Jos pălăria pentru echipa Restaurantului Leon! Am promis că o să le fac reclamă — îi recomand cu toată căldura! După masă, ne-am plimbat agale spre Piața Mare, trecând sub privirile „ochilor Sibiului” – acele ferestre care par să vegheze orașul cu o blândețe tăcută. Mama a dorit o fotografie cu Muzeul Brukenthal, Palatul Primăriei și Turnul Sfatului în fundal – o panoramă care îmbină istoria cu eleganța. Am trecut prin turn în Piața Mică și ne-am îndreptat spre biserica Ursulinelor (greco-catolică), care era deschisă spre vizitare. Dar ce am remarcat aici... va fi povestea din fila de jurnal următoare.
PS: Știti ce sunt „ochii Sibiului” ? Sunt mult mai mult decât simple ferestre! „Ochii Sibiului” sunt acele lucarne în formă de ochi, integrate în acoperișurile clădirilor din centrul istoric, care par să vegheze orașul cu o expresie tăcută și misterioasă.
Au devenit un simbol arhitectural unic, emblematic pentru Sibiu și sunt adesea interpretați ca o metaforă a vigilenței, a memoriei urbane sau chiar a conștiinței civice. Inițial, acești „ochi” aveau un rol practic — ventilau podurile caselor medievale. Dar în timp, au căpătat o aură mitică. Se spune că erau menținuți intenționat pentru a da impresia că orașul „vede” tot ce se întâmplă. În 2017, au fost chiar transformați într-un simbol al luptei anticorupție, prin mișcarea „Vă vedem din Sibiu” ☺ Așa că da — „ochii Sibiului” nu sunt doar un element de design, ci o parte vie din identitatea orașului. ♥
🍂 Toamna astronomică a debutat în Germania cu ploi mărunte, cer gri, 10 grade și un aer de roman englezesc... Am sărit din sandale direct în boots – pantofii și balerinii vor rămâne probabil nepurtați. Oricum, nu mai sunt trendy decât dacă sunt din piele lăcuită, cu vârf ascuțit sau detalii metalice. Balerinii mai pot fi integrați în ținute elegante sau nostalgice, dar nu sunt printre piesele-cheie ale sezonului. Vibe-ul e glamour, cozy și plin de oportunități fashion. 👠 După ce am colindat magazinele și am răsfoit o mulțime de reviste de modă (Vogue, Elle, Harper’s Bazaar, Numéro, L’Officiel, Glamour, Dazed, i-D, Marie Claire,InStyle...), mi-am format o impresie clară. Culorile îmbrățișează, texturile cer să fie atinse, iar croiurile inspiră alegeri vestimentare cu sens – chiar și în cele mai simple momente.
🍁 Culoarea care domină sezonul e burgundy – acel roșu-vin care te face să te simți ca într-un film franțuzesc. Îl vezi peste tot – pe paltoane, pe genți, pe unghii... Dar și verdele măsliniu și ciocolata caldă sunt în top – culori care îmbrățișează, nu doar acoperă. Iar dacă vrei să ieși din peisajul mohorât, galbenul muștar și portocaliul ars sunt ca niște raze de soare în garderobă.
👢 Pantofii? Botinele cu toc gros sunt reginele sezonului. Le porți cu fuste mini sau cu pantaloni largi și parcă ai ieșit dintr-o reclamă de modă vintage. Mocasinii cu platformă au revenit în forță – au acel aer retro rafinat, boem, dar cu un twist urban. Și dacă vrei ceva cu personalitate, Mary Jane-urile cu barete duble sunt adorabile și au exact doza potrivită de teatralitate.
🧵 Țesăturile sunt o poveste în sine. Tricotajele cu împletituri complicate și evidente sunt ca o îmbrățișare – confortabile, expresive și perfecte pentru zilele reci. Pielea ecologică e peste tot – în fuste, pantaloni, chiar și rochii. Iar blugii cu croi vintage – cu talie înaltă, strâmți pe șolduri și largi pe picior – păstrează acel aer american autentic, reinterpretat cu un strop de stil european… chiar dacă destinația e doar tramvaiul 3 (zic și eu așa, pentru că Trambahn 3 este cel care mă poartă în zilele de shopping între casă și Corso 😉). După texturi, urmează siluetele – iar la capitolul croiuri, se poartă confortul cu personalitate. Pantalonii wide-leg sunt fluizi și eleganți, fustele mini cu talie accentuată se combină perfect cu pulovere oversized, iar bluzele cu guler Peter Pan aduc un strop de nostalgie și feminitate. Rochiile midi vaporoase, cu volane și imprimeuri florale în tonuri de toamnă, sunt ca niște tablouri în mișcare. 🧥 Catifeaua raiată cu dungi groase și vizibile – cunoscută drept wide wale corduroy – e una dintre vedetele toamnei 2025. O regăsim în cămăși oversized, jachete cu aer retro și pantaloni care par scoși dintr-un film de artă. Textura e statement, dar confortabilă, iar paleta cromatică merge de la caramel și burgundy până la verde pădure, albastru petrol și surprinzător de prezent, roz pudrat (rozul antic) – o nuanță delicată, dar cu personalitate, care adaugă un aer nostalgic și sofisticat ținutelor casual. 👜 Și dacă tot vorbim despre texturi care cer să fie atinse, nu putem să trecem cu vederea trendul genților cu blană. Faux fur, shearling, teddy textures – toate sunt intens prezente în colecțiile toamnei 2025, mai ales acolo unde contrastul dintre funcțional și extravagant e celebrat. Gențile par să se fi îmbrăcat pentru vreme rece, la fel ca noi – și tocmai această paralelă le face irezistibile. 🌟 „Blink-blink-ul” – adică paietele, strălucirea, accentele metalice – se poartă cu aplomb în toamna 2025 și nu doar pentru ocazii speciale. Potrivit site-urilor de modă, paietele sunt considerate o declarație de stil în acest sezon, fiind integrate în piese vestimentare de zi, nu doar în ținute de seară. 👗 Pentru un eveniment cu dress code creativ sau pur și simplu o zi în care vrei să te joci cu stilul, sunt absolut permise combinații îndrăznețe – paiete cu tricot, animal print cu dantelă, mâneci bufante, gulere împodobite, corsete reinterpretate. Nimic nu e prea mult, atâta timp cât te simți fabuloasă. Iar când spun „să te simți fabuloasă”, nu mă refer la ceva impus din exterior, ci la acel moment în care te uiți în oglindă și zâmbești sincer. Nu pentru că ai bifat un trend, ci pentru că ținuta aleasă îți reflectă starea, personalitatea, curajul sau chiar umorul. Poate e o rochie cu paiete purtată la micul dejun, poate sunt cizmele tale preferate care îți dau chef să pășești mai apăsat. Fabuloasă nu înseamnă perfectă – înseamnă autentică, cu un strop de strălucire care vine din interior, dar e susținută de exterior.
💃 Toamna nu înseamnă să te ascunzi sub straturi, ci să te exprimi prin ele. Așa că ia-ți boots-ii preferați, pune-ți paltonul burgundy și ieși în lume cu acel vibe care transformă o zi mohorâtă într-un moment memorabil. Pentru că în fond, moda nu e despre cât de repede cumpărăm lucruri noi, ci despre cum le purtăm pe cele pe care le avem deja. Fiecare dulap ascunde povești – o fustă uitată, un pulover vintage, o pereche de pantofi care așteaptă să fie redescoperiți. Arta stă în combinații, nu în etichete proaspăt tăiate. E ok să știm ce se poartă, dar nu e nevoie să fim conformi – stilul adevărat începe acolo unde încetează imitația. 👜 PS: Între noi să fie vorba – dacă sezonul acesta nu vom avea atârnată de braț o geantă din blană, nu ne va lua nimeni epoletii! 😜 Nici nu va pica vreo stea de pe cer și Pământul, slavă Domnului, se va învârti în continuare. Universul stilului e generos cu cei care aleg să fie creativi, nu compulsivi! 💝
Astăzi, la rubrica "Reflexii în oglindă" am bucuria să prezint din nou câteva fotografii realizate de fratele lui Helmut — cumnatul meu care locuiește în Hamburg, pasionat de fotografie. Privirea lui sensibilă și atentă surprinde orașul nu doar în detalii, ci în stări — în vibrații, în tăceri, în lumină... Fiecare imagine este o invitație la contemplare, o fereastră deschisă spre frumusețea discretă a nopții urbane. În portul Hamburg, noaptea îmbracă orașul într-o eleganță care taie respirația. Filarmonia*, cu formele ei sculpturale, pare o arhitectură compusă în acorduri vizuale. Clădirea respiră muzică, chiar și în tăcere, iar silueta ei se reflectă în culorile de cerneală ale apei — adânci, misterioase, aproape visate. În jur, alte clădiri superbe completează tabloul — o simfonie arhitecturală în sticlă și lumină, unde fiecare reflexie pare o emoție prinsă în oglinda timpului. Printre aceste splendori urbane, se ridică poduri având mecanisme mobile pentru a permite trecerea navelor. Aceste poduri sunt spectaculoase noaptea, când luminile orașului și reflexiile din apă transformă structura lor tehnică într-un spectacol vizual. Ridicarea lor lentă, ca niște aripi de metal, adaugă o teatralitate aparte pe fundalul cerului întunecat. Este un loc unde ingineria întâlnește poezia, iar orașul devine scenă pentru o artă tăcută, dar profundă. *) clădirea se numește "Elbphilharmonie", adesea prescurtată Elphi ("ph" se citeste "f"). Este una dintre cele mai emblematice construcții din Hamburg și una dintre cele mai spectaculoase săli de concert din lume. Numele vine de la râul Elba (Elbe) și de la cuvântul „filarmonie” — deci, în traducere liberă, „Filarmonica de pe Elba”. Este cunoscută pentru arhitectura sa îndrăzneață — o structură de sticlă ondulată, așezată pe o fostă clădire de depozit din port. Arată ca o corabie, un val sau chiar o stâncă de gheață — depinde cine o privește 😍😇 Noaptea, luminată, pare desprinsă dintr-un vis.Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:
Astazi prezint jocul de lumini surprins într-un pahar cu cocktail, o invitație la contemplare — o amintire că frumusețea se ascunde adesea în detalii simple, în reflexii trecătoare care ne înconjoară și ne inspiră... 
