Promit ca pâna când vom pleca acasa sa stiu cum le cheama pe cele doua "vecine".
Federica, gazda noastra, le deosebeste. Stie exact care e una si care e cealalta, mie mi se par identice ☺
marți, 12 iunie 2018
Închiriez casa de vacanta cu curte si broaste testoase ;-)
(completare la "Casa de vacanta)
Promit ca pâna când vom pleca acasa sa stiu cum le cheama pe cele doua "vecine".
Federica, gazda noastra, le deosebeste. Stie exact care e una si care e cealalta, mie mi se par identice ☺
Promit ca pâna când vom pleca acasa sa stiu cum le cheama pe cele doua "vecine".
Federica, gazda noastra, le deosebeste. Stie exact care e una si care e cealalta, mie mi se par identice ☺
luni, 11 iunie 2018
Casa de vacanta
(contiunuare la "Drumul spre Italia")
Au trecut vremurile când faceam programarea concediului pentru întreg anul si o raportam pâna la sfârsitul lunii martie, ca asa ni se cerea... Acum, nimic nu mai e sigur! Stim ca avem dreptul la 30 de zile de concediu pe an, însa când si cum le vom primi/lua, nu stim! Asa ca... am început sa facem planuri scurte. Nu este economic (cu cât faci rezervari mai devreme, cu atat mai mare este sansa sa primesti mai ieftin bilete la avion sau tren, sau oferte de cazare de calitate superioara), însa... mai bine asa decat deloc!
Anul acesta, nu am stiut cu siguranta daca pot sa îmi iau concediu în luna iunie, decat la începutul lunii iunie! Cum s-a nimerit sa fie sfârasit de saptamana prelungit, am avut timp berechet sa facem planul de vacanta si am cautat pe internet posibilitati de cazare în Toscana.
Doar atât am cerut: casa de vacanta pentru familie cu catel (cu cel putin doua camere si bucatarie si cu legatura Wi-Fi), cu parcare si distanta pâna la tarmul marii sub 100 de metri, în jurul localitatii Pisa. Prea multe oferte nu au rezultat... Am ales ca la loto - Poimbino, persoana de legatura: signora Marta. Am solicitat 15 zile începând cu 9 iunie si raspunsul a fost pozitiv. Am primit adresa si un numar de telefon pe care sa-l accesam când mai avem o jumatate de ora pâna la destinatie. Atât am stiut când am pornit la drum ☺
Am vazut casa si strada pe Google Maps si am banuit ca este o casa mare, frumoasa, într-un cartier bun. Asteptarile însa ne-au fost cu mult depasite! Am avut NOROC! Dar, sa încep cu începutul...
Nu am parcat bine in fata casei îmbracate în iedera când poarta s-a deschis si în prag ne-au întâmpinat Federica si Valerio - gazdele noastre de vacanta. Federica, o italianca supla si frumoasa, Valerio, un tip interesant, cu barba si mustata, ca un artist (câteva ore mai târziu am aflat ca este chiar artist plastic - pictor si scuptor!). Ce am mai râs când am constatat ca "signora" Marta... este fiica de 12 ani a acestora, experta în websites! ☺☺☺
Amabili, ne-au ajutat sa caram bagajele de la masina în casa si am facut rapid un tur al casei. Federica ne-a explicat în mare cum se administreaza locuinta si stiind ca suntem chiauni de oboseala - dupa 12 ore de drum, ne-a spus ca oricând avem întrebari, ei locuiesc la etaj si au partea de curte din fata casei, iar curtea din spatele casei ne revine noua. S-au bucurat sa il cunoasca pe Leo si ne-au prezentat motanul si cei doi catei ai lor - un lup si un puddel, plus cele doua broscute testoase, care traiesc pe partea noastra de curte (Leo a fost extrem de curios cu testoasele, asa ceva nu i-a fost dat înca sa vada!), apoi ei s-au retras si ne-au lasat sa despachetam si sa ne familiarizam cu noua locuinta.
Un apartament superb, aranjat cu mult bun gust, într-o casa moderna! Toate camerele decomandate, mari, foarte înalte si cu pardoseala in gresie sau parchet, cu geamuri mari si cu obloanele trase - sa mentina racoarea. Peretii albi sunt împodobiti cu tablouri semnate de Valerio si peste tot, mobilier de foarte buna calitate - ciudat, având în vedere faptul ca locuinta este pusa la dispozitia unor turisti straini! Este un hol mare, patrat, cu doua usi pe partea dreapta, trei pe partea stânga si una vizavi de intrare. Pe stânga sunt sufrageria, baia si camera de zi, pe partea dreapta sunt bucataria si dormitorul. Vizavi de intrare este o încapere folosita pe post de debara (fierul si masa de calcat, aspiratorul, etc, etc).
Din bucatarie, se iese pe terasa îngusta - trei scari mai jos este curtea.
Avem pus la dispozitie un dulap plin cu lenjerii de pat fine si calcate perfect si cu prosoape pufoase, ca noi. Din obisnuinta, eu aduc cu mine lenjeria proprie de pat si prosoape de toate marimile, oriunde merg în concediu. Leo al nostru nu are nicio interdictie, sare în pat sau sta cu noi la tv, tolanit pe canapea. De aceea, am acoperit cu un cearceaf (rosu), frumusetea de canapea design alb-negru. Federica a spus ca nu este nevoie, pentru ca si cateii lor tot asa sunt tratati, ca membrii ai familiei, dar... parca daca nu e mobila mea, mi-e mila, nu care cumva sa se murdareasca.
Exista pe hol un raft de biblioteca, plin cu carti selecte - între care m-am bucurat sa gasesc cateva volume de poezie - ce-mi vor fi sursa de inspiratie pentru fotografiile articolului MfC de saptamâna aceasta ☺☺☺Surpriza! (va urma)
Au trecut vremurile când faceam programarea concediului pentru întreg anul si o raportam pâna la sfârsitul lunii martie, ca asa ni se cerea... Acum, nimic nu mai e sigur! Stim ca avem dreptul la 30 de zile de concediu pe an, însa când si cum le vom primi/lua, nu stim! Asa ca... am început sa facem planuri scurte. Nu este economic (cu cât faci rezervari mai devreme, cu atat mai mare este sansa sa primesti mai ieftin bilete la avion sau tren, sau oferte de cazare de calitate superioara), însa... mai bine asa decat deloc!
Anul acesta, nu am stiut cu siguranta daca pot sa îmi iau concediu în luna iunie, decat la începutul lunii iunie! Cum s-a nimerit sa fie sfârasit de saptamana prelungit, am avut timp berechet sa facem planul de vacanta si am cautat pe internet posibilitati de cazare în Toscana.
Doar atât am cerut: casa de vacanta pentru familie cu catel (cu cel putin doua camere si bucatarie si cu legatura Wi-Fi), cu parcare si distanta pâna la tarmul marii sub 100 de metri, în jurul localitatii Pisa. Prea multe oferte nu au rezultat... Am ales ca la loto - Poimbino, persoana de legatura: signora Marta. Am solicitat 15 zile începând cu 9 iunie si raspunsul a fost pozitiv. Am primit adresa si un numar de telefon pe care sa-l accesam când mai avem o jumatate de ora pâna la destinatie. Atât am stiut când am pornit la drum ☺
Am vazut casa si strada pe Google Maps si am banuit ca este o casa mare, frumoasa, într-un cartier bun. Asteptarile însa ne-au fost cu mult depasite! Am avut NOROC! Dar, sa încep cu începutul...
Nu am parcat bine in fata casei îmbracate în iedera când poarta s-a deschis si în prag ne-au întâmpinat Federica si Valerio - gazdele noastre de vacanta. Federica, o italianca supla si frumoasa, Valerio, un tip interesant, cu barba si mustata, ca un artist (câteva ore mai târziu am aflat ca este chiar artist plastic - pictor si scuptor!). Ce am mai râs când am constatat ca "signora" Marta... este fiica de 12 ani a acestora, experta în websites! ☺☺☺
Amabili, ne-au ajutat sa caram bagajele de la masina în casa si am facut rapid un tur al casei. Federica ne-a explicat în mare cum se administreaza locuinta si stiind ca suntem chiauni de oboseala - dupa 12 ore de drum, ne-a spus ca oricând avem întrebari, ei locuiesc la etaj si au partea de curte din fata casei, iar curtea din spatele casei ne revine noua. S-au bucurat sa il cunoasca pe Leo si ne-au prezentat motanul si cei doi catei ai lor - un lup si un puddel, plus cele doua broscute testoase, care traiesc pe partea noastra de curte (Leo a fost extrem de curios cu testoasele, asa ceva nu i-a fost dat înca sa vada!), apoi ei s-au retras si ne-au lasat sa despachetam si sa ne familiarizam cu noua locuinta.
Un apartament superb, aranjat cu mult bun gust, într-o casa moderna! Toate camerele decomandate, mari, foarte înalte si cu pardoseala in gresie sau parchet, cu geamuri mari si cu obloanele trase - sa mentina racoarea. Peretii albi sunt împodobiti cu tablouri semnate de Valerio si peste tot, mobilier de foarte buna calitate - ciudat, având în vedere faptul ca locuinta este pusa la dispozitia unor turisti straini! Este un hol mare, patrat, cu doua usi pe partea dreapta, trei pe partea stânga si una vizavi de intrare. Pe stânga sunt sufrageria, baia si camera de zi, pe partea dreapta sunt bucataria si dormitorul. Vizavi de intrare este o încapere folosita pe post de debara (fierul si masa de calcat, aspiratorul, etc, etc).
Din bucatarie, se iese pe terasa îngusta - trei scari mai jos este curtea.
Avem pus la dispozitie un dulap plin cu lenjerii de pat fine si calcate perfect si cu prosoape pufoase, ca noi. Din obisnuinta, eu aduc cu mine lenjeria proprie de pat si prosoape de toate marimile, oriunde merg în concediu. Leo al nostru nu are nicio interdictie, sare în pat sau sta cu noi la tv, tolanit pe canapea. De aceea, am acoperit cu un cearceaf (rosu), frumusetea de canapea design alb-negru. Federica a spus ca nu este nevoie, pentru ca si cateii lor tot asa sunt tratati, ca membrii ai familiei, dar... parca daca nu e mobila mea, mi-e mila, nu care cumva sa se murdareasca.
Exista pe hol un raft de biblioteca, plin cu carti selecte - între care m-am bucurat sa gasesc cateva volume de poezie - ce-mi vor fi sursa de inspiratie pentru fotografiile articolului MfC de saptamâna aceasta ☺☺☺Surpriza! (va urma)
Floare de FICUS
Ati vazut vreodata un ficus înflorit?! Eu înca nu, pâna ieri în Verona ♥
În Piata Bra, ne-am asezat pe o banca sa savuram atmosfera pietii italiene si am simtit un parfum deosebit. Amintirile noastre olfactive nu au putut recunoaste parfumul, pentru ca nu existase înca un precedent. Este un parfum unic, ceva între tei-magnolie-jasmin... fin, superb!
Am început sa cautam sursa acestui minunat parfum si... am descoperit impresionantele flori ale ficusilor uriasi din parc. Iata-le ♥
În Piata Bra, ne-am asezat pe o banca sa savuram atmosfera pietii italiene si am simtit un parfum deosebit. Amintirile noastre olfactive nu au putut recunoaste parfumul, pentru ca nu existase înca un precedent. Este un parfum unic, ceva între tei-magnolie-jasmin... fin, superb!
Am început sa cautam sursa acestui minunat parfum si... am descoperit impresionantele flori ale ficusilor uriasi din parc. Iata-le ♥
duminică, 10 iunie 2018
Drumul spre Italia
Asa cum ne-am propus, ne-am trezit sâmbata la ora 3 noaptea pentru a porni la drum la ora 4. Leo a fost total derutat... nici nu a vrut sa se dea jos din pat. Abia când a vazut ca ne încaltam, a realizat ca e serios, vom pleca cu adevarat in toiul noptii.Bagajele au fost încarcate în porbagaj înca de cu seara. Am organizat totul în asa fel incât in interiorul masinii sa nu avem decât posetele, sa avem spatiu confortabil pentru lunga calatorie care ne astepta.
Dupa cum am povestit in articolul anterior, pentru Leo a fost pregatita o cutie de transport care ocupa doua din cele trei locuri pe bancheta din spate. Afara era înca întuneric si în masina bineînteles, s-a stins lumina când am pornit si cu toate ca Leo si-a acceptat locul în cutie fara sa protesteze, dupa cateva minute a început sa se smiorcaie. Mi-am închipuit ca îi este ciudat singur, în întuneric, asa ca la primul semafor mi-am schimbat locul si am venit din fata, sa calatoresc lânga cutia lui, pe bancheta din spate. Initial m-am gândit ca va fi doar pâna când va rasari soarele, însa pâna la urma, am ajuns la destinatie în aceasta formatiune ☺ Cum m-a vazut lânga el, cum s-a linistit, s-a facul colacel si a adormit. Din cand în când s-a trezit, si-a scos boticul pe usa, s-a facut din nou melc si iar a adormit. Prima pauza am facut-o pe la ora 6 si jumatate, dupa ce am trecut granita în Austria.
La noi în Augsburg e vara de mai bine de o luna, de aceea ne-am îmbracat lejer, mai ales ca destinatia de vacanta este Bella Italia, tara în care soarele râde mereu. În Austria însa, la Pasul Brenner termometrul a aratat 8°C! Între vârfurile Alpilor, soarele înca nu era vizibil, tocmai se ridica ceata din vai... Superb peisaj! Am iesit sa fac o tura mica cu Leo si... am înghetat! Într-o parcare de benzinarie, unde am alimentat (în Austria benzina e cea mai ieftina 1,45€/l, în Germania este 1,55 si în Italia 1,75€/l), am tras din geamantan un pantalon si o jacheta si m-am îmbracat ca altfel, simteam ca ma prinde raceala! Ar fi fost un cosmar în concediu! Cum am intrat în Italia, vremea s-a încalzit din nou.
Pe parcursul drumului am facut cam la fiecare 3 ore câte oo mica pauza si o singura data am facut o pauza lunga de o ora, la Verona.
Dupa 500 de kilometri, adica pe la ora 10 - am ajuns la Verona. Am parcat în centru si ne-am plimbat timp de o ora, sa ne dezamortim picioarele.
Cu ani în urma, am fost de cel putin 5 ori în Verona, cunoastem centrul istoric si am vizitat cam toate punctele de atractie turistica. Asa ca de data aceasta ne-am plimbat doar în Piata Bra, am savurat un espresso veritabil, am dat ocol amfiteatrului si am citit planul de concerte din Arena di Verona.
La ora 11 ne-am urcat în masina si am pornit din nou la drum. Leo a intrat în cutia lui si a dormit sau s-a prefacut ca doarme ☺☺☺ Acasa nu doarme niciodata mai mult de cate o ora, în cursul zilei. Exact cum fac tinerele mame cu bebelusii lor - când bebe pânge, intra în panica, nu stiu ce sa îi mai faca celui mic, sa îl împace si sa fie bine; când bebe doarme adânc vin sa verifice de ce nu plânge?! ☺☺☺ Asa si noi, oare ce are Baiatu' de este asa de cuminte, nu care cumva sa fie bolnav! ☺☺☺ Leo a fost ca o jucarie de pluș - exact la fel de cuminte ca ursuletul - jucaria lui preferata! ☺☺☺
Am ajuns în Piombino conform planului nostru, pe la ora 16:30. De fapt, exceptând patania de la ultima statia de pedaggio, aproape totul a decurs conform planului...
Ruta din Germania în Italia trece prin Austria si pentru autostrada austriaca, am cumparat înca de acasa Vignette dus-întors. Italia finanteaza întretinerea autostrazilor prin sistem pedaggio (pe germana Maut). Pentru cine nu stie ce înseamna: pentru o anumita distanta pe autostrada, trebuie achitata o anumita suma - la intrarea în zona de plata, se deschide bariera doar daca ai extras un tichet. La iesirea din zona, predai tichetul si achiti pentru kilometrii parcursi. Pâna în Poimbino au fost trei statii de plata. Prima a fost în apropiere de Verona, a doua în apropiere de Modena si a treia în apropiere de Pisa. La primele doua statii am platit câte 17-18 euro. La ultima bariera, Helmut nu a fost atent si a intrat pe poarta "telepass" unde... nu am primit niciun tichet. Încapatânat, nu a vrut sa ne întoarcem asa cum am propus eu, sa mai intram o data pe poarta pentru cei fara "telepass". Ehei, când am ajuns la iesirea din zona, individul de la ghiseu a vrut sa ne întocmeasca un proces verbal si ne-a spus ca trebuie sa lamurim situatia pe la ce stiu ce administratie, bla-bla, si asta în urmatoarele cinci zile. Cum nu stim sa vorbim italiana nici eu si nici Helmut, am rugat (pe engleza) sa ne lase în amarul nostru, sa ne petrecem concediul linistiti, sa gaseasca o modalitate sa platim acum... Singura varianta a fost sa platim paușal suma de 70 de euro! Am zis "Gratie", am platit si ne-am vazut de drum! ☺
(va urma)
vineri, 8 iunie 2018
Provocare muzicala (3)
Va invit sa facem împreuna o selectie a celor mai frumoase videoclipuri pentru melodii.
Astazi propun "Don McLean - Vincent ( Starry, Starry Night)"
Ati avut vreodata sentiment atunci când ascultati o melodie minunată ca toate firele de păr de pe mână sa ti se ridice sau sa ți se facă pielea de găină? Mie asa mi se întâmpla ori de câte ori ascult "Vincent" ! Textul acestei melodii si vocea autorului acestui hit - Don McLean, sunt deopotriva deosebit de emotionante si tulburatoare. Videoclipul aici prezentat, asociaza fiecarui vers câte un tablou pictat de VanGogh - geniul neînteles de societatea lui contemporana.
Melodia a fost compusa în anul 1971 si a fost lansata pe albumul "American Pie" (octombrie 1971). Doua din melodiile acestui album au ajuns in foarte scurt timp în fruntea tuturor topurilor americane si europene - American Pie si Vincent (Starry, starry night)..
De-a lungul timpului au fost creeate noi versiuni cover (ex.: Passenger, Josh Groban, Ellie Goulding sau Ed Sheeran), însa doar versiunea originala mi se pare GRANDIOASA!
În fiecare vineri:☺ Friendship Friday ☺ Create With Joy ☺ Un weekend minunat tuturor!
Astazi propun "Don McLean - Vincent ( Starry, Starry Night)"
Ati avut vreodata sentiment atunci când ascultati o melodie minunată ca toate firele de păr de pe mână sa ti se ridice sau sa ți se facă pielea de găină? Mie asa mi se întâmpla ori de câte ori ascult "Vincent" ! Textul acestei melodii si vocea autorului acestui hit - Don McLean, sunt deopotriva deosebit de emotionante si tulburatoare. Videoclipul aici prezentat, asociaza fiecarui vers câte un tablou pictat de VanGogh - geniul neînteles de societatea lui contemporana.
Melodia a fost compusa în anul 1971 si a fost lansata pe albumul "American Pie" (octombrie 1971). Doua din melodiile acestui album au ajuns in foarte scurt timp în fruntea tuturor topurilor americane si europene - American Pie si Vincent (Starry, starry night)..
De-a lungul timpului au fost creeate noi versiuni cover (ex.: Passenger, Josh Groban, Ellie Goulding sau Ed Sheeran), însa doar versiunea originala mi se pare GRANDIOASA!
În fiecare vineri:☺ Friendship Friday ☺ Create With Joy ☺ Un weekend minunat tuturor!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)