Mici neîntelegeri

S-a petrecut cam de multisor, sa zicem opt ani. Era vara, era sfârsit de saptamâna si mama era în vizita la noi. Am hotarât spontan sa facem o vizaita Münchenului, de care suntem legati prin tren, din jumate în jumate de ora. La gara, agitatie mare, înghesuiala, galagie...ca la gara! Ma adresez la ghiseu vânzatoarei, spunând ca doresc un bilet "Happy Weekend" si o mai întreb când am avea prima legatura spre München? Duduia îmi raspunde uitându-se pe ceas, ca daca ma grabesc, într-un minut pleaca un tren de pe peronul 2. Am luat biletul si fugind am spus mamei si fetelor "Urmati-ma!". S-au executat fara întrebari, dar la jumatatea drumului, una dintre fiice s-a gasit sa spuna, cu ochii mariti de spaima:
-De ce fugim mami, n-ai platit?
În prima secunda nu am înteles ce doreste, imediat însa ne-a cuprins un râs...un râs cu lacrimi, ca am si pierdut trenul! Dar am avut timp sa râdem pe îndelete! O jumatate de ora!
Nici azi nu pot sa-mi explic cum de i-a trecut asa ceva prin cap'sor!

****************************************************************************************

Acum vreo zece ani, pe când fetele ma mai consultau cu privire la "ce sa îmbrac astazi" discutam despre rochita roz, cea albastra, rochia vernil cu buline...Pe când se îmbracau sa plece la joaca, Adela îmi spune, asa într-o doara ca Tibi (vecinul) vine cu rochii pe afara. Cu ochii mariti, mi l-am si imaginat pe baietel îmbracat cu o rochie...M-am scuturat scurt ca dupa un vis urât si fiica-mea parca întelegând la ce ma gândeam, a precizat în continuare:

- ... cu Rocky, noul lui catelus!

Mi-a venit inima la loc!

**************************************************************************************