marți, 13 aprilie 2010

O zi de 13...

Nu stiu de ce, dar astazi, înca din primele clipe ale diminetii, ma napadesc amintirile, multe si fara legatura între ele...Ciudat! Una dupa alta, vin si dispar...unele sunt vesele si-mi aduc zâmbetul pe buze, altele sunt triste si-mi lasa urme de reprosuri...Am sa dau câte un exemplu din fiecare: **************************************************************************************
Acum mai bine de cinsprezece ani, am petrecut concediul de vara, pe litoralul Marii Negre, cu verisoara mea Sanda si cu fetitele mele care pe atunci înca nu mergeau la scoala. Într-o seara, ne plimbam pe faleza si romantice - noi, astea mai mari - admiram cerul. Si, ca orice tânara mama, care foloseste orice mijloc spre a-si educa si instrui copiii, am spus: -Uitati-va sus, în partea stânga, vedeti steaua aceea puternica? Se numeste Luceafarul! Toate patru contemplam impresionate, pe când verisoara mea spune cu voce nesigura: -Îmm...parca cea mai luminoasa si mai mare este putin mai spre dreapta... Privesc steua indicata de ea si ma convinge, asa ca ma corectez în fata fetelor: -Uitati! acolo e Luceafarul... Dar pe masura ce priveam mai intens, parca descopeream tot altele "mai puternice si mai luminoase" asa ca ne corectam pe rând, tinând neaparat ca fetelor sa le facem clar, care este ultima alegere :) La un moment dat, Adela, plictisita si obosita de lectia de astrologie îmi spune: -Bine Mami, dupa ce am vazut toti "CEFERII" putem sa intram putin cu picioarele în apa?! **************************************************************************************
Eram în calsa a-X-a, la un liceu de filologie- istorie, putin înaintea examenului de treapta. Clasa era constituita în procent de 90% din fete. Eram toate simpatice, exuberante, cu suflete fragile si sensibile, asa cum doar fetele de 15-16 ani pot fi. Mediile erau ca si încheiate, zilele acelea se acorda ultima sansa celor amenintati de corigenta. Si pentru ca noi eram specialitate "uman", materiile "reale", stiintele exacte, erau cele care ne dadeau de furca (eu eram una din exceptii, optiunea mea pentru a II-a treapta fiind spre un liceu de matematica-fizica).
Era ultima ora de matematica, profesorul a invitat la tabla pe cele câteva colege, care cu inima cât un soricel, încercau sa obtina nota salvatoare.
Printre ele, Gabriela - o fata înalta si robusta, cu zâmbet prietenos si o bunatate sufleteasca deosebita! Cu toate ca eram toate prietene (cele mai bune prietene ale mele pe atunci erau Lavinia si colega mea de banca Livia), nici una nu a observat sau stiut, ca psihicul Gabrielei devenise atât de instabil încât, disperata ca nu va reusi sa treaca examenul, înainte de începerea orei a înghitit un pumn de tablete...somnifere, ceva! Pe când reactiile ei deveneau din ce în ce mai lente, nimeni nu a înteles ce se întâmpla pâna în momentul în care Gabriela s-a prabusit la podea.
În panica si groaza ce s-a produs, nu-mi mai amintesc cine a anuntat salvarea, dar stiu ca profesorul (Müller) a continuat examinatea candidatelor ramase, rece si parca deloc impresionat! Nu-mi mai amintesc, cred ca au trecut clasa toate. Ce foarte clar îmi amintesc însa, este zâmbetul mecanic din spatele ochelarilor mari cu rama neagra, când la iesirea din clasa ne-a anuntat: -Daca colega B. Gabriela îsi revine pâna la ora 12, ma gaseste înca în scoala si sunt dispus sa continui examinarea. Înca un soc ne-a cuprins pe toate! A urmat vacanta, examenele...eu am parasit scoala, n-am mai întâlnit-o pe Gabriela niciodata. Am aflat însa, câtiva ani mai târziu, ca profesorul de mate s-a spânzurat, câteva luni dupa ce devenise tata!

16 comentarii:

  1. Felicitari de casa noua!-))...Cat despre amintiri,o prefer pe prima!-)...restul...tristete!

    RăspundețiȘtergere
  2. Oana, bine te-am regasit :)
    Da...si eu. Dar cine poate sa-si aleaga amintirile?...

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos stii tu sa povestesti! M-ai captat cu totul. Doar finalul neasteptat al celei de-a doua povestiri mi-a sters zambetul... Azi e ziua de nastere a unei colege, de matematica, care seamana perfect cu profesorul tau...

    Multa inspiratie si avant in acest nou spatiu!

    RăspundețiȘtergere
  4. amintirile sunt clipele risipite in clepsidra timpului; acum se aduna, acum se risipesc... si dupa o lege numai de ele stiuta, ne cauta si ne soptesc despre cei dragi sau despre cei pe care i-am cunoscut si au lasat un semn adanc in sufletul nostru. la momentul potrivit se vor retrage in suvoiul timpului, lasandu-ne zambind sau melancolici. am zambit si eu la mintirea cu "ceferii" :))

    RăspundețiȘtergere
  5. ce fain e cand stai si depeni amintiri ... de tot felul, ca asa e si viata: cu bune, cu rele. Chiar azi am gasit un blog unde sint filme mai de demult, cu care am crescut: "Eu, tu si Ovidiu", "Fata morgana", "Liceeni" .... iti recomand cu caldura sa-l vizitezi.
    http://cinemaromanesc.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  6. Fly,
    ce coincidenta! chiar ieri m-am uitat pe youtube la "eu tu si ovidiu" si am cântat cu actritele :) Pe vremea când filmul rula la cinema, eram cu echipa de volei în deplasare în Constanta, si melodia devenise "imnul" nostru :) Era aprilie, batea vântul si marea era rece, dar noi eram de o veselie ca în plina vara!
    Iar azi, am pus poza di "Liceenii"
    Multumesc Fly! am sa notez adresa. Ma bucur!
    (dar tu ai copil mic, trebuie ca esti mult mai tânar ca mine, sau ma însel? eu sunt oct.'63)

    RăspundețiȘtergere
  7. 6 ani e "mult"??
    apr'69
    Sa fim sanatosi si voiosi iar peste 60 de ani sa ne zicem din nou: "faine vremuri, odata .."

    RăspundețiȘtergere
  8. Fly,
    sanatosi sa fim! si familiile noastre la fel!
    Vremurile au fost faine, pentru ca noi -toti- am fost faini! Acum este doar câte unul, doi...restul se plâng ca au "îmbatrânit"!
    O zi buna :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Fly, luna aceasta este ziua ta?! Când te pot felicita? :))

    RăspundețiȘtergere
  10. Da, Carmen, luna asta e ziua mea de nastere, felicitarile le primesc bucuros toata luna, indiferent de zi! Multumesc anticipat!!!! Si inca ceva, o vorba de'a mea: "vezi ce imi urezi caci impatrit iti doresc si eu!"
    Spor in toate sa-ti dea Dumnezeu!

    RăspundețiȘtergere
  11. That Bart gets around, and he's got a mighty pretty girlfriend.

    RăspundețiȘtergere
  12. Calator,
    :) ?? :(
    sper colega ta sa nu sfârseasca la fel! La multi ani, buni si veseli!

    RăspundețiȘtergere
  13. Alina,
    emotionant mesaj! asa este cu amintirile...

    RăspundețiȘtergere
  14. Cu siguranta nu. Are un simt au autoconservarii foarte dezvoltat. :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Calator,
    hmm, nu se stie niciodata!
    Chiar ieri am vazut la TV o reclama publicitara a unei Lampi biomagnetice! Spune ca stimuleaza buna dispozitie, elimina gândurile negative, si alte bla-bla...Poate ca are într-adevar efect!? Anul acesta ati ratat, dar pentru la anul, de ziua ei puteti pune mâna de la mâna - cred ca si elevii ar fi interesati - si cumparati-i una! :)))

    RăspundețiȘtergere
  16. :)))) Elevii mai ales. I-ar lua cate una pe saptamana, numai sa o mai imbuneze! Buna sugestie. O sa le transmit!

    RăspundețiȘtergere