clara. Vin de la serviciu si vreau tocmai sa încep sa scriu articolul, când, ce titlu vad pe blogul Alinei? "Cine-si mai aminteste?" !!!Dar asta este! Nu numai pe mine m-a preocupat aceasta idee dupa cum se vede! Nu am citit înca articolul ei, subiectul însa îmi este clar ca e acelasi!
Deci: cu siguranta toti va amintiti ce ati facut pe data de 26 aprilie 1986!
Este nefasta zi în care reactorul 4 al centralei atomice din Cernobîl (ucraineana: Tschornobyl) a explodat si a generat o serie de explozii adiţionale şi fluidizare nucleară, radioactivitatea răspândindu-se prin vânt spre întreaga Europa!
Au trecut 24 de ani dar eu îmi amintersc exact!
Eram cu echipa de volei de o saptamâna într-un cantonament în Timisoara. Era extrem cald, aveam antrenamente si meciuri dimineata si dupa-amiaza. Timpul liber care ne ramânea la ora amiezii îl petreceam la strand si ne bucuram ca razele soarelui de aprilie ne colora pielea. Nu aveam televizor în camerele de hotel si nici nu am citit ziarele... asa ca ne-am trezit tot mai singure pe strada si pe 1 mai numai noi eram la strand! Nici macar când am platit intrarea, nu ne-a spus nimeni nimic! Razele soarelui de aprilie-mai sunt oricum nocive, cu atât mai mult în situatia data, cu...cine stie ce radioactivitate! Stiri nesigure, secretizarea din timpul sovietic (URSS -ul de atunci) cât si regimul comunist din România, au facut dificila estimarea pericolului... Nu vom sti poate niciodata prin ce am trecut, la ce ne-am expus!
Si înca nimeni nu stie cum si când se va închide Centrala Atomoelectrica Cernobîl...
Azi au fost proteste la centrala atomica de la Neckarwestheim, nu foarte departe de noi....
RăspundețiȘtergereEnergia atomica e oricum un subiect mult disputat...
Cei mai multi traim ignorând faptele pâna când nu suntem direct afectati! doar câtiva se sacrifica si militeaza împotriva celor care din dorinta de a deveni mai bogat- si mai bogat, din egoism, egocentrism si inconstienta, pun destinele omenirii în pericol!
RăspundețiȘtergereEram cu fiul meu pe deal, la casa lui tanti Kati. În aer liber, la soare cum s-ar spune. Adrian avea 4 luni si jumatate si pot sa-ti spun ca zilele care au urmat am fost foarte preocupata. Pentru copil, nu pentru mine!
RăspundețiȘtergereO zi nefasta! Nu am cum sa uit tragedia a sute de mii de oameni afectati!
Giulia,
RăspundețiȘtergerenumai Dumnezeu stie cum de suntem înca sanatosi, de aceea trebuie sa ne bucuram si sa multumim pentru fiecare zi!
Giulia draga, mi s-a parut ca zilele acestea esti foarte trista...nci nu am putut sa-ti scriu ceva pe blog, nu mi-am gasit cuvintele potrivite...Mi-ar parea tare rau, pentru ca esti inteligenta, frumoasa, înca tânara, harnica si cinstita si ambitioasa, ai dreptul sa te bucuri de fiecare zi! Poate ca ai nevoie de o mica evadare din rutina zilnica. Trebuie sa faci ceva deosebit, sa vezi alte persoane, sa schimbi un pic mediul... Invitatia la mine ramâne în picioare :))
Te pup si vreau sa te vad râzând cu pofta.
Si eu m-am gandit ieri toata ziua la cum a distrus accidentul de la Cernobil mii de destine. Nici acum nu exista un bilant clar al accidentului. A trebuit sa treaca mult timp (vreo 10 ani) pana s-au organizat in Ucraina comemorari oficiale. Si ma intrebam ieri cine isi aminteste acum si cine isi va mai aminti peste ani despre aceasta tragedie... Este important sa nu lasam sa se uite ca Pamantul poate fi distrus atat de usor :(
RăspundețiȘtergereSent from my iPod
Alina draga,
RăspundețiȘtergeres-a întâmplat... Si problema este ca probabil se va mai întâmpla! Pentru cei ce iau hotarâri majore, noi suntem doar pioni pe o tabla de sah!