Colegi de liceu

Au mai trecut cinci ani de la ultima întâlnire organizata cu ocazia împlinirii de -- ani de la terminarea liceului si numar cu emotie zilele ce au mai ramas pâna la data de 1 iunie, când îmi voi revedea din nou colegii si profesorii. Am fost o generatie numeroasa, Liceul Gheorghe Lazar din Sibiu a avut la vremea respectiva, cinci clase a câte 45-48 elevi fiecare. De câteva colege ma leaga o prietenie puternica, întretinuta de ambele parti prin întâlniri regulate-pline de exuberanta si convorbiri telefonice, îndelungi si încarcate de umor. Alaturi de ele, ma simt neschimbata, de fapt când suntem împreuna, toate avem senzatia ca înca mai avem 18 ani! OK... si câteva luni ;)
Sunt curioasa câti vor veni anul acesta la întâlnire si sper din suflet sa nu traiesc o întâmplare asemanatoare situatiei descrise în acest banc! :)))

** Stateam în sala de asteptare pentru prima întalnire programata la dentist, cand i-am vazut diploma atârnata pe perete. Citind numele, mi-am amintit deodata un baiat brunet, înalt si frumos cu acelasi nume.
Fusesem colegi de liceu cu vreo 40 de ani în urma si ma întrebam daca putea sa fie acelasi tip pentru care nutream o pasiune secreta. Cand am intrat în cabinetul lui, am lepadat pe loc gândul acela.
Cheliosul cu trasaturi brazdate era mult prea batrân ca sa fi fost iubirea mea secreta... oare? Dupa ce s-a uitat la dintii mei, mi-am facut curaj si l-am întrebat daca a facut liceul la "Sf. Sava".
"Sigur ca da, doamna! Cum ati ghicit?" a raspuns, plin de mândrie.
"Cand ati absolvit?" l-am întrebat.
"In 1959. De ce ma întrebati?"
"Ei bine, ai fost în clasa mea!", am exclamat.
Si atunci, cheliosul zbârcit m-a întrebat: "Ce materie ati predat? **

Va doresc sa petreceti un sfârsit de saptamâna minunat!