sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Puterea dorintei

Ieri am avut din nou un atac de panica. Nu este de mirare, în jurul meu sufera toti de anxietate sau claustrofobie. Si singurul tratament ce ni se aplica este: RABDAREA! Simt însa ca nu mai am! Vreau sa ies la aer si lumina.
Nimeni nu spune direct, dar aici, visul fiecaruia este de a evada! Fiecare asteapta momentul propice pentru a se strecura afara.
Locul a devenit tot mai îngust si umed. Fiecare sta la locul lui în tacere, cu gânduri, dorinte si amintiri. Este coplesitor de trist.
Încerc de luni de zile sa-mi amintesc cum am ajuns aici?! Singura mea amintire este dintr-o primavara. Aerul rece, soarele blând, mirosul de pamânt reavan, ciripitul vrabiutelor si atât. Blackout!
Ideea ca as putea mucegai aici în întuneric, fara sa mai apuc sa vad lumina zilei, îmi da cosmaruri. Si atunci simt ca nu mai primesc aer. Ca si acum. Simt ca explodez! Am nevoie tot mai mult de lumina. Vreau sa vad lumea!
Dorinta îmi da putere si... reusesc. Am evadat! Sunt afara. Îmi vine sa clopoțesc de bucurie!
Nici nu apuc bine sa inspir aerul rece ca imediat sunt si identificat. O voce din în apropiere vine strigând:
- Priveste! A rasarit primul ghiocel!

18 comentarii:

  1. Ce poveste frumoasaaaa!!!!! E miraculoasa puterea sevelor care urca din bulb,clocoteste si da putere plantutelor sa depaseasca orice obstacol in calatoria lor spre lumina,spre noi,bucurandu-ne!!! Primavara,pamantul scoate la suprafata aceste diamante marunte - daruindu-ni-le! In fiecare zi trec sa vad locul in care-si vor itzi capsoarele si ghioceii mei dragi,inca n-au rasarit si....inca ii astept dar stiu ca se apropie clipa! Pt mine chiar sunt o reala bucurie!

    Cu mare drag,
    L'Automne

    RăspundețiȘtergere
  2. Si la mine in gradina au rasarit sfiosii ghiocei
    multe zile insorite au fost saptamana trecuta, asa ca primul buchetel scaldat din plin de lumina ti-l trimit din toata inima, dragalaso Cartmen.

    RăspundețiȘtergere
  3. Slava Domnului :)) Acu tre sa apara si Primavara ca nu mai are incotro :))

    RăspundețiȘtergere
  4. povestea ghiocelului. A clopotit rasarind spre lumina. Foarte frumos, Carmen. Pornim cu primavara-n suflet.

    RăspundețiȘtergere
  5. si la noi au inflorit ghioceii, dar azi au si fost acoperiti de o plapuma groasa de zapada :( asa ca ma intorc sa mai hibernez putin printre visele mele de primavara :)

    RăspundețiȘtergere
  6. L'Automne,
    asa este! viata este un miracol! :)te pup

    RăspundețiȘtergere
  7. Steliana,
    îti multumesc mult, prietena draga si cititoare fidela!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ninu,
    sunt de acord cu tine daca-mi promiti pentru mijlocul lui februarie - când merg eu la schi - o saptamâna cu multa zapada :)) Batem palma?

    RăspundețiȘtergere
  9. Lukluk,
    ;) spune-mi te rog, de ce iar nu mai pot lasa comentarii la tine?!

    RăspundețiȘtergere
  10. Gabriela,
    sunt momente de extaz, ca noi oamenii suntem precum vremea :)) Daca mâine ninge, ma voi bucura sa fac un om de zapada ;)

    RăspundețiȘtergere
  11. Alina,
    visare placuta! si nu-ti face griji pentru gingasii ghiocei, se vor descurca asa cum o fac de-o vesnicie :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Curajos și perseverent este ghiocelul și într-adevăr aducător de bucurie.

    RăspundețiȘtergere
  13. Se-cret,
    asa este, aduc bucurie pentru ca Ghioceii sunt primele flori care se încumeta sa iasa de sub zapada :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Da, asa e, cred ca primavara nu mai are incotro si o sa vina si pe la noi. Chiar daca a aparut zapada din nou. Mi-a adus si mie sotul sambata din piata niste ghiocei, unii din ei cu radacina. I-am pus repede in pamant si i-am explicat Iuliei care este semnificatia ghioceilor. S-a bucurat tare mult, pentru ca ei ii place mult primavara :) Iar din cei 3 ghiocei de i-am pus in pamant doi sigur s-au prins, unul este inca incert. Mai asteptam, ii mai dam o sansa. Pupici.

    RăspundețiȘtergere
  15. Angi,
    fiecare va îngriji un ghiocel :) unul tu, unul Iulia si altul Heidi :))

    RăspundețiȘtergere