Deci, suntem din nou acasa, dupa o minunata mini-vacanta, petrecuta anul acesta în Erlbach / Vogtland, Kegelberg, la doar 755 metri altitudine. Cu toate ca regiunea are un peisaj idilic si ofera cea mai lunga pista de schi alpin din regiune (800 m.), este o locatie nu prea asaltata de turisti, deoarece se situeaza în fosta RDG. Noi tocmai din acest motiv am ales-o! Cele câteva zile am dorit sa le petrecem în vârf de munte, departe de aglomeratia tipica marilor statiuni montane.
Emotii am avut doar în legatura cu starea vremii... Am pornit din Augsburg la +14°C si pe tot parcursul celor ~300 km. ne-a însotit peisajul de primavara. La doar câtiva kilometri de destinatie, au început sa se faca vazute petece de zapada, ce s-au îmnultit pe masura ce ne-am apropiat de statiune si au format oarecum o masa alba, departe însa de peisajul hibernal pe care îl visam. Gerul din primele zile (-7°C) s-a îmnuiat doar a treia zi, când a început sa ninga ca-n povesti.
Pista a fost relativ buna, întretinuta cu zapada artificiala, având numeroase portiuni înghetate, motiv pentru care Helmut, dupa prima coborâre, s-a hotarât sa fie doar cameraman. Prima zi nu am schiat nici eu decât de dimineata, gasind ca este suficient, dupa o pauza de mai bine de un an! Am apreciat deosebit faptul ca nu a trebuit sa astept nici o secunda la schi-lift si ca nu a trebuit sa fiu cu ochii în patru cum îmi aleg coborârea, atenta la cine ma depaseste pe pârtie.
Începând de a doua zi, am schiat doar eu, iar Helmut (care de fapt a devenit schior acum doi ani, doar de dragul meu), s-a atasat unui grup din hotel, iubitori de drumetii. Dupa-amiezile le-am petrecut împreuna, participân la diverse activitati interesante: concurs de sanius, vizitarea unei fabrici de bere, a unui muzeului de instrumente muzicale. Serile am citit si ne-am relaxat în sauna.
Ne-am întors acasa cu amintirea unui sejur minunat, într-un Augsburg la fel de împrimavarat, precum l-am lasat!
