luni, 29 august 2011

Plärrer - Augsburg

Râsete, tipete de bucurie, muzica de toate genurile, glume, lumini, culori, ochi sclipind de încântare, copii, tineri, batrâni, catei, miros de covrigi proaspeti, bere, peste afumat, cârnaciori, turta dulce, vata de zahar, mere-n ciocolata, baloane cu heliu... Da, ati ghicit! S-a deschis traditionalul târg de sfârsit de vara, cea mai mare serbare a svabilor-bavarezi, renumitul parc de distractii - PLÄRRER - Augsburg*.
Distractii pentru toate vârstele, carusele - de la cele clasice, pentru copii mici, cu masinute de pompieri si motociclete de politisti, la cele ce învârt ametitor, în care urca doar cei care-si au bine stomacul sub control. Leagane pe lanturi, labirinturi cu oglizi, oracole, autoscooter, montagne russe, cu loppinguri, cu apa si fum, roata uriasa, cu diametrul de 50 metri** de la înaltimea careia ai cea mai frumoasa panorama a orasului... distractie la cel mai înalt nivel!
Cele câteva ore de aseara nu ne-au ajuns, asa ca vom mai merge o data saptamâna aceasta, cu Felix si Marlene si la încheierea târgului (pe 8 septembrie), sa serbam ca în fiecare an, ziua de nastere a fetei mele - Adela.

* Sarbatoarea Plärrer Augsburg are loc de doua ori pe an, cu ocazia Pastelui si la sfârsitul verii. Dureaza doua-trei saptamâni si numara aproximativ 1,5 milioane participanti pe an. Se serbeaza de mai bine de o mie de ani!
** Exista doua tipuri de Roti uriase, cele stationare si cele transportabile. Cea mai mare roata uriasa transportabila din lume, are un diametru de 60 metri si se gaseste în Bad Oeynhausen- Germania. Organizatorii târgului din Augsburg, se straduiesc si reusesc în fiecare an sa aduca cele mai frumoase si atractive Ringelspiele.

sâmbătă, 27 august 2011

Arena di Verona (Vacanta de vara -6)

(urmare la Vacanta de vara Pt.1, Pt. 2 si Pt. 3 , Pt.4, Pt.5)

La aproximativ 25 kilometri sud-est de malul lacului Garda se afla Verona, orasul cunoscut în întreaga lume ca fiind al Julieitei si al lui Romeo, dar şi ca Grand Opéra.
În inima orasului vechi, amfiteatrul roman - al III-lea ca marime în lume (după Colosseum din Roma şi amfiteatrul din Capua), constituie cel mai impozant obiectiv al orasului. Statisticile spun ca în fiecare an, Arena di Verona atrage jumatate de milioan de turisti prin concertele de opera si rock prezentate.
Conservat fantastic, având în vedere faptul ca a fost construit aproximativ în anul 30, amfiteatrul domină Piazza Bra, impresionând prin frumusete si dimensiuni gigantice ( 140 metri lungime, 110 metri lăţime şi o înaltime de 24 merti ). Având forma eliptica, teatrul se ridica pe 45 rânduri si ofera locuri pentru 22000 spectatori. Artistii de pe scena nu au nevoie de amplificare prin microfoane pentru ca acustica deosebita, permite un sonor impecabil pâna în ultimile rânduri. Totodata, fantastica tehnica de izolare a amfiteatrului face ca la doar cativa metri departare de arena sa nu se auda nimic!
Timp de 400 de ani, sub mottoul "Pâine si circ", aici au fost prezentate lupte ale gladiatorilor ce au "încântat" publicul cu masacrele sângeroase. Dupa ce împaratul Honorius a interzis astfel de spectacole, arena a ramas goala, secole la rând.
În evul mediu, catacombele întunecate au fost numite "Labirintul Diavolului" si valorosul edificiu a fost vazut ca sursa buna pentru piatra de constructie. Abia în timpul Renasterii - venetienii mai întâi, au descoperit în amfiteatrul roman valoarea de cultura si arta si s-a început restaurarea si îngrijirea monumentului. Adevarata renastere a cunoscut-o însa la data de 10 august 1913, când cu ocazia sarbatoririi a 100 de ani de la nasterea lui Giuseppe Verdi, pe scena arenei a fost prezentata opera Aida. De atunci, spectacolele de opera au devenit o traditie anuala, întrerupta doar pe timpul razboiului mondial.
Pentru ca la primul spectacol, spectatorii au adus lumânări pentru a putea citi libretul si programul si miile de luminite au produs un cadru magic, obiceiul a devenit o tradiţie. La toate spectacolele ce prezinta opere ale lui Verdi, la intrare, plasatorii distribuite gratuit lumânari si pe durata preludiului, lumânarile ramân aprinse, intensificând trairile, facându-le unice.
Pentru a savura adevarata atmosfera de opera, nu exista cadru mai perfect decât amfiteatrul în aer liber din inima regiunii Veneto. Spectacolele sunt grandioase, cei mai buni dintre cei mai buni artisti au voie sa urce pe scena arenei, în fantasticul decor. Nu de putine ori, la spectacol participa o orchestar compusa din peste cinzeci muzicieni, condusi de dirijori de renume si pe scena urca aproximativ o suta de artisti. Atmosfera este incomparabila, emotia creste pe masura ce amfiteatrul devine plin si ca întro magie, în momentul în care ultimul gong rasuna, anuntând începerea spectacolului, luna este prezenta deasupra scenei, completând cadrul întrun tablou desavârsit. Costumele, poezia si fastul, atribuie fiecarui act o imagine unica. Jocul de lumini ale proiectoarelor întregesc spectacolul de scena, conferind momente fascinante.
În vizitele noastre la Verona de anii trecuti, ne-am rasfatat vizionând Aida si Nabucco. Anul acesta am ales LaTraviata (Curtezana) si am fost deosebit de încântati. Nu a fost Netrebko-Villazón, nici Gheorghiu-Lopardo, dar a fost o reprezentatie de vis, rasplatita cu ropot de aplauze si bisuri - poate si pentru ca artistii au jucat cu mai multa daruire, fiind ultimul spectacol La Traviata din acest an.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Ping:Alex Mazilu, Teo Negura, Alecu Racoviceanu, Betiv de cuvinte, Clipe de Cluj, Fewstuff, Vera, G1B2I3, Luna Patrata, Mirela Pete, Papornita, Theodora, Vania, Max, Pandhora, Theodora, Rokssana, Robert, Lolita, Cella, Link-ping, Costin, Cleo, Sophie, OFZ, Mella, Scorpio,AngiGhita.

Sa vorbim despre muzică - leapsa

... de la Oana:
1. Numește o formație sau un cântăreț care nu-ți vine să crezi că ti-a plăcut când erai mai tânăr.
Modern Talking :))
2. Numește o formație sau un câtăreț pe care o / îl urai în tinerețe și pe care acum o / îl adori.
nu am urât niciodata vreo melodie...
3. Numește o formație sau un cântăreț care a trecut testul timpului, care îți place de la început și până acum.
Beatles, Abba, Queen, Roxett, Jethro Tull
4. Numește un cântec căruia nu-i poți rezista și te apucă bâțâiala sau datul din picioare.
putine sunt cele care nu au acest efect :)
5. Numește un album de pe care îți place să asculți fiecare melodie.
Take That -- The Flood
6. Numește o formație sau un cântăret de care ești atât de sătul/ă încât îți dorești să nu mai auzi în veci de ea/el.
.
7. Numește o formație sau un cântăreț pe care partenerul tău sau prietenii o/îl adoră și tu nu-l poți suferi.
-
8. Coverul tău preferat.
Killing Me Softly - cu Roberta Flack; melodia a fost scrisa de Norman Gimbel (text) si Charles Fox(melodie), la cerea cântaretei americance Lori Lieberman, care a dorit sa faca o declaratie de admiratie pentru Don McLean. în 1972. Piesa a fost apreciata doar de Don McNeal dar succesul international l-a câstigat Roberta Flack în 1973.
9. Cântecul sau formația preferată în secunda asta.
Ladi6 - Like Water
Fiind leapsa, o predau mai departe (sub forma de ping) celor care au intrat astazi pe pagina mea de blog: Theodora, Vera, Zina, Rokssana, Ioana, Mirela, Tetris, Pandhora, Karma police, OFZ, Scorpio,AngiGhita, Cleo, Angi13, Alicee, Nima, Cristi, Elena, Melly.

vineri, 26 august 2011

Pe vârful muntelui (Vacanta de vara- 5)

(urmare la Vacanta de vara Partea1, Partea 2 si Partea 3 si Partea 4)

Să ajungi pe Monte Baldo, merită chiar si să astepti două ore la coada la telecabina! Răbdarea îti va fi însutit răsplatita, pentru ca sus - pe vârful Tratto Spino, spledoarea ce ti se oferă este greu de descris!
Aerul proaspăt si tare, linistea deplină, cerul ireal de albastru si tonurile de verde ale pajistii alpine* smăltuite cu flori mărunte, îti desfață simturile la maxim.
Orice traseu ai alege, nu poti sa te abtii sa nu te abati de la cărare, sa arunci o privire hăului ce se deschide sub picioarele tale, încercând să te asiguri ca lacul cel mare de la poalele muntelui, clipeste limpede si vesel, indiferent din ce unghi îl privesti. Versantul de pe celalalt mal, mai abrupt si mult mai înalt, pare ca s-a îmbibat în culoarea lacului, ca o hârtie de sugativă întro picatura de cerneală. Zgâriind norii, stâncile în nuante de albastru si gri, devin albe spre vârfurile exagerat de ascutite si aproape verticale, exact ca în desenele naive ale unui copil prescolar. Zapada vesnica de pe ghetarul Ortler are sclipiri de diamant.
Norii albi si pufosi, cu forme egale si rotunde, seamana cu mesajele trimise de un trib de indieni către zeii cerurilor. Un "etaj" mai sus, mesajul odata citit, pare a fi sters cu dosul palmei, ca si creta pe o tabla albastră dintr-o scoala primară.
E greu sa hotărăsti unde este privelistea mai frumoasa, dar daca ti se pare ca ai gasit locul potrivit, faci un popas si te asezi pe iarba matasoasa. Scoti din rucsac o bucată de ciabatta proaspata si manânci cu o felie de salam sau cascaval. Ciulesti urechile si încerci sa ghicesti de unde țiuie cel mai aproape greiere**. Mângâi cu privirea florile si recunosti ciurul-zânelor, sângele-voinicului, coada-soricelului, piciorul-cocosului, clopotei, sunatoare, gentiene si trifoi. Frumusetea este coplesitoare!
Deasupra ta zboara un cârd de corbi-alpin si din spate te ajunge clichetul unei talange. Departe, pe cealalta colina, un ciobanas îsi mâna la deal turma de oi.
Pornesti din nou, spre cel mai înalt punct al versantului, de unde ai posibilitatea sa admiri lacul di Garda de la un capăt la altul. Panorama este de vis, uiti sa respiri si nu te mai saturi sa privesti...
În vale, salba statiunilor seamănă cu piesele unui joc Lego împrăstiate pe un covor turcoaz. Desprinderea din mirificul peisaj este aproape dureroasa.
Ajuns din nou la baza telecabinei***, ai senzatia ca te-ai întors dintr-o alta lume si... ai nevoie de ceva timp sa te reintegrezi "civilizatiei"...

--------------------------------------------------------------------------------------------
*Muntele Baldo este declarata monument unic al naturii, anumite plante care au evoluat de-a lungul secolelor, exista doar aici, datorită condiţiilor climaterice speciale! Zona este împărţita în benzi de vegetaţie protejata. Pentru botanisti, si nu numai pentru ei - Monte Baldo este un adevarat paradis.
**greierele din aceasta zona are marimea de pâna la 20 milimetri, corpul are culoarea verde deschis si picioarele sunt rosii-vinetii.
***baza turistica este un binecunoscut punct de plecare al celor ce practica sport-extrem: Downhill, Mountain biking, sau Parapantism. Iarna, pistele de schii sunt arhipline!
Vara, multime de turisti cu bocanci si rucsac în spinare. Pentru familiile cu copii - pentru piciorusele carora traseul pe coama muntelui ar putea fi greu, exista un centru de închiriere ponei :)

joi, 25 august 2011

Parfum uitat, de verde crud - Poveste parfumata, între bloggeri

Termenul prezentarii noii colectii se apropia cu pasi repezi, dar muzele o parasisera, imaginatia parca îi secase. A avut o saptamâna de lucru imposibila si acum, nu-si dorea altceva decât sa nu se mai gândeasca la nimic... Pe ultimii metri, pe aleea din fata blocului, simtii cum mâinile i se lungesc sub greutatea plaselor cu cumparaturi.
Ce sperietura a tras, când pustiul vecinilor de la etajul trei a aparut dintr-un tufis si sarindu-i în fata, i-a strigat: "Stop verde!". "Drac împielitat! Ce verde? ce stop?!" a bombanit, simtindu-si inima zvâcnind cu putere. Cu ultimile rămășițe de energie, a apasat pe butonul liftului si a descuiat usa de la intrare. A lasat plasele sa-i cada din mâna, s-a descaltat si dezbracat, aruncând-si hainele în drum spre dormitor, apoi s-a afundat în pat. Simtea ca totul se roteste, repede, din ce în ce mai repede, întro spirala interminabila si simtea în tot corpul o durere cumplita. A închis ochii si brusc, totul a încetat!
Prima data a simtit o mireasma pe care parca o cunostea, proaspata si placuta, o combinatie de izma si iarba nou cosita. Când a deschis ochii, zacea pe pamântul reavan, înconjurata de fire de iarba înalte pâna la cer. Privind multimea nuantelor de verde de pe lungimea firului, de la verdele închis al sticlelor de vin, pâna la verdele crud al mugurilor de brad, s-a întrebat daca si firele de iarba normala sunt la fel sau numai acest soi urias... Abia atunci a realizat ca ori este ea prea mica, ori plantele din jurul ei sunt uriase si în panica ce a cuprins-o, a încercat sa fuga, dar parca batea pasul pe loc. Picioarele-i devenisera prea scurte, distantele se dilatau, totul în drumul ei era urias. Papadiile - ca parasute de parapanta, florile de trifoi - ca baloanele de zbor, ancorate la sol; sa ocoleasca un con de brad, i s-a parut o eternitate.
Cu toate ca situatia în care se gasea era de neînteles, verdele ce o-nconjura îi daruia un soi de speranta ca totul va fi bine din nou. Privind frunzele boschetului din stânga, îsi aminti cu drag de costumul de vânator al fratelui mamei. Verdele tufisului din spate îi amintea puternic de maslinii din însorita Italie. Frunzele papadiei, de-un verde-galbui, o dusera cu gândul la vacanta de vara în India... În reveria ce-o cuprinse, privirea îi cazu pe frunza-n degrade, din imediata ei apropiere. Nervurile rosietice pareau un filigran de cupru. O combinatie sublima! Ca o bijuterie de smarald, irizând în lumina soarelui, frunza închisa la nuanta - la baza lata, era încarcata de nervuri robuste si perfect simetrice fata de codita ce se prelungea spre fârf. Partea superioara, de un verde ce-i amintea de merele verzi, era zimtata ca o fusta de balet.
Parfumurile crude ale parcului o invadau în efluvii, ca un tranchilizant, risipindu-i teama. Clipea des, contemplând minunile proaspat descoperite.
"Te-am prins!" Ca un tunet de furtuna, veni vocea uriasului care o ridica în palma. Ascensiunea brusca îi provoca ameteala si prin ochii încetosati, recunoscu în figura monstrului, multiple asemanari cu cea a copilului obraznic, de la etajul trei. În timp ce o apasa cu degetele butucanoase, acesta numara. "Unu, doi, trei...sase! înseamna ca ai 6 ani, exact ca si mine!" Apoi, deschise palma, devenita lata ca un aerodrom si începu sa cânte: "Mămăruţă – Ruţă / Suie-mă-n căruţă, si mă du la vale /pe mine călare", dupa care, sufla cu putere.
Vârtejul ciclonului produs, o ridica din palma calaului si odata cu placutul sentiment de eliberare, avu ciudata senzatie ca i se deschid aripile... Nici nu a stiut ca are aripi si ca poate zbura! Plutea lin si admira imaginea fantastica a parcului de la înaltimea zborului. Gazonul parea un batic în fâsii de verde-zinc si verde-crud, iar boschetii verde-crom, dantelau trecerea spre trotuar.
A observat prea târziu castanul de care s-a ciocnit si ametita, a plutit întro cadere parca fara sfârsit. Aterizarea însa, a fost pe moale, direct în patul ei!
Dupa ce s-a dezmeticit, a sarit ca un arc, direct la oglinda. Era ea, cu chipul bine odihnit, cu trupul zvelt si... fara urma de buline! Nici aripi nu mai avea... Dar, avea idei fantastice pentru colectia ei de primavara! Abia a asteptat sa ajunga la serviciu. Când a deschis usa atelierului, a strigat vesela: "Primavara asta se va purte verdele!"
A lucrat cu frenezie întreaga saptamâna, debordând bun-dispozitie si prospetime, molipsind înteaga echipa. A terminat la termenul paradei de moda si colectia ei a facut furori. Fustele în culoarea scoartei copacilor, combinate cu bluze în toate nuantele de verde, cu imprimeuri ce aduceau mult cu nervurile frunzelor, au fost cel mai bine contractate. A serbat succesul împreuna cu colegii, la un pahar de sampanie, apoi s-a dus spre casa, mai devreme ca de obicei.
În fata blocului, l-a întâlnit pe pustiul de la etajul trei. Cu frunza de nuc în mâna, a strigat "Stop verde!" Baietelul a scos repede din buzunar o frunza de busuioc si fata i s-a luminat întrun zâmbet larg, lasând sa se vada ca avea doi dinti lipsa.
Si-a continuat sprintena drumul spre lift, urmarita de parfumul frunzei de nuc, ce-si intensificase mireasma în contact cu caldura palmei.
---------*----------*----------*-----------*-------------*-----------*-----------*------------*-----------*------------*-------------*------------*--------------*--------*---------*
Salvadot Dali - Little Kiss - un parfum creat de renumita Céline Ellena-Charabot, un parfum pe baza de fructe si arome florale, precum şi diverse note acvatice, un amestec ce te duce cu gândul la bambus, florile paradisului, bujori, lemn şi mosc.
Vera Wang - Bouquet - Frumuseţea si magia unei mirese - la flacon! Frunze verzi si petale luxuriante proaspete, esenţa unei grădini în plină floare. Picături de rouă, bergamota siciliana, frunze de coacăze negre, narcise albe, caprifoi, mosc, lavandă, cedru marocan şi iris alb. O nota romantica ... un buchet care înfloreşte până la perfecţiune.
Nina Ricci - L'air de temps-couture edition - La acest parfum, impresioneaza în primul rând flaconul; designul este inspirat de o rochie creată de către Olivier Theyskens - directorul casei de moda Nina Ricci. Sticla în nuanţe de galben-verde, cu pene legat cu panglica de satin, are capac - doi porumbeim, ca simbol al păcii. Flaconul a fost creat de Lalique, după al doilea război mondial în 1948. Yves Rocher - Naturelle - Prospeţimimea unei zile de primăvară întrun cocktail de note citrice, îmbunătăţite cu mirosul de mere verzi, flori de iasomie, floarea de piersic, lemn de cedru, amber şi mosc.
---------*----------*----------*-----------*-------------*-----------*-----------*------------*-----------*------------*-------------*------------*--------------*--------*---------*