Solandra

Sta tacuta pe pervazul ferestrei si priveste strada, ziua-ntreaga, fara a se plictisi. E lunga, slaba si cam palida. E poreclita Solandra Büro :) Astazi dimineata ne-a întâmpinat vesela, cu o floare-n frunte si fiecare coleg a trecut sa o admire înainte de a-si servi cafeluta. O data pe an se umple de boboci, care înfloresc unul dupa altul, iar floarea nu traieste decât o singura zi.

Exista un întreg ciclu de legende din perioada precolumbiana în legatura cu plantele si forta lor magica. Etnia mexicana Huichol a folosit aceasta planta în amestecuri anestezice si halucinogene. Este supranumita " Planta Zeilor" si un mit spune ca initial, Solandra a fost un zeu „Kiéli Tewiali“/ "Zeul Vântului si Magiei" - masluit din Sarpele cosmic si Ploaie. Spre binele şi binecuvântarea omenirii, acest zeu s-a lasat transformat în planta cu parfum deosebit de puternic. Oamenii au denumit-o logic "Planta Zeilor" sau "Copacul Vântului" si shamanii au folosit-o cu multa pricepere în retetele magice.
Oamenii s-au închinat acestei plante, au adus chiar si jertfe, din teama ca floarea s-ar putea supara si ar sufla peste ei boli sau moarte.
Ca o fi adevarat sau nu, se spune ca si astazi, în medicina populara mexicana, frunzele de Solana sunt folosite în mixturi afrodisiace si ca infuzia de flori ar potoli tusea. Ce pot spune eu cu mâna pe suflet, este ca Solandra nostra din ghiveci, nu raspandeste niciun parfum, dar aduce o nota vesela biroului nostru :) Cel putin zilele acestea!