Superba zi de noiembrie

Se poate vorbi despre noroc. Uraganul "Carmen" a fost destul de blând cu sudul Germaniei (în comparatie cu cealalta jumatate de tara). Doua nopti, în care am crezut ca acoperisurile vor zbura, au încadrat o zi cu ploaie turbata, si gata! Astazi de dimineata a iesit soarele. Un soare mare, frumos ce si-a trimis razele lungi sa-mi traga plapuma si sa ma invite la cafeluta pe terasa. De necrezut pentru mijlocul lui brumar. Ceea ce a mai ramas din "Carmen" a fost un vânt puternic dar fiebinte, atât de placut, ca o mângâiere de matase. Dupa ce ne-am jucat de-a prinselea în curte, în jurul bambusului, a disparut pur si simplu, lasând în urma lui o liniste de primavara. Sufletul mi-a prins aripi (ca-ntr-o zi de primavara) si ca sa nu-l pierd, am urcat rapid pe bicicleta si am pornit... Si nu am fost singura. Cu mâneci scurte si zâmbete largi, o multime de biciclisti cautau ca si mine, podoabele Toamnei.
Abia atunci am înteles de ce "Carmen" a fost blânda cu noi! Ca oricarei fete rasfatate ce-i plac bijuteriile, a luat toate frunzele, toate florile si toate macesele. Nu a ramas nimic! Oarecum dezamagita, am pornit înapoi spre casa. Printre ramurile golase ale copacilor, soarele care se grabea sa mearga la culcare, mi-a reamintit ca nu este primavara, ci sfârsit de toamna.
De pe geamul camerei, cerul roz brazdat de norisori rosii mi-a aparut ca o acuarela înca umeda. Nu a durat mult si Luna a preluat mândra cea mai înalta pozitie pe cer, apoi în câteva minute a fost întuneric.