duminică, 1 august 2010

De-o frumusete coplesitoare!

Tinutul Bihorului a fost blagoslovit cu peisaje de vis. Paduri larice, fânete, dealuri mioritice, stânci, râuri, grote, cascade spectaculoase. Aici începe legendara Tara a Motilor - cea mai interesanta si originala zona din România.
Traseele alese de Florin, au fost cu buna intentie fara grad de dificultate exagerat, noi fiind "soricei de birou". Am batut potecile fara sa ne uitam pe ceas si ne-am lasat fermecati la fiecare pas de miracolele naturale: o pânza de paianjen înrourata, o ciuperca viu colorata, o margareta gratioasa, un suav clopotel, un norisor cu o forma ciudata, o ramura de pin perlata... un extaz continuu. Chiotele, glumele, cântecele si clicurile aparatelor foto s-au oprit rar, doar pentru a contempla si a ne închina în fata frumusetilor Naturii.
Traseul zilei a fost împartit în doua etape, prin pauza pentru masa de prânz, la "Mama Uta"- o cabana-restaurant, la standard international.
Tura de dimineata (Valea Ariesului, pasul Vârtop, Cascada Vârciog, satul Grada de Sus, pestera "Poarta lui Ionele") a fost planificata în ideea ca pâna la tura de dupaamiaza (Groapa Ruginoasa, Pastravaria Vascau) se va ridica negura si vom avea vizibilitate totala. Surpriza pregatita cu atâta emotie, a fost "stricata" de ceata deasa ce domnea pe Groapa Ruginoasa si Florin a fost tare dezamagit ca spectacolul haului nu poate fi savurat, asa cum îl cunoaste el, din zile senine*. Însa trebuie sa spun ca eu tocmai din cauza cetii, am fost profund impresionata! În fata noastra drumul s-a terminat brusc si s-a deschis o prapastie umpluta cu nori...un miracol adevarat! Am atins locul unde se sfârseste Lumea... La buza gropii parea ca susotesc îngerii si pentru o clipa, am simtit ca parca mi-ar creste si mie aripi... Nu voi uita niciodata acest sentiment. Nici nu-mi pot imagina peisaj mai frumos! Asa a fost sa fie...

* "Groapa Ruginoasa" - pe timp senin... de la prieteni, pentru prieteni, cu drag :)


PS: fotografii profesionale va recomand aici si aici

7 comentarii:

  1. Esti de invidiat pentru momentele astea minunate!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mara draga,
    ce mai astepti? mergi neaparat si tu! trebuie sa traiesti personal momentele...
    Peste doi ani, este planificat sa batem împreuna Bucegii, ai uitat? nu mai e mult :)
    Apropo, tie cum îti mai merge? mâini, picioare, reparate ca noi?! luna viitoare te vizitam. Abia astept! pupicuri

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca vremea capricioasa nu a reusit sa ne strice buna dispozitie si planurile ... inseamna ca Cineva acolo Sus ne iubeste si ne-a trimis buna intelegere si vreme super in suflete.

    RăspundețiȘtergere
  4. draga Fly,
    tocmai am avut pauza (12-12:30) si m-am uitat daca nu esti pe google... M-am gândit la voi :) pupicuri

    RăspundețiȘtergere
  5. La Mama Uta am mancat si noi si anul trecut si acum 5 ani :)
    Frumoase pozele si voi veseli cum va stiu :)
    Mi s-a facut dir de Apuseni

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga Tetris,
    stiu ca tu iubesti deasemenea muntele :)ti-am vazut pozele de saptamâna trecuta! Wow!
    (totul e gustos la Mama Uta, asa-i?)

    RăspundețiȘtergere
  7. Garda de Sus si Valea Coblesului sun locurile pe care le tot „bat" de ani buni... La Groapa Ruginoasa si Cascada Varciorog am pierdut sirul de cate ori am fost.
    Iar la Mama Uta mancăm mereu cand suntem prin zona, chiar daca suntem cazati la cativa km de acest loc. Apropo, ai cunoscut-o pe cea care a pus pe picioare restaurantul? Cand a iesit din bucatarie si ne-a urat „pofta buna!" in stilu-i caracteristic, mi-a ramas la propriu sarmaua-n gat!

    RăspundețiȘtergere